Găina lui Frederic

Într-o zi, Frederic mi-a explicat cum e să fii găină. A mers cu mine în spatele casei, unde era un teren liber şi mi-a zis. Încearcă să urci. Eu mă uitam mirată în jur, nici urmă de scară, deal sau vreun scăunel. Am ridicat din umeri. Frederic a insistat. Hai, primul pas. Eram complet nedumerită. Atunci am văzut un ciob de oglindă. În el mi se vedea părul ciufulit. Închipuieşte-ţi că eşti o găină, zise Frederic. Cum urcă o găină?

Ar trebui să am aripi, m-am gîndit. Degeaba, o găină nu poate zbura, o găină doar cotcodăceşte şi aleargă prin toată curtea crezînd că o să zboare.

Ar trebui să cotcodăcesc, să alerg prin curte, să dau din coate?

Frederic a privit în sus, începuse să bată vîntul. Şi-a strîns haina lîngă trup. Prin manşetele şi gulerul rotund fluturau uşoare penele. 

America

În America sunt gangsteri pe străzi, free

Poştaşul are faţa acoperită cu o batistă

Ochii lui sunt gri

Fetele poartă tocuri şi unghii roşii

Cu ele zgîrîie metalul secundelor ca o pisică scoarţa copacului

Să-şi domolească cruzimea.

În America bate un vînt cu nisip roşcat

Ca un orologiu de dor

Serile se împrăştie ca seminţele pe pămîntul uscat

De la rădăcină spre stele

Arabescuerelle.

binoclul lui Frederic

Ia să vedem noi ce-i pe aici, zise Frederic oprindu-se în dreptul unui afiş. Concert cu Mylene Farmer. Ia spune, de cînd n-ai mai fost la un concert? Eu nu mai ţineam minte, ani buni, ----ultimul pe care mi-l aminteam fusese cu Maroon 5 şi atunci îl rătăcisem pe Frederic prin sală. “Diabolique mon ange”, ce spui? Frederic avea locuri la lojă şi binocluri pentru amîndoi. Mylene Farmer întîrzia. Prin sală alerga  camerista vedetei cu lista rezultatelor de la simulare precum libertatea  în comuna din Paris. Notele erau numărul locurilor din sală. 2,10 însemna locul 21, 8,55 locul 85 şi tot aşa. Era o învălmăşeala de nedescris pentru că pe unele locuri erau mai mulţi deodată, pe altele nici unul.

- Vezi, de asta e importantă simularea la bac, îmi zise Frederic cu zîmbetul lui înţelept.

Cu binoclul lui se vedea pînă  departe. Vedeai pînă în Egipt, Sfinxul era ca la doi paşi, oamenii mici ca nişte şiruri de furnici, stelele din alfa centaurul erau violete şi Frederic..... 

Primăvara este un băiat

Primăvara este un băiat care traversează aleea cu măceşe în mînă

Fire subţiri de iarbă poartă pe creştet

Şi viorele în ochi

Mohorît e oraşul şi umed

Pămîntul cel negru plin de seminţe

Băiatul duce cu el măceşele roşii

Şi din crăpăturile zidurilor, de după pietre

Ies pe rînd vacile Domnului şi buburuze

Primăvara este un băiat alb ca o lăcrămioară

Cu genele fine ca penele

El ţine în mînă o vază.