summa

primavara trecută
am aflat
cum se picteză
florile pointillist
Cu albastru şi alb
Printre rămurele
tu treci
prin surprindere
spre orientul mijlociu
În tălpi se simte arsura pietrelor ridicate din locul lor
natural de cîte un cuvînt
colorat
vîrful muntelui de unde cad încă mai fumegă
e zapada topită sau poate focul

the lullaby of spring- Donovan

Am căutat melodia de la începutul filmului "Brother Sun, Sister Moon" de la Radu pe care am ascultat-o de un milion de ori şi cum n-am dat de ea, m-am mulţumit cu o altă lamentaţie tipică mie, vorba celor apropiaţi. Poate se mai lamentează şi alţii.

Lui Benjamin,

Între noi se aşternuse odată cu seara ceva înspăimîntător, straniu, care te arunca pe tine într-o margine a lumii
pe mine mă împleticea în alta
atunci rămîneam să te petrec cu privirea, dar din pricină ca eu iubesc mai puţin, mă tot uitam în urmă
în vreme ce tu aşteptai ceva important
de aceea priveai doar înainte.

În locurile sălbatice în care am ajuns nu există vestigii
Nici urmă a trecerii timpului
peste oameni
trecutul seamănă apei de ploaie strînse în vase
doar nouă, străinilor, ne face părul mai mătăsos şi pielea parfumată
Localnicilor le aminteşte de ierburi putrede şi potop.

Atunci de singurătate mi-a venit gîndul sinuciderii în valurile lui Hokusai
cînd am auzit
cîntecul tinerei fete

Cum ne atrage Amăgitorul acela cu frumuseţea!
Şi cum din pricina Lui iarăşi şi iarăşi magnoliile de lîngă Teatru înfloresc.
Aşa cum după terminarea războiului poţi fi atins de un glonte rătăcit, tot astfel cînd crezi că toate sunt sfîrşite te atinge într-o dimineaţă aripa bucuriei
Şi toate temerile zboară într-o mie de bucăţi
În urma lor rămîne timpul torcînd ca o felină mulţumită.

Aceasta vroiam să-ţi scriu de fapt, Benjamin.

Hristos a înviat!

"Binecuvîntate fie primăvara şi vara, toamna şi iarna, care sunt totodată anotimpuri ale lumii noastre de aici şi ale sufletului nostru împătrit: suflet de primăvară şi de toamnă, de vară şi de iarnă. Suflet întreg, de nimica lipsit, bogat de arşiţe şi de furtuni, de cerneri şi de flori şi de zăpezi şi de veştede frunze, de încolţiri şi creşteri, stingeri şi înnegurări, de curgeri înspumate şi încremenite, belşuguri şi pustietăţi, triumfuri şi declinuri, bucurii, extaze şi negre întristări, împlinindu-se sub cer.
Căzuţi la fund suntem, drojdie grea, mîl al cerului, tină ce, răscolind, tulbură lumina.
Fericit şi întreg este numai acela în ale cărui vine curge o a cincea esenţă, făcută din a zorilor, amiezii, amurgului şi-a nopţii laolaltă."

Petru Creţia- "Norii"