Lui Frederic, despre cîteva întrebuinţări ale sculelor

1. Ciocanul
Vecinul meu are o mamă care nu iese din casă decît în luna august, în preajma zilei de 23. Precum părintele de la biserică care îmi spune nadejda, mă laudă pentru că mă asemăn urmaşilor mei.
Pisica mea, pe care o cheamă Thomas, cînd cu h cînd fără vine ziua epuizată după meciurile măi frate la fel de aprige ca şi fazele lunii. În cartier este o singura pisica şi vreo 5 motani.
Îşi doreşte cărnuri, dar nu o putem mulţumi decît cîteva zile după salariu, apoi manîncă grăunţe, ca majoritatea animalelor domestice din zilele noastre. Însă, ne iubeste pe toti. Astfel devine şi ea buddhistă. Uneori ziua este atît de multă linişte aici încît mă simt la ţară, alteori se dezlănţuie fiara primariei care toarnă asfalt sau găureşte strada. Cînd porneşte şi se opreşte rămîn perplexă, precum amicul lui Rodin înainte să se aşeze pe meditaţie sau pe retorică, cum ar zice un blogger celebru. Stau din ce în ce mai prost cu memoria, trebuie să îmi fac liste zilnic. Să nu uit să păstrez aceste liste poate le voi folosi şi anii viitori.
În sufragerie un rock triumfal se bucură de lipsa obligaţiilor.
Oare mai este sărbătoarea recoltei la ţară? La mine în bloc se fac zilnic şniţele. Zgomotul ciocanului de şniţele acum se asociază cu felurite alte melodii, sirenele maşinilor, o muzicuţă, vocile copiilor, visele lui Tomas, o vrabie…

siciliana

Dedicaţie pentru puştii care învaţă pentru corigenţe şi nu au timp să-i asculte muzica.
Şi pentru Anna cu care n-am fost în stare să mă văd la un suc.

porto

Regina mea
are o oficială chestie
portocalie
la reverul ei de patriciană rătăcită,
agrafe-nflorate
cercei strugurii
îmi arată o libelulă pe geam fix în virajul tramvaiului
şi asta ca să-i alunece brăţările pînă la umeri
am aflat că îşi parfumează doar încheietura dreaptă cu mosc
poartă sămbăta seara mănuşile cu treizecişicinci de năsturei
rochia cu cincisprezecemii de paiete verzi
Pantofii foarte roşii cu toc cui
cheamă taxiul limuzină, singurul din oraş
şi merge la barul de pe faleză pentru un capuccino black.
acolo
femeile răsucesc îndrăzneţ culorile coniacului
bărbaţii sfioşi zîmbesc rochiţei rîndunicii
am uitat să vă spun despre auguştii ei obraji de piersică
sau nectarină, eu aşa prefer
cînd o văd de aproape mă prefac inocentă
şi inima mea rîde prosteşte piruetei din ringul de dans

Ca un sălbatic despre Galben

Galbenul nu e beteala din brăduţul veşnic verde
Galbenul nu e culoarea cutiei de chibrituri de pe biroul meu
Galbenul nu e Winnie Pooh evadat din borcanul cu miere
Nu e oja cu care sora mea îşi mîngîie inelarul
ar fi frumos pe umerii albi ai prinţesei Liu,
Dar nu e nici cordonul chimonoului ei
Galbenul nu e vînatul din somnul motanului
Nici maculatorul de care întreb prin papetării şi nu, nu se mai fabrică
ar vrea botanica să pună mîna pe Galben
ce l-ar mai înşira pe petale, stamine şi corole
Foucault l-ar atîrna de o maşinărie a lui Leonardo
mecanica ar deşuruba un diez din pîlnia gramofonului
şi l-ar lipi pe primul celular cu manivelă
apoi, o reclamă la caşcaval ar evidenţia că a fost inventat odată cu şofranul
dar nu vă speriaţi, el nu este
nici galul şi nici benul
Galbenul e mijlocul curcubeului
cum să-l scoţi de acolo?

Să ne măsurăm exact în verde

Pe vremea cînd pămîntul era complet acoperit cu plante
M-ai fi întrebat: erau frunzeliul şi ierburiul exact în aceste poziţii, exact acolo?
Eu te-aş fi întrebat: tu stai pe aici?
Şi închipuieşte-ţi că aş sta cu tine exact într-o piaţă şi te-aş întreba
Tu te-ai uita la stînga-primăvară
La dreapta- celelalte anotimpuri
Şi eu m-aş gîndi cîţi paşi măsoară o îmbrăţişare
mai mult decît un pumn de firimituri presărate pe Pietonal?
Iar tu
Socratic te-ai gîndi măsurînd cu privirea tarabele
: ce multe lucruri de care eu nu am nevoie!

Inlanda

motto: ""...şi tot ceea ce ştim, ceea ce nu am auzit doar foşnind şi vuind, se poate spune în trei cuvinte""(L. Wittgenstein)


Ting; cling
îîîîfiiiuuuuuf; ffffiiivv; cling
Mmm; mmmiiin; titititi; cling
Nninni;cling,
viviviff
Xxiyixi
Titli ning
Cling

„nu e aşa că vremea este astăzi minunată?”
verde închis, vernil, galben, albastru şi ce albastru!

amintirea mea
argintie în
seara de vară

prin căuşul prundişului tălpile tale
cu dantele pînă la glezne
mîngîie
apa rîului


Vei!

Vrei?
Hai să vorbim despre albastru
cum se combină culorile
E greu cu această nuanţă a cerului
Dar se face frumos şi se poate vedea din nou
Cum se numeşte acest albastru? Este oare „indigo”?

Priveşte ce efecte diferite au aceste două nuanţe
Prin una din ele înoată pescăruşul
Prin cealaltă atingi cu pleoapa somnoroasă steaua polară
Şi cînd deschizi ochii
Crezi


Ce este timpul?
un izvor
marea
picătura de ploaie
de rouă
lacrima
Delta
Un fir
firea
Firescul
culoarea comună tuturor acestora o numesc albastru.