Heat

 Povestesc un film- Heat, 1995, în regia lui Michael Mann.

A fost o afacere profitabilă, s-au investit 60 de milioane de dolari și s- a câștigat mai mult de 200%.
Filmul are o distribuție, vorba unei vechi prietene- WoW! Al Pacino, Robert de Niro, Val Kilmer- în floarea vârstei și plini de virtuți (și vicii, deoarece este un triller).
Apare și Natalie Portman la vârsta la care elevii dau examenul de capacitate și sunt stresați că nu-și găsesc elasticul de păr, fix când trebuie să vină tatăl natural în vizită. 
Am să povestesc doar primele minute pentru că doar atât am văzut. Restul, sper, mâine. 
Începutul este ca într-un scenariu:
Characters:
1. Robert de Niro e primul personaj. Apare în uniformă de șofer pe ambulanță, traversează secția de urgență a unui spital, ne dăm seama că nu e autenticul șofer, inginerul de imagine plimbă camera, care e totuna cu coada ochiului personajului, și ne trimite către un monitor care monitorizează crizele pacienților. Plin de monitoare în 1995 în urgența unui spital american!
Robert de Niro ajunge la o ambulanță din parcare și pleacă. 
2. Val Kilmer- bărbat tânăr, cu alură de muncitor pe șantier, pletos, blond bineînțeles, cu bust modelat la sală, ajunge la un magazinaș, de unde cumpără o cutie lunguiață și grea, cu cifre și litere ștanțate pe ea. Te prinzi că nu transportă pufuleți sau dropsuri cu stafide pentru că tranzacția nu e ieftină și ea se petrece și legal și ilegal: este legitimat și întrebat dacă plătește cu carte de credit sau cash. Deci existau în 1995 cărți de credit.... Parcă mi- e dor de vremurile când salariații stăteau la coadă la Casierie, luau bani de două ori pe lună, deci două cozi pe hol, sub ochii elevilor care conștientizau că meseria de profesor e totuși o meserie plătită, deci prilejuri de glume și socializare emoționantă, pentru că mereu, așa cum azi e la semnarea convocatorului de la Consiliu, pe unii i- a interesat dragostea și pe alții banii.
Dar să revin la oile mele 
Probabil pachetul are arme, agheuri, mitraliere, kalasnicoave, katiușe, ruslani și ludmile și alte obiecte pline de potențiale crime. 
3. Al Pacino își fute amanta (sau nevasta). E o scenă cu nuditate, sex languages și substances, deci filmul nu e recomandat elevilor indiferent de cât insistă. Spun că e și cu languages pentru că e o scenă în care, fiind implicat un mare actor de teatru, numărul replicilor de după sex e destul de mare. Femeia își aprinde o țigară, iar el, sub duș se pregătește să plece prin traficul aglomerat, poluant și periculos, spre serviciul unde îl așteaptă criminali și victime. Al Pacino e polițist și rezolvă cazuri în care sunt implicați infractori "foarte buni". Cazurile cu mafioți de duzină le lasă poliției locale. 

Acțiunea

Are loc o ambuscadă în care sunt avariate mai multe mașini, câteva mici (bine și ale polițiștilor care vin la fața locului și care, din dorința de a clasa repede cazul, își bușesc două mașini) și 3 mari: o ambulanță incendiată, o mașină blindată răsturnată și o mașină de descarcerat, cred. 
Mașina blindată transportă pachete cu certificate de proprietate, număr acțiuni 100%, valoare mare. Mașina de descarcerare se izbește în ea, din ambulanță coboară câțiva mascați și lunetiști, pachetele cu acțiuni sunt furate, cetățenii cinstiți sunt uciși, bandiții urcă într- o mașină obișnuită și pe- aici ți- i drumul! 
Robert de Niro se întâlnește cu un mafiot, mare în rang, îi dă acțiunile și îi spune să le revândă proprietarului de drept, mai scump cu 40% și să nu- i mai ceară alți bani!
Al Pacino preia cazul.
Val Kilmer- e la un bistro cu ceilalți colaboratori și pe cel mai prostănac dintre ei, Robert de Niro îl trage de păr și îi dă și câteva după cap pentru că a omorât oameni nevinovați. Are dreptate aici. 
Atât am văzut.
Atât am înțeles. 
 Mai scriu în viitorul apropiat despre film, e fain. L- am mai văzut, dar nu mai țin minte nimic din el, mi- a rămas parcă un sentiment de tristețe, pentru că, la fel ca în filmele cu eroi asiatici, la final se întâlnesc față în față cei mai buni și nu pot rămâne în viață amândoi, decât maximum unul. Dacă aș fi matematician, aș asemăna această operațiune cu o funcție. 
Aici este un articol despre film, e de pe Wikipedia și e destul de documentat. 
https://en.m.wikipedia.org/wiki/Heat_(1995_film)
 

Continuare
II . Heat

Joi

3.07.2025

M-am trezit cu miros de mare în nări (alge, scoici, briză, fântîni arteziene venețiene). Azi a fost caniculă, Caldură mare, monșer, cum ar zice conu' Luca (sau Ioancu). Heat! cum ar zice Michael Mann. 
Continui povestirea filmului 
Am subliniat în partea anterioară că pe Robert de Niro îl enervează unul din tipii din echipă, cel care a complicat infracțiunea, dintr- un jaf ușor de mușamalizat, într- o triplă crimă. În braseria unde se opresc să mănânce o plăcintă și să regleze partea cu banii, Robert de Niro îl bușește binișor pe individ, dar nervii nu i se consumă cu datul lui de două ori cu capul de masă, ci continuă și pe alee, cînd îi mai dă un pumn în stomac și se pregătește să- i zboare creierii. Mașina poliției, dintr- o intuiție, care se consumă însă repede, face un rond prin parcare, dar nu îi vede. Pleacă însă cu sirenele pornite, probabil pentru prioritatea de trecere în intersecție, prilej care îl face pe banditul fricos și periculos să își ia tălpășița exact în momentul de neatenție al șefului. Știți de la Psihologie că atunci cînd ești acuzat de neatenție, de fapt ești atent, dar la altă chestie care îți captează atenția, într- un mod fie mai cicălitor, fie mai interesant.  
Scuzați paranteza didactică. Trebuie să mă obișnuiesc cu viitorul încă din vacanță. 
Revin
 Urmează două scene oarecum similare ca mesaj. Indiferent câți bani vin peste noapte, oamenii în general trăiesc într- o singurătate îngrozitoare. Robert de Niro stă în fața ferestrei. Pe geam se vede pomontoriul, marea e ușor agitată. Întindere nesfârșită de apă, prietenă fidelă, empatică și îngrozitor de rebelă. 
    Val Kilmer e acasă. Nevasta, frumoasă ca o păpușă, cum au toți mafioții, stă pe marginea piscinei. El intră, o sărută, mai bine nu se oprea aici, părerea mea, și îi spune să se îmbrace, merg la o petrecere. Nevasta stă în mână cu cei 9000 de dolari și face o scenă cum că suma e prea mică, că nu e suficient de impunător, că ar trebui să facă și să dreagă ca să aibă mai multă recunoaștere din partea colegilor, șefilor, etc. Ăsta se enervează, îi zice de mai multe ori să se îmbrace și să plece, ea nu, are de dezbătut, de argumentat, de comunicat. Val Kilmer tocmai a fost în plin balamuc, cu jaful, crimele, poliția pe urmele tuturor, îi sare țandăra, sparge câteva obiecte casante, mai sparge câteva și încă vreo două și pleacă. În urma lui, nevasta îl amenință că îl părăsește și îl ia și pe Dominick cu ea. Alți nervi, pe alee spre mașină, alte trânteli de obiecte....
va urma....  

III.  Heat
🏈și La mulți ani de Ziua Americii🎥

4.07.2025

Vineri 

continuare
    Nici nu știu cum să încep, vorba papagalilor care asistă la scene domestice...
Scriu pe personaje, îmi este mai ușor.
1. Pacino, pe care îl cheamă în film Vincent, rulează spre casă. E noapte deja. Are părul perfect pieptănat și află de la un subordonat că explozibilul care a avariat ambulanța este ceva ușor de procurat: în câteva state ”se dă pe bază de permis de conducere”. Ajunge acasă, se așează cu spatele la masa festivă pregătită de nevastă (sau amantă). Asta coboară scara, are fizionomia lui Demi Moore, chiar am crezut la început că e ea, dar cînd m- am uitat pe distribuție am văzut că nu.
Deci, nevasta coboară scara și începe să se ia de el, că a întârziat la cină 4 ore. El sare și o pune la punct vis-a-vis de fostul soț, un bou care trebuia să vină și să- și viziteze fiica și n- a mai apărut. Atacul continuă cu de ce a stat așa mult la muncă, el îi spune că drumul până la copanul de rață arsă a fost presărat cu mafioți și cadavre și de aia a durat atâta. Și încă a venit devreme, la cât e de muncă! Ea urcă scara din nou, el îl mai face odată tăntălău pe fostul soț și dă drumul la televizor. Pe ecran una, ce mai contează ce spune, probabil tot chestii ca nevastă- sa, așa că regizorul ne scutește să aflăm și nu îl mai pune pe Pacino- Vincent să dea drumul la sonor, poate prindem un pic în engleză....
A doua zi, Vincent pleacă să discute cu un informator, un negru tinerel, care îl aburește că nu el trebuia să culeagă informațiile despre cine este implicat în jaful armat, ci fracsu. Rămîne ca seara, Vincent- Pacino să-i/l întâlnească și să afle ce se mai vorbește pe tema evenimentului de ieri. 
2. De Niro e la bibliotecă!
Biblioteca plină, se stă în picioare, se umblă printre rafturi, se răsfoiesc cărți, oamenii se mai dau unii la alții și pe criterii intelectuale, nu doar estetice sau economice.
Deci, de Niro răsfoiește o carte, aflăm ulterior că este despre metale. O parașută aterizează lângă el. Din bibliotecă, sar într- un bar sau cantină sau restaurant unde clienții stau cot la cot (nu pot să zic bară la bară), ei nimeresc alături, asta întinde gâtul spre albumul lui, începe să se dea la el, că ce citește, ce lucrează, de unde este, cum stă cu singurătatea, etc. El nu prea are chef de socializare, are pe cap crimele anterioare și jafurile viitoare, îi explică didactic că el nu e singuratic, ci singur, ceea ce e cu totul altceva, dar tipa e drăguță și singuratică, cam ca el de adultă, așa că merg amândoi la ea acasă. De pe fereastră se vede Las Vegasul sau New Yorkul plin de lumini și el îi spune că există niște alge fosforescente în Insula Fiji, odată și odată va ajunge acolo să facă baie în mare fără tricou, fără izmene, fără șosete și să se umple de aripi și efecte. 
Dimineața devreme, de Niro are un moment de piua. Se uită la tipa cu care a petrecut noaptea, ea doarme buștean, el o privește și vedem pe un ecran posibil cum îi povestește pe mess celui mai bun prieten că e sigur, ea e aleasa, s- ar însura cu ea, da, a fost mișto noaptea trecută și ar fi fericit toată viața, etc, etc. 
După aia pleacă la el acasă.
3. Pe podeaua imensei vile transparente de pe faleză a lui de Niro doarme Val Kilmer.
 Între cei doi bărbați are loc un schimb de replici oarecum spirituale legate de prezent și viitor. Ambii sunt prinși până peste cap să facă bani. Val Kilmer îi spune că nevasta vrea să- l părăsească fiindcă nu aduce suficienți bani și e mereu sub așteptări. Vorba lui Dem Rădulescu: Dragă, nu mai corespunzi! 
De Niro, oleacă mai bătrân, cu vreo 10- 15 ani decât Kilmer, îl întreabă cum stă cu adulterul, el are pe cineva? Kilmer zice: nimic serios. - Ea are pe altul? Kilmer zice:- nu, sunt sigur!
De Niro e circumspect, se pricepe mai bine la problemele de cuplu și îi e milă de tovarășul lui de hoție, își dă seama că fraierul e cam dependent de  soție.
Conversația se încheie când de Niro scoate de la naftalină un proverb din branșă: dacă vrei să fii hoț, trebuie să poți abandona orice cu 30 de secunde înainte ca mașina poliției să se pună în mișcare, orice însemnând: Orice!
Ăsta e inspirat din Biblie, de la Iisus, 
dar se regăsesc aici și elemente din Buddhismul Zen și din Iudaism.  
4. Mai există un eveniment pe care îl povestesc și care clarifică și trasează direcția unor noi acțiuni.  De Niro se întâlnește cu un tip, ăsta e în scaun cu rotile și cred că e și la pensie, pentru că e în vârstă. A fost funcționar într- o mare bancă, îi vinde pontul unui jaf destul de avantajos: 12,5 milioane de dolari, îi dă detalii legate de infrastructură și de schimbarea pazei. De Niro acceptă și începe să se pregătească.
Însă când dă să plece, o vede pe nevasta lui Kilmer conducând pe scară un individ la costum; la despărțire își iau rămas bun, sărutându- se pe gură, deci nu e frate- su. E un tip diferit de Kilmer, e salariat probabil, sau are afacerea lui sau poate e chiar avocat, politician. În orice caz, pare genul care se duce zilnic la serviciu, nu trăiește din munca la negru ca buimacul de bărbacsu, din pariuri și venituri incerte. 
De Niro intră peste curvă și o amenință cu indexul: dacă nu îi mai dai o șansă, o îmbulinezi! Eu te plătesc! Și pleacă. Animala dă să mai bage niște replici, dar de Niro nu le acceptă.
Pînă aici am văzut. 
...to be continued ...

IV. Heat

Sâmbătă 

5.07.2025

E adevărat, înaintez greu...dar sper că voi ați ajuns deja la final 
Al Pacino, un polițist celebru, urmează să se întâlnească cu informatorul lui și cu fratele acestuia. Merge într- un club underground, trece de tot felul de filtre, se întâlnește cu cei doi negri și află că în jaf a fost și unul poreclit Șmecherul, care e pasionat de furturi de acțiuni. Pe ceilalți nu- i știe. Pleacă din club și sună colegii, care găsesc repede cine- i individul, unu' care făcuse de mai multe ori pârnaie pentru furturi. Le indică polițiștilor să- i supravegheze casa 24 din 24. 
2. E o cină festivă cu toți mafioții care au dat jaful. Vin cu familiile, soții, copii, e o atmosferă ca de Ziua Recunoștinței, sunt toți amabili unii cu alții, mă refer la femeile și bărbații  care sunt cuplați, se fac glume cu copiii, Șmecherul îi dăruiește soției un ditamai diamantul, șparlit bineînțeles, dar ea nu se mai încurcă în detalii. 
Învăluit în atmosfera asta, în care toți sunt afectuoși unii cu alții,  inclusiv nemernica lui Val Kilmer- care stă atârnată de el, pe de Niro îl apucă sentimentul opus lui "nu sunt singuratic, ci singur" și o sună pe parașuta care "e singuratică". Am uitat să vă spun că ea e artistă, desenează coperți pentru discuri, afișe, pliante ca să strângă bani pentru un restaurant.
O sună și stabilește o întâlnire amoroasă cu ea. 
3. De la cina festivă lipsește prostul care declanșase crimele și pe care de Niro îl căpăcise după jaf. Tocmai și- o pusese cu o prostituată minoră. Asta dă să plece, are de mers pe centură, el o întreabă dacă a fost bun puștoaica îi zice că a fost cel mai bun, el nu o crede și o omoară. Deducem din scenă că nu e un infractor care încalcă dreptul la proprietate ca ceilalți, ci dreptul la viață, că o face cu ușurință și din plăcere. Deci e sociopat sau psycho, cum ar zice Hopkins sau Hitchcock. 
După care tâmpitul pleacă să- și caute de lucru la un mafiot, care plasează șomerii pe piața infracțiunilor. 
Atât am reușit azi.
Aaa!.. am uitat ceva care nu e de neglijat. În timp ce echipa lui de Niro e la restaurant, Pacino și câțiva polițiști îi supraveghează. Când ies și se pregătesc să intre în mașini, sunt identificați. În afară de de Niro, toți sunt ultra cunoscuți, închiși de mai multe ori, celebri pentru jafuri. Însă pe de Niro, Pacino nu l- a mai văzut până acum. Toți vor avea instalate microfoane în locuințe și vor fi urmăriți non stop. 

V. Heat

Duminică 

6.07.2025

Povestesc câteva minute din film. 

1. Al Pacino e la o petrecere cu nevasta. Sunt, de fapt, într- un club cu mai multe familii. Dansează cu ea, se simt bine, magnetizați. Primește un mesaj pe pager și pleacă, lăsându- și baltă dorințele. 

Se descoperise crima făcută cu bestialitate de tâmpitul din echipa lui de Niro. Poliția știe că e aceeași manieră de a ucide femeile, deci e un criminal în serie. Cazul revine lui Pacino pentru că e cu atrocități. 

Acasă, nevasta îi face o criză, că lăsat- o cu ghiuleaua pe țeava tunului, care trebuia să o ducă spre Lună și a plecat la serviciu. Se enervează pe ea, iar ea îi ține un spici filosofic cum că felul lui e să fie interesat de curcanul morții, iar ei să îi lase rămășițele vieții. "Nici nu știu de ce mai stau cu tine", zice ea din dragoste. Scena se termină cu o expresie a lui Pacino, care zice ceva de genul:- Ai vrea să fi fost invers?

2. De Niro se întâlnește cu artista desenatoare, e o scenă de îndrăgostiți, plină de tandrețe și speranță în viitor. Îi propune să plece departe, în Noua Zeelandă sau Zanzibar, unde ea să își deschidă un studio, banii nu sunt o problemă, are el, dar vor pleca separat. Ea acceptă și de Niro, fericit, o îmbrățișează și o sărută. Și aici e un pic de filosofia matematicii. De Niro îi mărturisește că până să o cunoască pe ea, gândea timpul că fiind ireversibil și tinzând către zero, dar de când o are în minte îl gândește tot invers, dar tinzând către 25. Adică, vorba lui Nichita, iubito, naște- mă din nou!

3. Gașca condusă de de Niro  jefuiește banca. O parte din echipă e la pândă,  Șmecherul, cel pe care frații negrii l- au identificat și l- au turnat lui Pacino, cel interesat de acțiuni, debranșează clădirea băncii de la curent, Val Kilmer găurește seiful  băncii cu o bormașină, iar de Niro iese din bancă să țină de 6. 

Aici e o fază interesant de explicat de psihologi și psihiatri. Eu aș vrea o explicație, de exemplu. 

Deci, într- o mașină, undeva mai încolo, gașca de polițiști  a  lui  Pacino urmărește pe un monitor jaful, așa cum îl arată camerele de filmat. Kilmer- e în bancă, de Niro în lateralul băncii. Kilmer- aproape a deschis seiful când se întâmplă ceva: Vânătorul își privește prada în ochii. O privește curios, interesat și atras de ea. Atunci de Niro simte, știe, înțelege că a intrat sub avertismentul celor 30 de secunde înainte ca poliția să se pună în mișcare. Intră repede în bancă și oprește demersul lui Kilmer. Se retrag, lasă baltă banii. 

Se vor întâlni a doua zi pentru a regândi situația. De Niro îi avertizează că vor fi supravegheați, microfoane în locuințe, urmăriți peste tot, încearcă să- i demotiveze, dar nu are cu cine discuta. Deci în viitorul apropiat vor părăsi toți țara. Decid să spargă banca în zilele următoare. 

4. Fata adoptivă a lui Pacino, personaj  jucat de Natalie Portman la vârsta când omul e în Generală, nu se întâlnește nici "azi" cu tatăl natural, e dezamăgită și tristă, prilej pentru Pacino să îl mai bălăcărească oleacă, ceea ce îi cam place. 

5. Știm din minutele anterioare că nevasta lui Val Kilmer și- o trăgea cu unul la costum. Și când venea Kilmer acasă, îi făcea scandal că nu aduce decât 9000 de dolari. 

Peste afaceristul ăsta parșiv vine Al Pacino într-o zi, îl bușește puțin și îi dă o misiune, să reia relația cu parașuta lui Kilmer și să- i aducă pe tavă bucățica aia de bărbat al ei, garnisită cu tot cu gașca lui. Având în vedere că e un nemernic și ca afacerist, nu prea poate refuza, poliția îi stă în cârcă. Având în vedere că pe nevasta lui Kilmer de Niro a amenințat- o să-și  ține bărbatul aproape, mafia îi cam stă în cârcă. Nu știu cum se vor descurca în nopțile de amor cei doi măgari, și cu hoții și cu vardiștii! 

Va urma ...

Luni, 8.07.2025

Heat

Continuare

Două echipe care se urmăresc reciproc. Al Pacino își dă seama că nu doar el și echipa lui au inteligență de copoi, ci și de Niro și echipa lui. Pacino se prinde înaintea tuturor, deci nu întâmplător este șeful. În timp ce polițiștii încearcă să- i ia urma, de Niro, cocoțat pe un acoperiș, cu o cameră de fotografiat ultra performantă pentru acele vremuri (1994,1995), îi face poze lui Al Pacino. Află, după developarea lor, că este șeful poliției din LA și că este a treia oară căsătorit cu... surpriză! fără nicio surpriză...o tipă pe nume Just-ine. Nici că se putea altfel, la a treia căsătorie. Pentru că e mai toată ziua pe teren, e clar că nu-i poate merge grozav, în general, căsnicia. 

Aici ar fi bun Socrate să îi dea o explicație lui Hermogenes că numele nu sunt convenționale, ci trimit la o esență. 

Scriu pe personaje. În mod normal, ar trebui să încep cu Neil, adică de Niro, pentru că el urma la acțiune, despre elebra întâlnire confesionala a lui Pacino in bistro, la o cafea.
Dar am sa scriu de fapt despre Val Kilmer- pentru să e cel mai bun Jim Morrison, cu care am făcut, împreună cu Simona, geloși toți băieții, când, în ultimul an de facultate ne-am dus de 7 ori la el, până i-am exasperat și au venit și ei să vadă The Doors. Eram fermecate de Jim, iar ei ziceau, cu ochii-n gol:- Nu e cine stie ce! Ar fi fost buni toți să o înlocuiască pe nevasta din Heat a lui Val.
Să revin la film, scuzați paranteza poate, prea personală.
Scena despre care scriu se referă la atacul băncii.
Din echipa hoților fac parte 4, de Niro, Kilmer, un indian americanizat și Șmecherul.
Strategia este așa:
Indianul trebuie sa conducă mașina în care vor fi transportați banii, Șmecherul trebuie sa asigure spatele după jaf, Kilmer și Pacino intra in bancă, ultimii trei mascați. Jaful nu se va petrece pe timp de noapte, când nu e nimeni în bancă, ci în plină zi, cu angajați și clienți.

Ai băgat femeia in sistem, începe balamucul. Sau se termină?
Deci o bucată de film este despre relația cu femeile care ajunge pe muchie pe cuțit. 

Nevasta lui Pacino și-o trage cu unul și umblă aiurea, nu mai spală cratițele și se gândește numai la divorț, Nevasta lui Kilmer e atrasă de bobbalaul la costum și pune laba pe ea poliția care o șantajează sa devina stratul pentru ditamai merluciul care e barbacsu, diseinerita de coveruri află că de Niro nu e asistent universitar ci un mafiot ordinar, deci filmul este acum in punctul culminant. A mai fost in niște puncte culminante până acum, dar, vorba lui Karl Popper, nu erau decât niște culmi secundare. 

Bandiții intra in bancă, își pun cagulele pe cap, scot agheurile  din papornițe și culca la pământ cu mâinile la ceafă pe toți din banca. Iau cheia de la seif, e o cheie obișnuită, cum am eu la debara și deschid magazia cu goldeni. Își umplu cu teancuri trei genti și pleacă. Apare poliția destul de repede, incepe focul. Se trage cu nervi, cu sete, cu chef de schimbat încărcătoarele unul după altul dar gloanțele pe lângă  capete 

 
 

Povestesc un film- Collateral, cu Tom Cruise

 

"Collateral este un film thriller din 2004, avându-i în rolurile principale pe Tom Cruise și Jamie Foxx. A fost regizat de Michael Mann, iar scenariul a fost scris de Stuart Beattie.
Filmările au avut loc în Los Angeles, California. Într-o recenzie a HBO, regizorul Michael Mann a declarat că filmarea a avut loc în noaptea 24–25 ianuarie, 2004, de la ora 18:30 până la 5:40.
Actorul Foxx a fost recunoscut pentru performanța sa, fiind nominalizat la premiu Academy Award pentru cel mai bun actor în rol secundar."(Wikipedia)
Povestesc filmul
Max este taximetrist. Are cam 40 de ani, e negru și e un bărbat obișnuit. Mama lui, negresă, normal ( deși eu am fost surprinsă!) e în spital. Tată nu mai are, nu e căsătorit, nu are copii.
Filmul începe când duce cu taxiul o tânără avocată a apărării, cam de vârsta lui și tot negresă. În timpul călătoriei, se plac unul pe altul, ea e stresată, are un caz greu, nu prea poate să-l apere pe client, nu prea are dovezi, probe, poate nici motive, e un caz ca și pierdut. El o încurajează oferindu-i un desen motivațional, o insulă în mijlocul apelor adânci ale oceanului. Impresionată de sacrificiul lui, I🏝️I, tipa îi lasă cartea de vizită.
După ce femeia coboară la birou, în taxi urcă un bărbat cu o servietă, care îl angajează pentru toată noaptea contra sumei de 600 de dolari. Trebuie să îl ducă la 5 destinații diferite, în timp record și în momente precise. Bărbatul care îl angajează e Tom Cruise. V-am zis că îmi place de el. În film e un fel de lup de stepă, gri din cap până-n picioare. Nu e tinerelul șarmant din filmele anterioare, nu apare nicio ispită pe parcursul filmului, este o singură scenă în care interacționează cu o femeie, bătrâna mamă a lui Max, la spital, căreia îi cumpără flori și de la care află că Max o aburește că e șeful unei mari afaceri cu limuzine, când el de fapt e un simplu taximetrist, fricos, obedient și cu o minte mai curând de birocrat, decât de  afacerist prosper.
Încă de la prima destinație a clientului său,  Max se dilește. În timp ce îl așteaptă, cade de la etaj un individ împușcat fix pe parbrizul lui. Nu îi trebuie mult ca să afle adevărul: a fost angajat să transporte de colo -colo un bărbat care nu are mesaje de iubire, ci care ucide indivizi cu mare rezonanță publică, politicieni, afaceriști, șefi în justiție, inclusiv pe clientul avocatei de la începutul filmului, care nu prea putea fi apărat fiindcă era ditamai mafiotul.
Nu vreau să vă răpesc complet interesul pentru film. Filmul se încadrează în categoria Bildungsroman, deși nu e carte, ci film, în sensul că surprinde evoluția, inițierea unui personaj în direcția adevărului, curajului și maturității depline care presupune discernământ. Max, omul obișnuit, chiar principial putem spune, cel puțin  în textele pe care i le livrează clientului periculos, cu privire la ce e bine și rău, se trezește de câteva ori față -n- față cu răul absolut,  cu moartea, cu infractori periculoși care trag gloanțe așa cum arunci boabe la pui, își dă seama că acest client grizonant nu s-ar da în lături nicio secundă să-i zboare creierii și lui și maică-sii. Filmul ia o turnură neobișnuită când realizează că a 5 a victimă este exact femeia de la începutul, Anne. Suspansul este destul, dar în această ultimă luptă, cei 3 se află pe cele 3 axe spațiale ca în desenele lui Escher. În plus, Max își folosește tupeul dobândit la o întâlnire cu mafioți și la una cu polițiști ca să spargă geamurile securizate ale Tribunalului din LA direct cu pistolul. Nu se mai încurcă cu cartelă, buton, recunoaștere vocală, facială, retiniana sau sangvină. Cu chestiile astea se va ocupa Tom Cruise în filmele viitoare. 

În final, cei 3 ajung într- un metrou, în metroul din LA. Aici regizorul face o chestie, pune o întrebare subliminală spectatorului:- cine vreți să moară, cei doi negri care se plac și sunt cetățeni onești, sau Clientul (jucat de Tom Cruise), un criminal care ucide la comandă cu sânge rece?
Poate pentru voi a fost o decizie simplă, dar pentru mine nu.
Filmul se termină ca în orice Bildungsroman cu victoria binelul.
Orice regizor bun dă celui mai bun actor șansa să moară cu încetinitorul și perfect expozitiv, cu o replică pe buze și în poziție regală. Tom Cruise moare în metroul din LA, unde "nimeni nu-și dă seama de diferența dintre viață și moarte decât după 60 de ore".
Mi-ar fi plăcut un final mai optimist, dar cred că nu se putea îmbină eticul și esteticul în așa fel încât să supraviețuiască și cowboy-ul și șeriful și indianul. Aici Kierkegaard trebuia implicat...
În rest, filmul e tipic, un pic mai puțin dinamic decât Misiune Imposibilă, dar mult mai dur decât Vanilla Sky.
Părerea mea este că și Tom Cruise merita Oscar, e un film în care a trebuit să nu zâmbească, să nu flirteze, a stat îmbrăcat în aceleași haine tot filmul și a făcut eforturi să nu se evidențieze prea mult.

Filmul e din 2004, deci tehnologia nu e cine știe ce. Însă LA e luminat a giorno, există stickuri de memorie ca și azi, laptopuri, notebookuri și telefoane mobile. Plus wifi. 

Încă se foloseau cd-uri. 

  

6 sfaturi de care eu mă țin

 Sfatul psihologului

Decât să te enervezi pe elevul sau colegul care-ți folosește parola, mai bine te enervezi. 

E clar că nu ne putem conecta toți la satelitul Sputnik. 

Sfatul psihiatrului 

Decât să te tâmpești de cap când elevul sau colegul îți folosește identitatea pentru shopping sau aplicații interzise, mai bine iei o pastilă. Nu ne putem conecta toți la satelitul Sputnik. 

Sfatul medicului

Decât să devii idiotul scolii când colegul sau elevul îți intră în email, mai bine mergi la fumat în mijlocul orei. Nu ne putem conecta toți la satelitul Sputnik. 

Sfatul ministrului

Decât să faci numai învățământ tradițional, mai bine faci învățământ modern, cu orice risc. Eventual recurgi la calculatorul personal. E indicat sa nu îți pui poze cu futaiuri pe desktop, ecranul e supravegheat în școală. Adevărul e că nu ne putem conecta toți la satelitul Sputnik. 

Sfatul soției 

Decât să stai toată ziua, mai bine scrii. Orice, jurnale, memorii, poezii, romane fluviu...E bine că nu ne putem conecta toți la satelitul Sputnik sau Apollo. Unii se conectează la Lună. 

Sfatul amantului

Oricât ai fi de nervos, eu sunt aici pentru tine, deci mergem la mare. Nu se pot conecta toți la satelitul Apollo. 

Povestesc un film: Tutorele

The Tutor este un film psihologic, thriller,

american din 2023 

regizat de Jordan Ross,

scenariul aparține lui Ryan King. 

Distribuția: 

 Garrett Hedlund,

 Noah Schnapp, 

 Victoria Justice

 Jonny Weston, etc. 

Mărturisesc că

nu mă omor după trilleruri. 

Pe la sfîrșitul facultății

am avut un prieten 

căruia îi plăceau foarte tare

cărțile lui Stephen King. 

De dragul lui, am citit și eu cîteva, și tot

de dragul lui am văzut și

câteva trilleruri, pe atunci

celebre.

M-am uitat la Tutorele în

aproape 4 zile. 

Nu știu dacă traducerea titlului

e cea mai potrivită, 

mai corect ar fi fost

Profesorul care oferă meditații.

Povestesc pe scurt:

Un profesor obișnuit de liceu

are o carieră obișnuită. 

Este cuplat cu o femeie cu câțiva ani mai tânără, se iubesc ca 

doi porumbei, ea este însărcinată în luna a 7 a 

și are un mod perfect normal

de a gândi relația 

cu bărbatul cu care e:

 vom fi în curând trei, ne

trebuie bani mai mulți, 

mai ia-ți o slujbă, măcar pe vară,

cât ești în vacanță. 

Omul încearcă întâi pe la

restaurante, ospătar, 

bucătar, nu e primit,

nu prea le are, sunt alții mai buni.

 Îl sună un amic și îi dă vestea

cea mare: un puști de bani gata

trebuie pregătit, a picat bacul. 

Va lucra o săptămână și

va primi 2500 euro pe zi. 

Toată lumea e fericită, iubita,

prietena ei, 

prietenul prietenei ei….

Merge la puști acasă,

ăsta pare căzut din lună, 

are psihologia, sociologia și

fizionomia unui bogătaș

din secolul 20, cam de prin

interbelică,

 adică a unuia cam de acum

100 de ani.

Proful îi dă tot felul de teste,

pe care puștiul 

le trece cu brio, se constată

că în vilă 

nu există adulți, ci doar 

4 adolescenți care pierd vremea. 

Castelul este poziționat pe o 

ditamai moșia, există și un lac,

sunt păduri…

Înainte să se termine săptămâna, 

puștiul vine

în camera tutorelui

și îi spune cu tristețe 

că mama lui este plecată

de când el avea 

5 ani și că tatăl

e mereu nemulțumit de el….

în sfârșit, cam de pe aici filmul

trebuia

 ori isprăvit, ori bucățit, 

adică transformat în

serial cu crime. 

Vă zic finalul pentru că

m-am plictisit:

se dovedește că tutorele era

 cel nebun și elevul era bun, 

dar filmul se termină ca în

Lecția lui Ionesco: 

o nouă elevă, de data asta nu

 o tânără sau un tânăr,

 ci în fața unei babete cu

părul complet alb, 

tutorele își continuă lecția. 

E același bărbat, care ar fi trebuit

 să zacă pe fundul lacului

împușcat, în legitimă apărare

de elevul lui genial,

traumatizat de părinți

și dornic de adevăr.

E exact el,

cu aceeași perucă 3 D lipită

prost pe tărtăcuță. Actorul este

expresiv și seamănă 

când cu Foucault, când cu

Malcovich, 

dar îți dai seama de chestia

asta când apare fără ochelari. 

Neavand nicio 

scenă de sex și nici de nuditate, 

ar putea fi folosit la orele de 

Psihologie la lecția Afectivitatea, 

la Sociologie pentru înțelegerea

 ideeii de prejudecată,

stratificare socială, 

delincvență juvenilă, etc.

(Piua! Afară tună, mă duc

să-mi 

strâng caietele și creioanle

din balcon.)  

Aș putea -o pune pe Maria

să îl povestească. Sau pe Andreea, 

sau pe oricare altul, pe David,

pe Andrei....și lui îi place să

povestească filme.

Actorii sunt foarte buni

și expresivi,

au sentimente vizibil

shakespeariene...

Fiecare joacă în film nu

un personaj, ci

opusul personajului său:

tutorele joacă

opusul nevinovăției,

elevul joacă opusul patologicului,

iubita joacă opusul dragostei, iar

prietenul care îl trimite

la pregătirea criminală, joacă

opusul fidelității. Ar trebui

să fiu didactică și să spun

că filmul surprinde bipolaritatea

afectivă, în prima parte

toți sunt ok, la sfârșit

se dovedește

că toți erau sau

au devenit bipolari. :)

P S. Nu știu de ce

bloggerul nu îmi dă voie

să scriu decât prin vizieră.

O fi o eroare de program.....

Scrisoare de la Platon către Aristotel

 Platon:- Îți scriu pe fugă, atăt îți spun, mi-e dor de mirosul tău exotic. 

Știu ce ai să spui, că nu e adevărat, că te lingușesc, că mi-e gândul mai mult la Socrate decât la tine, că nu e niciun dialog al meu intitulat Aristotel, dar fii atent ce-ți spun: până la sfârșitul lumii portocalele vor avea același gust. Vor trece popoare, țări și capitale, se vor ridica și prăbuși imperii, vor plimba pe arăturile războaielor tiranii mulțimile din stânga- n- dreapta, se vor construi și dărâma turnuri, dar mirosul de portocale va rămâne la fel. Așa ești tu pentru mine, fructul meu exotic, răcoros, vesel și perfect răsărit dintr-un cerc trufaș, care a împărțit luna în două, una a vieții și una a răsunetului.  

Mi-e dor de tine și nu te vreau schimbat în altceva, nici în lămâi, nici în ananas, nici în banană. Să nu mă cauți, te găsesc eu. 

Cu dragoste, Platon. 

P S. Vezi că sunt tatuat pe șold și puțin mai jos, nu te repezi din prima, lasă pentru când suntem doar noi doi. 

Beso!

Pofta de soț

 

    Mă trezesc în zgomot infernal de tigăi trântite pe podele, țipete și zbierete. Mă ridic anevoie din pat, am dormit puțin, prost, cu întreruperi și cu vise lingvistice, pline de propoziții lipsite de sens. E bine că totuși am apucat să visez câte ceva, sau mai bine nu visam deloc? mă gândesc în timp ce intru în bucătărie.
Dorel mă ia în primire de la ușă:

- De ce nu ai părul pe moațe? De ce ești în halat? De ce nu ai la tine ultimul număr din Observatorul cultural? Ești adult sau ce?
Vocea lui nu e calmă, eu nu sunt trează încă. Mă uit peste umăr la el și mă târâi spre ceașca de cafea. Mr Brasil, cocoțat pe o scară, atârnă tigăile pe  pereți.
eu:- De ce pui tigăile pe pereți?
Dorel:- Așa e în bucătăriile occidentale. Trebuie să se vadă fundul tigăii perfect răzuit.
Mr Brasil:- Care de acum încolo e treaba lui Dorel.
Dorel:- Când o să îmi cumperi aragaz din ăla fără fum și foc, mai discutăm.
Mr Brasil:- Da, mai discutăm. Deocamdată nu mai gătim în ele, le lăsăm de decor. Vine în vizită mătușa lui Dorel din Austria și trebuie să se simtă bine. La ea în bucătărie e așa, am văzut în poze.
eu:- De aia mi-ai zis de părul pe moațe?
Dorel zice:- 👍. 
O tigaie cade pe podea cu un zgomot îngrozitor.
lui Mr Brasil:- Mai ai multe de atârnat?
Mr Brasil:- Una. Asta. Dar nu stă, are coada prea încăpățânată.
eu:- Poți să o ascunzi într-un sertar.
Mr Brasil:- Și în locul ei să pun crăticioara roșie de fiert ouă? Nu, merci. O să stea mătușa lui Dorel numai cu ochii pe ea.
eu:- Putem pune o pictură în loc.
Mr Brasil:- Ai vreo pictură cu tigăi?
eu:- S-ar putea.
Dorel:- Caut eu pe net una și o scot la imprimantă, o înrămăm....
Mr Brasil:- Nu pleci nicăieri! Stai aici și mă ajuți. Crezi că se termină bâlciul cu tigăile? Urmează paharele de cristal pe policioara cu vitrină, farfuriile perechi în dulăpior, cele desperecheate în magazie, ceștile fără toartă în fundul cutiilor pe care le-am adus aici, tacâmurile....
eu:- Care e scopul, în afară de confortul vizual al doamnei?
Mr Brasil:- Aprinderea poftei de soț.
Dorel se ridică de pe scaun și urcă pe scară, în spatele lui Mr Brasil. Îl prinde de bluză și când se întoarce, îl sărută pe ureche. Mr Brasil coboară de pe scară și vine la masă. Ne pune din nou cafea în cești.
- Ce mai faci? mă întreabă. Ce mai citești, ce filme mai vezi?
eu:- Citesc un roman polițist cu Maigret. Am ajuns la primul suspect.
Mr Brasil:- E însurat?
eu:- Nu, trăiește cu una de mulți ani și nu prea se întâlnesc decât la cină, din cauza serviciului în contratimp. E ospătar de noapte, iar ea dansatoare de zi.
Dorel:- Și film? Ce film vezi acum?
eu:- Îmi place Tom Cruise și aveam chef să văd acțiune. Dar ieri am început să mă uit la un film cu unul care primește mulți bani să întrețină atmosfera intelectuală în jurul unui elev supradotat și nebun de legat.
Mr Brasil:- E după un caz real?
eu:- Nu, nu-mi amintesc indicația la început. Poate va fi la sfârșit.
Dorel:- Și e însurat?
Mr Brasil:- De ce? Ți-e poftă de soț?
Dorel:- Nu, ziceam și eu, ca să scurtăm discuția pe tema asta.
Mr Brasil:- E însurat?
eu:- Are o iubită, e însărcinată și el, în loc să petreacă vara cu ea, își continuă munca de tutore. Dar cred că filmul va deveni și el polițist, din cauză că maniacul de elev a devenit ubicuu. Și nu, nu e însurat.
Dorel:- Nu te mai uita la el, e mai bun Ms și Mr Smith.
Eu:- Da, de acord, am avut așa o pornire să-l revăd, dar nu știu de ce am dat click pe ăsta cu tutorele.
Mr Brasil:- Din cauza efectelor întârziate ale vieții profesionale. Suntem în vacanță, nu o lungi prea mult cu tutorele maniacului.
eu:- Da.
Mr Brasil: - Cred că ai dreptate cu crăticioara roșie. Mătușa se va gândi la Crăciun, nu la soț. De câte ori ai văzut oameni de zăpadă cu tigaie pe cap?
Dorel:- Niciodată.
Mr Brasil, mie:- De câte ori ai văzut oameni de zăpadă cu crăticioară roșie pe cap?
eu:- Mereu.
Mr Brasil:- Vezi! Gata! Caz clasat! Când ajunge mătușa?
Dorel:- Diseară.
Mr Brasil:- Merg la munte! Rămâneți cu ea! brusc, mie:- Vii?
Eu:- Da.
Dorel:- Și eu?
Mr Brasil:- Vii și tu după ce mătușa apare cu viitorul soț. Îi lași singuri să se înfrupte unul din altul. Și termină tu treaba, noi fugim la autocar, nu e decât unul pe zi.
Dorel:- Hmmm....
Mr Brasil:- Nu fii supărat, micșunică, nu va dura mult. Te aștept și te ador! Și vezi să nu te apuce pofta de soț, când apare mătușa cu el!

whiteblackwoman

Sunt ofticat. Mă simt umilit și folosit de o curvă care mi-e șefă și umblă în alb. O întreb de ce se îmbracă așa și îmi spune că e fana Fecioarei. O întreb ce fel de mașină are și îmi spune că un Fiat ultimul model. Ce culoare?

-Albă, bineînțeles, zice ea. 

Eu:- Tot din motive spirituale? 

Ea- Da, se vede mai ușor orice pată și o pot spăla imediat. 

Eu, cu ochii în ochii ei de un verde căprui, rimelați ușor:

- Aha! Și pe pleoape de ce ai alb?

Ea:- Sunt bună în ce fac. 

Eu- Adică?

Ea- Știu psihologie teatrală. 

Eu:- Ce mai e și asta?

Ea:- O artă. Arta de a transforma un personaj principal într-un figurant, care plimbă tava plină de prafuri. 

Eu:- Pe bani grei, presupun. 

Ea- Da. Și pe galoane. 

Eu:- Tot albe?

Ea:- Nu, tricolore. 

Eu:- Naționale? 

Ea:- Aș! Internaționale!

O cred, și-a păstrat silueta din tinerețe, e clar că nu mănâncă iarbă, ci vânat greu de procurat. 

O invit la cină. Ajung înaintea ei. E seară, stau pe faleză, singur la masă. În surdină, jazz latino. La mese, cupluri de ambele sexe. 

Mă filează o parașută brunetă cu părul cârlionțat, perfect acordat atmosferei. 

Șefa vine îmbrăcată contar așteptărilor, într-o rochie lungă, neagră, plină de pene. Bem vin și mâncăm languste. Mergem la mine. Am discuri mai bune, am așternuturi mai fine și am cafea. Mă simt mai relaxat decât la ea, cât bărbatul e plecat. Dansăm și vorbim despre conjunctura mondială. Vrea să mă atragă spre subiecte periculoase cum ar fi ce psiholog îmi place mai mult, Jungul din volumul 4 sau Freudul din volumul 2. Răspund greu, ca și când melasa pe care mi-o pune pe masă ar fi preferința mea. E trecut de miezul nopții. De obicei, la ora asta femeile sănătoase la cap părăsesc apartamentul meu, îmbrăcate până- n dinți și cu 3 justificări diferite pentru soți sau amanți. Ea nu, mai vrea oleacă de psihologie. Ma dezbrac. De tot. Mă întind pe covorul sufrageriei și îi prind în brațe gleznele. Se apleacă spre mine. Îi îmbrățișez genunchii și o rostogolesc alături. Penele rochiei au ascuțimi nebănuite. Îi ridic rochia peste cap, se zbate sub mine să poată respira. Trag de rochie și o rup. Întinde mâna să apuce bucățile de cârpe împenate, înșirate pe covor. Are un trup slăbuț de fetiță, oase subțiri și, paradoxal, e o femeie grea. Vreau să o pun deasupra mea, dar constat că mi-e  incomod, mă urc pe ea. Poartă o bucățică de cârpă între picioare, ca toate curvele. Nu mă mai sinchisesc de bikini, rostul lor e să  fie nefiind totodată. Mă sărută și îmi vorbește când în englezește, când în rusește că mă iubește și se simte bine. Îmi  bag scula în ea dintr-o dată și o fut cu o nervozitate pe care nu am mai simțit -o de mult în timpul unui asemenea...eveniment. Stă și respiră sacadat, nu geme, nu se excită, nu plânge, nu urlă. Nu mă simt rău, nu mă simt imoral, nu mă simt fără cel mai elementar bun simț. Mă simt ca un animal care posedă un alt animal, dar în niciun caz o căprioară rănită, cum îmi dădea de înțeles că e ea. La un moment dat mă plictisesc și mă opresc. Îmi zice:- Îmi dai voie să-ți sug scula? 

Eu:- Da. 

Se așează în genunchi înaintea mea. O las să mă atingă o fracțiune de secundă, pe urmă mă răsucesc pe călcâie, aprind lumina și mă uit în oglindă, sunt plin de zgârieturi de la pene. Mă îmbrac și plec. Îi spun din ușă : 

- Să nu cauți o cămașă albă pentru micul dejun! Am una singură și e pe mine!

Ea:- Unde pleci?

Eu:- Înapoi la restaurant. A pus ochii pe mine o panaramă cu  care mi-ar plăcea să mă fut toată noaptea. 

Ea:- Și eu?

Eu:- Faci ce vrei, de femei care fac felație e plină lumea! 

Și ies.