Galaţii, aşa cum i-am văzut eu în doar cîteva zile ploioase, printre şase emoţii... naţionale.
Mi-a plăcut :
Împărţirea oraşului în “Micro...19, 20,39,40”...denumiri chimice, alchimice...
...că te plimbi prin centru şi ajungi la Dunăre.
că te duci la terasă pentru o pizza şi te poţi opri la pescuit lîngă bar.
O sală de cinema în care m-am simţit ca într-o călatorie cu trenul, cu măsuţe în faţa canapelelor.
Teatrul Muzical şi toate celelalte teatre, unde, în timp ce noi plecam, era "Traviata",
parcurile cu migdali, cei mai frumoşi copaci din cîţi am văzut
că la Mănăstirea măicuţelor ...cireşele mai au un pic şi se coc, în timp ce în alte părţi ale oraşului abia s-au scuturat florile...
5 comentarii:
Mi-ai adus Galatiul pt o clipa, acas' la mine! Multumesc!
Trebuie să ajung într-o zi şi prin Cluj, am auzit că dă dependenţă.
da, se pare ca asa e: si mie mi-a dat dependenta! ;)
Cluj? Da... Dar încerc să mă vindec şi se văd rezultate :D
Galaţi..? Aş fi subiectivă dacă aş spune ceva despre oraş, probabil...
@ Didei: frumoase pozele din Galaţi. Am făcut şi eu multe, dar nu le-am mai postat. Mi-am amintit cu bucurie de locuri văzînd fotografiile de la tine. Nu ştiu de ce nu ţi-am scris nimic despre asta, nu ştiam ce să-ţi scriu, cred că de-aia.
@Ciprians: să ne arăţi într-o zi ce loc este cel mai potrivit pentru amintire. Am citit undeva definiţia părinţilor: pretext pentru amintiri frumoase. Cred că se poate extrapola la orice persoană această definiţie, şi chiar la locuri.
Trimiteți un comentariu