La început a fost aprilie apoi mai în zare cu o linie ferată
ca două gînduri care se lipesc şi spui: acolo sigur e vorba de dragoste,
deşi în receptorul
telefoanelor albastre cu fise de trei lei răspunde străină o voce alo! Alo! E
cineva acolo?
cuvintele - ţi desenau orele ca peste prăfuite oglinzi, cînd
învăţam
întîi la telefonul din gară apoi la cel fără fir
să suspectez vocile de ecouri mai devotate decît batrînul paznic
al casei
Sofian,
să suspectez trifoiul de doar cele trei foi
şi perechea perfectă a cireşelor de oglindirea
roşului în rotund şi dulcelui în zadar
Azi
În toate gările liniile sunt paralele şi lucesc egale.
pînă la tine
e cineva acolo.
image byAminaM
2 comentarii:
Sofian, frumoasă casă, într-adevăr... Mai boieresc pe-acolo căţeii şi păpădiile?
Da, în voie. Ierburile depăşesc înălţimea unui om. Din păcate, presimt că nu o să dureze. Măcar dacă ar fi pentru binele conacului...
Trimiteți un comentariu