Dă mai tare!

 

   Mergem la un film, o premieră românească. Mr Brasil are un prieten regizor și s-a încumetat să facă un film despre tranziția spre anul 2000. Dorel conduce, Mr Brasil se uită meditativ pe geam, eu mă foiesc pe scaun; în dreapta sunt clădirile, în stânga un peisaj cu dealuri movulii și puieți fructiferi desfrunziți, care cresc la întâmplare. Mi- ar fi placut mai mult peisajul sau să conduc, dar nu vreau să mai deranjez pe nimeni. Mă uit la casele cu etaj si la blocurile cenusii. 
-Nu înțeleg strategia comunitară, zice Mr Brasil. Sunt plantați ca să fie lăsați să ajungă la fructe sau să fie lemne de foc?
Dorel:- Ca să arate diferența dintre natură și cultură.
Mr Brasil:- Nu prea cred. Sunt cam mulți și cam la fel, au fost plantați în același timp. Probabil a avut o logică proiectul.
Dorel:- Păi ți- am zis rațiunea lor de a fi. Este strict estetică. Știi cum e obiectul estetic, finalitate fără scop.
eu:- Poate se terminaseră brazii și plopii.
Mr Brasil:- Ha! Asta- i bună! Nu, asta e o regiune cu multe tradiții. Nu e asta!
Dorel:- Suntem în plin avânt economic. Aici vor fi în curând fabrici de marmeladă și cuptoare cu plăcinte cu mere și prune la marginea drumului. Micii întreprinzători vor da lovitura. 

Mr Brasil: -Te crezi în Fata moșului si fata babei? 
eu, care n-am habar despre arborii fructiferi: - Când vor fi fabricile alea care să transforme merele și perele în plăcinte? Peste 10, 15 ani?
Mr. Brasil:- Vrei să spui peste 20, 25 de ani.
eu:- Așa mult?
Mr Brasil:- Tu ce crezi? Plantezi un copac în 30 de minute, îl tai cu fierăstrăul tot în 30 de minute. Așa crezi că trebuie gândit?
eu:- Da, începutul și sfârșitul ascund între ele durata, care nu e clipa aristotelică, nici kierkegaardiană, ci augustiniană.
Dorel:- Evanescent este Acum-ul vegetal! Dar întinderea după ultimul măr? Dar florile căzute pe creștetele îndrăgostiților? Dar mirosul de scorțișoară din bucătăria domesticită?
eu:- Dar Intuiția bergsoniană că niciun măr nu e la gust ca altul?
Dorel:- Așa mi- a zis și Ionel când m- am luat de el.
Mr Brasil:- Când te- ai luat tu de Ionel? Aprobi tot ce spune cum aprobă cățelușul nostru de pe bord.
Ionel:- Nu chiar. Nu sunt de acord cu două chestii: unu că mă compară cu femei și doi că mă compară mereu cu altele. 
eu:- Nu ai nicio șansă să rămâi unicul din viața lui. Comparația este operația infinitului.
Mr Brasil:- Dă muzica mai tare!
Dorel dă muzica mai tare.
Mr Brasil:- Mai tare!
Dorel mărește un pic volumul.
Mr Brasil:-Mai tare!!
Dorel mai crește un pic volumul.
Mr Brasil:- Dă la maxim!
Dorel micșorează volumul.
Mr Brasil:- Am zis să dai mai tare, nu mai încet!
Dorel:- Nu trebuie să ne înțelegem între noi?
Mr Brasil:- Nu! Acum nu! Dă la maxim!
Dorel dă melodia la maxim. Mașina zbârnâie sub bași, vocea solistului ne sfredelește urechile. Mr Brasil se lasă pe speteaza scaunul și ascultă mulțumit. Eu constat că s- au terminat clădirile din dreapta mea și pe o parte și alta se întinde o miriște largă. Mă uit pe cer. Albatroși și pescăruși cu aripi larg deschise coboară și se înalță Cerul nu mai cenușiu, a dispărut orice urmă de ceață și norii pufoși se plimbă încet pe un albastru de peruzea. 
Dorel oprește brusc; -Dați- vă jos, spune el nervos. Unde am ajuns? Trebuie să ne întoarcem, Am greșit drumul! De ce nu m- ai lăsat să pornesc gipiesul?
Mr Brasil:- La mare, acolo am ajuns! Suntem la mare! 

eu: - Și premiera? Regizorul? 

Mr Brasil: - Mâine sau poimaine, e două zile la rând. Mergeți înainte, închiriați 3 șezlonguri și comandați cafea. Vin și eu.
Dorel:- Ce faci? Rămâi în mașină?
Mr Brasil:- Da, vreau să mă satur de muzică! Ascult de încă două ori melodia și pe urmă vin. O ascult la maxim fără nicio opoziție din partea voastră.
eu:- Eu nu m- am opus.
Mr Brasil:- Ba da, am simțit că voiai două liniuțe mai jos volumul, Mai sus decât Dorel, dar tot fără vibrație.
eu:- Dacă zici tu....Sorry.
Mr Brasil:- Să n-o mai lungim, ai o groază de lipsuri, abia te mai înțelegi. Când le- ai pierdut pe toate cele, cum își pierde marea pe furtună scoicile? Treci la cules cochilii de pe plajă! Nu sta cu ochii după mine și cu urechile la aiurelile lui Dorel! Ăsta nu iubește pe niciunul dintre noi. Îl interesează numai prostul de Ionel.
Dorel:- Cine, eu?
Mr Brasil se așează pe scaunul șoferului, trântește portiera și dă muzica la maximum. Ne uităm la el prin geam. Ne face semn să ne cărăm. 

Dorel suflă pe geamul portierei și îi desenează lui Mr Brasil cu degetul o inimioară.

- Pune si tu o sageata în ea, zice el. 

eu: - Nu, lasă așa, e mai originală. Cu săgeată cioplești tu una pe copacii ăia care vor face plăcinte peste 25 de ani. D+MB=LOVE!💖

Spioancele

 

Dorel:- Așa cum am scris și în jurnal, spioancele au câteva calități comune...
Mr Brasil, luându-i din față sticla cu vin:- Nu se bea din sticlă, nu e civilizat. Suntem 3, nu unu. Ai aici un pahar, l-ai văzut? Ce te-ai repezit să îți lași saliva pe gâtul sticlei?
Dorel:- Credeam că nu vă deranjează.
Mr Brasil:- Nu că ne deranjează, dar îți faci un obicei din a-ți amesteca saliva cu alți derbedei.
Dorel:- Ok. Fie. Hai noroc!
eu:- Noroc și sănătate!
Mr Brasil:- Și prietenie! Nu uiți că nu ești singur. Ai prieteni. Noi suntem prietenii tăi,  nu ne pui la coada constelațiilor din inima ta.
Dorel:- Da. Nici nu aveam de gând.
Mr Brasil:- Prietenia se dovedește cu fapte concrete. Una este să împarți cu noi chiștocul și alta să împarți cu noi saliva.
Dorel:- Ce plictisitor ești! Așa erai și în tinerețe?
Mr Brasil:- În tinerețe nu stăteam de vorbă cu alde tine. Aveam alte așteptări de la oameni.
Dorel, pleoștit: -Vă chemasem să vă destăinui ceva important, dar daca mă luați așa...
eu:- Am venit, nu? Eu stau în patul tău ca o covată, mă doare spatele și nu a trecut nici juma' de oră. Tu cum poți dormi în el?
Dorel:- Întreabă-l pe Mr Brasil. El a venit cu ideea să dorm în hamac 
Mr Brasil:- Hamacul e cea mai bună invenție în materie de odihnă. Cu condiția să fie doi în el. De unul singur te chinui.
eu:- Observ.
Dorel:- Pot  continua?
Mr Brasil:- Da.
Dorel:- Deci, calitățile comune ale spioancelor sunt:- frumusețe fizică, ochi deschiși la culoare, bune la chimie și foarte interesate de sport.
eu:- De ce e faza cu sportul?
Mr Brasil:- Pentru condiția fizică. Spioancele au condiție fizică bună.
eu:- De ce?
Dorel:- Asta e o întrebare foarte bună, vorba celor de la IA, pentru că trebuie să fie capabile să fugă în caz că se prinde cineva că sunt spioance.
eu:- Așa, ca Fetițele power puff?
Dorel:- Exact. Acum urmează informația cea mai importantă. De ce există pe lume spioance?
eu:- Pentru diversitate în timp de război.
Dorel:- E foarte bine. Și mai de ce?
eu:- Pentru  transferul planurilor secrete pe timp de pace.
Dorel:- Poți da un exemplu de plan secret?
Mr Brasil:- Pot să dau eu? Îmi stă pe limba.
Dorel:- Poftim, spune  elev Mr Brasil!
Mr Brasil:- Un plan secret transferabil pe timp de pace este de exemplu un fișier cu  etapele rezolvării corecte ale ultimului joc online pentru adolescenți.
Dorel:- Perfect! Acum să zică și ea!
eu:- Tiparul de la rochia de revelion a reginei Olandei?
Dorel:- Bun, bun! Hai, mai ziceți!
Mr Brasil:- Pagina 95 în greaca veche din Odiseea lui Homer.
eu:- E bun exemplul? E tradusă în toate limbile. Oricine o poate citi.
Dorel:- E foarte bun exemplul, pentru că nu e chiar așa tradusă și nici nu e prea citită.
eu:- Rețeta originală de papanași fără  brânză de capră.
Dorel:- Bleah! Cine mănâncă papanași cu brânză de capră sau non-capră? Îți iei gogoși și gata!
Mr Brasil: - Pot pleca? Am ceva important de făcut.
Dorel:- Da, dar să știi că n-am terminat.
Mr Brasil:- Continuăm după. 
Dorel:- Bine, plecați amândoi.
Mr Brasil, mie, pe hol:- Știi că Ionel și-a tras gagică? E una care a fost Miss Boboc la el la liceu, când erau a 9 a. Dorel mi-a spus că pe vremea aia Ionel era un pricăjit de un metru 50, iar el era cel mai frumos și înalt băiat din clasa. Missa se ținea după Dorel, dar pe Dorel l-a interesat Ionel încă dintr-a 9 a.
eu:- Aha! Ce chestie!
Mr Brasil:- -Acu încearcă să îi scrie lui Ionel o scrisoare din care să rezulte că Missa e angajată caghebe, siar, stasii doar doar renunță la ea.
eu:-Așa are logică întâlnirea din camera lui.
Mr Brasil:- Da. Are. Însă mă îngrijorează memoria lui. Cum să îți amintești așa de bine o fată cu care ai fost cuplat într-a 9 a două zile? Că atâta l-a ținut Missa. Pe urmă a luat-o unu' cu decapotabilă verde și cu ghiul pe inelar.
eu:-Asa era și pe vremea când eram eu a 9 a. Tot mafioții se alegeau timp mai îndelungat cu Missa decât colegii din clasă. 
Auzim ușa la camera lui Dorel cum se încuie încet. Tăcem amândoi. Ne gândim la același lucru: Dorel vrea să îl sune pe Ionel.
eu: - Era chiar foarte frumoasă? Mă refer la prietena din liceu a lui Dorel?
Mr Brasil:- Era o adolescentă tipică. Anul următor și fizic și psihologic nu mai ești același om. Așa sunt adolescenții!
eu:- Nu cred că trebuie să te îngrijorezi. Relațiile din interes nu durează și nici cele din gelozie sau răzbunare.
Mr Brasil:- S-o crezi tu! Habar n-ai cum gândesc spioancele!
eu:- Aaaa! Aha!

Test Iq

 

Mr Brasil și Dorel au transformat de două zile ușile apartamentului în aviziere. Și pe o parte și pe alta a lor, tot felul de afișe, albe și colorate, pline cu întrebări și simboluri care mai de care mai ciudate. Ieri m-
-am făcut că nu observ, dar când i-am văzut că se îndreaptă amândoi spre camera mea cu teancul de foii și, după ce au umplut partea exterioară a ușii cu câteva, aproape până jos, unde ca să le citești trebuie să stai în tot felul de poziții, de la cea a Gânditorului lui Rodin la cea a Sărutului lui Brâncuși, unde partenerul cu care te faci una într-un nesfârșit schimb de umori nu e un alt om, ci ușa, deci când i-am văzut cum trag de clanța camerei mele nervoși, m-am înființat lângă ei filosofic:- De ce nu vă vedeți de treabă voastră?
Dorel:- Deschide odată, abia mai țin foile astea!
Mr Brasil:- Hai, timpul e scurt!
eu:- Mai sunt niste uși prin curte, magazia, cușca șoricarului, știi că i-am făcut ușă batantă, căsuțele de păsărele, unde vă puteți folosi imaginația...
Amândoi:- Hai odată!
În sfârșit, descui camera. Trântesc pe pat teancul de foi și încep cu un elan greu de suportat în vremuri democratice, să lipească foaie lângă foaie, pe toată suprafața ușii. Vraful  se termină repejor pentru că nu lipiseră câte o foaie, ci câte un teanc, prins în capse care atârnau unele lângă altele ca niște mănunchiuri de pin.
Pleacă amândoi.
Mă uit prin foi: tot felul de informații, unele referitoare la virgule, dialog, când se scrie cu accent în franțuzește și când se scrie în grecește și altele, cazuri, declinări, funcțiile substantivului și adjectivului, timpurile verbelor în suedeză, etc. Am de studiat, nu glumă!
Îi aud vorbind în bucătărie și merg spre ei:- Ați terminat cu funcția de educație a familiei?
Mr Brasil:- Da. Stai jos. Vreau să văd dacă ești aptă pentru educație.
eu:- La vârsta mea?
Dorel:- Mai ales! Nu poți fi educată timpuriu, nu poți fi educată formal, asta e clar, nu ai voie să fii educată nonformal, rămâne să te educe familia, adică informal.
eu:- Și ce trebuie să fac?
Mr Brasil:- Să ne spui ce IQ ai.
Dau să deschid gura, făcusem câteva teste în viață și aveam o oarecare părere, dar Dorel îmi face semn să tac.
Mr Brasil:- Pentru îmbunătățirea serviciilor oferite, acest apel va fi înregistrat. Continuarea lui reprezintă acceptul dumneavoastră.
eu:- Da. Nu e prima dată când mi se spune că a educa înseamnă a oferi un serviciu.
Dorel:- morfolind un cornuleț cu caise făcut de Mr Brasil:- Exact!
Mr Brasil:- prima întrebare din testul IQ:- ești conștientă că diferența dintre optimist și pesimist este dată de perspectiva financiară?
eu:- Da, deși psihologia..

 Mr Brasil:- Pentru că ai condiționat răspunsul de un domeniu științific, punctajul scade cu fiecare cuvânt adăugat. Ai apucat să adaugi unul, ai în loc de 200 de puncte, 199.
Dorel:- Eu aici am 200!
eu:- Foarte bine pentru tine și pentru mine. Nu e puțin 199.
Mr Brasil:- Vă amintesc că se trage cu urechea, deci lăsați discuțiile amicale! A doua întrebare : Cine e mai deștept, din perspectiva imaginației creatoare, cel care își face planuri îndelungate și amănunțite când e vorba să se întâlnească cu niște femei sau ăla care nu își face niciun plan și se mulțumește cu ce-i pică în mână?
eu:- Primul.
Mr Brasil:- Greșit! Al doilea! Ai pierdut 18 puncte.
eu:- Ok.
Mr Brasil:- Nu mă întrebi de ce te-am taxat așa mult?
eu:- Nu, știu.
Dorel:- Zi! Mă interesează opinia ta!
eu:- Păi când te întâlnești cu niște femei și nu ai apucat să stai de vorbă cu niciuna, vei avea surpriza să apară alta în loc de cea așteptată. De aia m-am gândit că e mai bine să îți faci planuri.
Mr Brasil:- Cum să apară alta? Te întâlnești cu ele pe rând.
eu:- Chiar și așa!  În plus, ai spus că e din punctul de vedere al imaginației creatoare. De aici trebuie plecat. Cu cât imaginația lor va fi mai creatoare, cu atât vor fi mai punctuale. Cu cât sunt mai dezinteresate de artă, cu atât vor fi mai interesate să lase pe altul în locul lor.
Mr Brasil:- Nu! Există studii serioase care arată acest lucru. Femeile dezinteresate de artă sunt interesate de punctualitate și cele interesate de punctualitate sunt dezinteresate de tine.
eu:- Așa! Deci ai căutat un studiu fix pe persoana mea.
Mr Brasil:- Exact!
eu:- Din câte îmi amintesc, genul asta de studii nu se fac prin bucătării, ci prin universități și institute de cercetare.
Dorel:- Păi așa a făcut!
eu:- Și ce eșantion ai folosit? Pe mine multuplicată la infinit, ca la google meetul din fostul laborator de info?
Mr Brasil:- Nu te supăra, nu eu l-am folosit, doar l-am recomandat. Stai să îți zic ce IQ ai!
eu:- Pot face singură scăderea din 200.
Mr Brasil:- Nu e așa simplu, e o formulă, cu înmulțiri, ecuații diferențiale și altele. Dar pentru că e și confidențial, ți- l trimit în plic sigilat. Îl găsești ori sub pernă, ori sub pat.
eu:- Am înțeles. Mă duc la o țigară, să reflectez.
Dorel:- Mergi! Ia- ți și o pătură, e băncuța umedă !  Pot să închid înregistrarea?
Mr Brasil:- Da. Fă și tu o cafea! Așa fac ăia cu IQ mai mic pentru ăia cu IQ mai mare.
Dorel îi scoate limba lui Mr Brasil și se îndreaptă spre dulăpior.
Ies.

Vacanță la mare. 3

 

Am inceput să îmi revin. Ne pregătim de plecare. Pilotul ne așteaptă.
- Mă duc o fugă până la mare să îmi iau la revedere, le spun băieților care îndesau în valiza mea toate suvenirurile și în cele două sacoși mulțimea de țoale purtate, inclusiv prosoapele și costumele jilave de baie.
Mr Brasil îmi strigă de la balconul hotelului:- Crezi că e ultima călătorie ? Acum avem tehnologia care să ne ducă rapid de câte ori avem chef!
Dorel se strecoară în balcon . Când mă întorc, îi văd pe cei doi îmbrățișați, urmărindu- mă cu privirea.
E aproape amiază. Soarele e sus, puterea lui încă se simte în apa caldă și în norișorii care își iau tălpășița rapid spre larg. Sunt mulți turiști, pe jumătate îmbrăcați, melancolici și înveseliți de aceste rămășițe ale verii. Copiii culeg cochilii de scoici și melci, care sunt mărișoare. Pe măsură ce plaja se va goli și vremea se va răci, vor fi din ce in ce mai mari și mai prețioase. Îmi iau și eu câteva, să marchez vacanța de convalescență oferită de prietenii mei 
Plecăm. Tot mai mic, litoralul se îndepărtează, ochiul albastru al marii este înlocuit de câmpie, dealuri și vârfuri de munți, așezările omenești, răzlețe sau numeroase se transformă în piese de lego întinse de un copil concentrat pe pânza arămie a toamnei.
Ajungem repede. Sunt puțin amețită și mi-e foame. Mr Brasil mă trimite în cameră:- Du-te și dormi puțin. Te chemăm să mâncăm.
Mă trezește Dorel.
-Hai la cină!
Mr Brasil preparase plăcinte și pizza. Mâncăm și povestim. Dorel aduce laptopul și ne uităm la fotografii. În timp ce eu îmi lingeam rănile, băieții se plimbaseră prin tot felul de locuri. Mr Brasil îmi atrage atenția asupra modei de toamna- iarnă, iar Dorel asupra celor mai recente modele de tatuaje. Mâine încep serviciul, iar lui Dorel i se termină concediul. Spălăm vasele toți trei și ne retragem în camerele noastre. Îmi deschid un serial polițist și mă uit până când infractorul se cuplează cu polițista. E destul pentru o singură zi, îmi zic în gând, închid televizorul și imi iau în brațe iepurașul de pluș, întorc fundul întregii stări de încordare a  istoriei, ca orice Dasein care se bucură de lumea ca vis.

Vacanță la mare. 2

 

      Pe plajă sunt puțini turiști. E seară și răcoare, vălurele lovesc ritmic țărmul. 

Sunt singură, nisipul e călduț și fin. 

Simt carapacele mici sub tălpi, a fost furtună luna asta, dar acum 

mirosul scoicilor strivite de buldozere s-a estompat. Îmi place aerul sărat și 

oarecum colorat în verzui și roz.
Mr Brasil și Dorel sunt la un restaurant. S-au bălăcit în piscină, au făcut duș, 

au dormit și sunt dornici de sporovăială în doi. Eu nu, 

sunt obosită și încă nu mi-am intrat în pielea proprie de om familiarizat cu litoralul. Mă feresc de oameni și caut o bucată de țărm unde să mă plimb fără să-mi stingherească traiectoriile imaginare cuplurile de îndrăgostiți, cei care își antrenează câinii pe plajă sau familiile numeroase cu câte cel puțin un  copil plângăcios în brațe.
Sunt mulți albatroși și pescăruși, sunt foarte mari și zgomotoși. Se țin unul după altul, într- un dans straniu. Se rotesc și țâșnesc brusc în apă, probabil pescuiesc.
Găsesc o piatră aproape de țărm și mă așez. Îmi aprind o țigară. Vânticelul

 împrăștie fumul din ce în ce mai alb în timp ce noaptea se strecoară în firele de nisip și în mersul trecătorilor, lungindu-le umbrele. Luna e sus, bombată și aurie ca un fruct copt, lucioasă și îngâmfată.
-Și înfumurată! zice Mr Brasil, nu îngâmfată. Mai ai o țigară?
Îi întind tabachera.
-Unde-i Dorel? îl întreb eu.
Mr Brasil:- La bar. Bot în bot cu un arabițoi.
eu:- Ești bine?
Mr Brasil:- De ce întrebi? Vrei să îți fac portretul?
eu:- Scuze. Nici mie nu- mi place întrebarea. Ziceam și eu așa, ca să știu cum stau.
El:- Nu stai prea bine, dacă tot ai adus vorba. Nu trebuie să stai noaptea singură pe plajă. 

Stai cu noi.
eu:- Da.
Mr Brasil:- Acum că tot sunt aici, hai să ne simțim bine amândoi.
eu:- Cum? Altfel decât să stăm?
Mr Brasil:- Nu. Fix așa. Stăm.
Împărțim bolovanul și ne uităm la păsările care încă nu s- au liniștit.
În depărtare, o barcă pneumatică ancorată se leagănă încet. Are un stindard canadian și o luminiță pâlpâitoare lângă babord.
Mr Brasil începe să îmi cânte cu voce caldă o melodie. Îmi place. Tac și îl ascult. E momentul în care cerul coboară 

până când stelele lucesc puzderie în jurul lunii, 

iar eu sunt într-un univers mic și finit, 

ca un diamant  perfect șlefuit.

Scrisoare de-un albastru aprins

Către 
Mihail, Ion și Ovidiu

Se clatină frunzele nucului 

ca minutarele unor ceasuri deșuchiate
Pe sub  cireșul aprins trece, 

cu pas de tânăr rebel un vers
...tu, regină a marii...
și pescărușii îmi apar în față 

ca un mesaj instant de la Ovidiu, 

solitarul frate exilat:
Aceleși astru răsare peste tine, 

poet moldovean, același astru 

apune pe umerii mei încordați
Azi oamenii vorbesc franțuzește, 

filosofii nemțește frunzărind aleile ca pe niște

 cărți, tu încă mai crezi că latina e vie.
Iubire, iubire, amandi, adoro, te amo, 

amândoi ardem, dar eu ard până la cenușă
Și cu mine ard, în albastrul ca lacrima,

 corăbii confuze când zeul întinde un arc
Pe marmura neagră din parc, prin aerul tare,

 doi tineri se-nfruntă
Unul atras de mit, 

celălalt de râsul tău potolit
Ce vremuri, Ioane,

 ce ani nebuni, Mihaile!

Un fulg, poate primul, 

se așterne pe pleoapa poetului

 și- i curge subțire peste obraz.

Vacanță la mare

Vine Dorel vijelios la mine-n cameră:
- Ție îți comunic prima, că te miști mai greu. Plecăm. Am vacanță câteva zile. Plecăm la mare!
eu:- Acum?
El:- Da. M-am săturat de psihologi și polițiști. Mai ales de ăia din mintea ta! Hai! Să îți iei și costumul de baie, mergem la piscinele acoperite.
eu:- Nu plecați doar voi? Am o dispoziție cam proastă!
Mr Brasil, din ușă:- Ești proastă, nu ai o dispoziție proastă! Și nu ai cum să fii altfel după episoadele alea refuzate de Hollywood în care te-ai băgat.
eu, cu lehamite:- Bine. Merg. Stați să îmi fac un duș. Aveți nevoie la baie?
Dorel:- N-auzi că mergem la mare? Nu îți faci niciun duș, ajungem într-o oră.
eu:- Cu ce ajungem într-o oră? Cu puterea gândurilor?
Dorel;- Nu, cu avionul prezidențial.
eu:- Serios? A început revoluția de velur?
Mr Brasil:- Încă nu, lui Dorel:- Începe la noapte, bubulină. Mie:- Mi-am luat avion. Și pilot, doar nu vreți să aterizăm în primul boschet.
eu:- De unde ai avut bani? Și de ce-i zici prezidențial?
Mr Brasil:- Se întreabă pe rând, se răspunde la un moment dat, asta învață profesorii adevărați în relația cu elevii lor. Tu nu știi chestii elementare de didactică liceală.
eu:- Ce faci? Începi și tu?
Mr Brasil:- Mi -am cumpărat avionul de la președintele statului Rio de Janeiro. E mai demodat, dar e bun. Mi l-a livrat cu tot cu pilot. În 25 de minute e aici. Aterizează pe acoperiș. Urcăm prin pod și-l așteptăm.
eu:- Și bani?
Mr Brasil:- Mergem la mare sau vorbim în vânt? Îi pregătisem o sumă mai mare, dar mi l-a dat cu reducere, avem bani și de concediu.
eu:- Nu glumiți numai ca să mă dau jos din pat? Aveți chef de o cafea?
Dorel:- Nu glumim. Lui Mr Brasil:- Ți-am zis că va fi greu să-o convingem că e în vacanță. Ia zi, ce scriai pe genunchi? Nu cumva indicații pentru bac?
eu:- Ba da!
Dorel:- Vezi, ți-am zis că e obsedată de școală.
Hai!
Ies amândoi
Mă uit în oglindă, arăt groaznic, obosită, palidă, încercănată și pe interior harcea parcea. Caut cu ochii un rucsac și dau numai peste cele pentru școală, jenante pentru concediu, prea mari pentru a înlocui poșeta, prea mici pentru țoale.
Îmi iau trolerul. Îndes în el două rafturi din dulap, pulovere, blugi, tricouri, costumul de plajă, ulei de bronzat, șosete călduroase, cu blăniță, adidași, papuci de plajă, două rochițe cu bretele. Încerc să bag și o pălărie de soare, dar nu mai încape. Merg spre baie să îmi culeg câteva cosmetice și îi văd pe băieți cu câte o plăsucă din plastic în mâini bâțâindu-se nerăbdători.
eu:- Imediat termin. Ați dus deja bagajele pe acoperiș?
Dorel:- Ce bagaje?
eu:- Păi pentru vacanță.
Mr Brasil ridicând plăsuca pe un deget:- Ăsta-i bagajul!
Mă întorc în dormitor, strecor cu greu cosmeticele uzuale în troler și vin spre ei.
Mr Brasil:- Ai pus în troler și uleiul de bronzat?
eu:- Da, de unde știi?
Mr Brasil:- Ai grijă de el, va fi cadoul meu pentru pilot. E cam alb pentru un riojanerian. Vreau să îl încurajez să îl plac.
Dorel:- Și eu?
Mr Brasil:- Tu ce? Știi să pilotezi un avion?
Dorel:- Nu....dar pot învăța.
Mr Brasil:- Până înveți tu, expiră uleiul. Hai! Pune mâna pe troler și urcă- l. Jumătate din țoale te vor încălzi pe tine, nu pe mine. Eu am bani, mi se face frig, cobor în shop și îmi iau tot ce-mi trebuie.

To be continued