Dezacord între generații

 

Dorel:- Nu-mi place când ești în dezacord cu mine.
eu:- Mie nu-mi place când sunt în dezacord cu mine. Când m-ai vizitat ultima oară? Când ai băut cu mine o cafea?
Dorel:- Am două răspunsuri precise la întrebările tale.
eu:- Să auzim.
Mr Brasil, scoțând bufnițele de silicon din cănile de ceai:- De ce spui să auzim? Eu nu sunt interesat de răspunsurile precise ale lui Dorel.
Dorel:- De ce? Sunt mai fraier decât ea?
Mr Brasil:- Nu. Ești mai haotic decât ea. Răspunsurile tale precise sunt zero barat.
Dorel:- Eu? Haotic? De unde ai scos-o?
Mr Brasil:- Din torpedou. Am căutat ieri seară o brichetă și am găsit tot felul de prostii, de la batiste de hârtie până la bijuterii erotice, dar bricheta, pace.
Dorel:- Era pe bancheta din spate.
Mr Brasil:- Bine că n-ai pus-o sub roata de rezervă sau mai precis sub mașină. Poate stătea o mâță pe ea și, când îmi vedea tălpile, mieuna. Eu mă aplecăm să o scot de sub mașină și găseam bricheta.
eu:- Ha Ha! Asta e bună!
Dorel:- Mai vrei sau nu să auzi răspunsurile precise?
eu:- S' îl vouă plait!
Dorel:- În primul rând, bem în fiecare dimineață cafea toți trei. Și uneori și în timpul zilei.
eu:- Ok, dar nu e tot aia. Însă, dacă așa  pui problema, nu mai am pretenția cafelei niciodată.
Mr Brasil:- Și vrei să nu o mai am nici eu?
Noi doi, pe acute: -Nuuuu!
Mr Brasil:- Hai, spune-i al doilea răspuns precis. Sunt curios dacă are nuanța lui Blaga, a lui Noica sau pur și simplu a maestrului Heidegger .
Dorel:- În primul rând....
Mr Brasil:- În al doilea rând, primul l-ai spus deja.
Dorel:- Nu mă întrerupe, știu ce spun. În primul rând din al doilea răspuns, în camera ta nu se poate intra.
eu:- Ai observat și tu? Îmi schimb părerea despre comunicarea dintre noi doi.
Dorel:- Bine, aș putea pe fereastră deschisă.
eu:- Nu e recomandat. Nu noi suntem Romeo și Julieta.
Dorel:- Am încercat la ușă, mai ales că nu mai ai broască, dar...
Mr Brasil, oprit în mijlocul bucătăriei ca o precupeață nemulțumită, cu mâinile în șolduri: - Dar...?
Dorel, întors spre el: - Să vezi! În locul broaștei, plin de hârtii. Le scot una câte una să văd prin gaură dacă ea e în cameră.
eu:- Nu era mai simplu să împingi puțin ușa și să intri civilizat?
Dorel:- Nu. Nu am curajul pe care ți-l dă distanța socială.
Mr Brasil:- Credeam că e invers, distanța socială ne face mai lași, proximitatea mai îndrăzneți.
Dorel:- Lasă-mă cu romanele tale polițiste.  Scot primul cocoloș, când mă uit, scris mărunt, cursiv și titlul: Scrisoare către un prieten. M-am gândit că ai început sa citezi din Kierkegaard. Când colo, o filă de eseu sau referat ceva de genul despre nu știu ce concept abstract.
Mi s-a părut interesant. Îmi zic:- Hai să mai scot un cocoloș. Îl scot, alt titlu:- Mon amour, Phaidros.
Altă teorie, alt concept abstract. Îmi zic: individa a dat-o iar pe Noica. Sau pe Cornea, nici nu mai știu. Și tot așa ....13 texte . Mi-a luat  o lună să le înlocuiesc cu alte texte scrise cam cu aceeași caligrafie despre Harap Alb, Iona, Punguța cu doi bani, Ursul păcălit de vulpe , etc. Deci, să nu zici că nu am incercat.
eu:- Crezi că îți reproșez ceva legat de calitatea de a fi varianta mai puțin atentă a lui Mr Brasil?
Dorel:- Nu știu. Dar mă gândesc acum că la toate acele cocoloașe nu era trecut destinatarul.
Mr Brasil:- Și te-ai gândit că sunt pentru tine, nu?
Dorel:- Atunci da. Acum îmi dau seama că am greșit adresa.
Mr Brasil:- Nu ai greșit adresa, ai greșit direcția. Trebuia să mi le aduci mie, nu să le citesti, să ți le însușești și să le înlocuiești cu tot felul de obsesii de-ale tale.
Dorel:- Ți le aduc imediat!
Mr Brasil:- Nu e nevoie. Le- am luat deja.
Dorel, pleoștit: - În casa asta un om liber este pretutindenea în lanțuri.
Mr Brasil:- Ca alea cu care vrei să te leg noaptea de pat? Din mătase roz  cu vernil? Să ai timp să te transformi din cocon în fluture de varză?
Dorel se ridică de pe scaun și iese din bucătărie.  Afară bate tare vântul, perdelele se umflă și ne dăm seama că fereastra este deschisă. Mă reped să o închid. Fulgi uriași de zăpadă se rostogolesc sub ochii verzi ai gradinii. Îl văd pe Dorel în curte sub ploaia de petale albe de corcoduș, cu limba scoasă să prindă câte un fulg din ninsoarea neașteptată.

Îmi dau seama că nu a mai apucat să-mi spună ce era în al doilea rând din al doilea răspuns precis.  Mă vede la geam și îmi face semn să ies și eu afară. Ies, atmosfera e irezistibilă!

Opera și Biografia

 

eu:- Noica spune că e mai importantă opera decât biografia, dacă autorul e deja celebru și invers dacă autorul e obscur pentru contemporani.
Dorel:- Cu bârfele e greu să te pui.
Mr Brasil:- Au contraire, cu bârfele te pui. Te lupți cu ele până cedează.
Dorel:- Cum? Aducând dovezi opuse?
Mr Brasil:- Nu opuse, ci concordante. De exemplu, ești bănuit că scrii doar teatru, aduci dovezi că scrii poezii. Ești bănuit că scrii doar schițe, aduci dovezi că ai publicat și romane.
eu:- E vorba de viețile personale în cuvântul biografie.
Mr Brasil:- Pe cine interesează viețile personale?
Dorel:- Pe cei care urmăresc viețile autorilor neînsemnați.
Mr Brasil:- Cei care urmăresc viețile autorilor neînsemnați nu sunt scriitori, ci urmăritori. În cel mai bun caz sunt colegii de birou.
eu:- Mie îmi plac biografiile. Adică Memoriile și Jurnalele deja publicate. Nu m-aș încumeta să citesc un caiet cu memorii încă necenzurat.
Dorel:- Ce farmec mai are un jurnal cenzurat?
Mr Brasil:- Farmecul literar. Nu îți poți pierde timpul cu vraiștea de peste zi a unui autor opțional.
eu:- De ce zici opțional?
Mr Brasil:- Pentru că din miliardele de cărți de literatură te-ai oprit fix la el. De aia. E o chestie de alegere, nu de rea intenție. Ceva de genul: Nu te citesc pentru că nu ai ajuns la rând, am o listă întreagă înainte, nu pentru că nu ești important pentru literatură.
Dorel:- Se poate să nu ajungi niciodată....asta e trist pentru autorii  neînsemnați.
Mr Brasil:- Or fi având și ei familie, prieteni apropiați, îndrăgostiți necunoscuți. Pe ăștia e înțelept să te bazezi, nu pe mine, un lector oarecare.
eu:- În plus, odată ce au fost publicați, au fost citiți cap- coadă de cel puțin două persoane: directorul literar și tehnoredactorul literar.
Ambii băieți, mestecând mescalină  ochi în ochi:
-Da, așa e, ai dreptate.

Nerăbdare

 

Mr Brasil, mie: - Mă stresezi când te văd cum umbli cu limba scoasă să ți se șteargă din catalog ultimul doi. Ce cauți între atâția bărbați? Locul femeilor este ori în pereche ori lângă femei!
eu:- Mă lași cu teoriile tale de cârcotaș plictisit! Vrei să plec în tabără?
Mr Brasil:- Nu singură, doar cu noi doi!
Dorel:- Care dintre cârcotași? Platon și Aristotel plictisiți de ostropel sau Kant și Hume saturați de glume?
Mr Brasil:- Vezi că Hume nu se citește cum se scrie. Se citește fără e: Hium.
Dorel:- Ok.
Mr Brasil:- Nu ok, ci All right. Hume nu a fost american.
Dorel:- Mi se pare mie sau tu ai ajuns să fii înconjurat numai de femei, de nu mai are loc nimeni lângă favorita ta?!
eu:- Da. Subscriu. Nu chiar în gura mare, dar sunt înclinată să fiu de părerea lui Dorel.
Mr Brasil:- Afară, coardelor!
Iese la fereastra și strigă:- Am nevoie de un bărbat care să dea cu mătura și să-mi calce cămașa!
Eu mă apropii încet de el și-l întreb:
- Când îți trebuie cămașa călcată?
Mr Brasil:- Anul ăsta.
Dorel:- Și cu mătura când vrei să fie dat?
Mr Brasil:- Înainte să vină 2 Mai.
Dorel:- S-a făcut! Pe 1 Mai bag aspiratorul, mătura, mopul, mașina de tuns iarba și drona cu îngrășăminte pentru trifoi.
eu:- Avem dronă cu îngrășăminte?
Mr Brasil:- Avem iepuroi?
Dorel cu ambele arătătoare îndreptate electoral spre noi:- Nu, dar pentru tine fac rost.
eu:- Pentru mine?
Mr Brasil:- Pentru ea?
Dorel:- Nu, ciufutule, pentru tine.
Hai, nu mai fii așa nerăbdător să te lungești cu mine în trifoi și să-ți sifonezi cămașa proaspăt călcată de ea!

Varianta logică simulare, 2025, martie. 26,

 Mai jos este varianta de la simulare

Rezolvare:

Subiectul 1.A. pg.1

SB.1.A.pg.2

SB.1.A.pg.3

Sb.1.A.pg.4

Subiectul 1. B.

Subiectul al 2-lea

A.

Subiectul 2.B.

Subiectul 2.C.

Subiectul 2.D.a.

Subiectul 2.D.b.

Subiectul 2.D.c.

Subiectul al 3 -lea. A.a,b,c.s1.

Subiectul al 3 lea, A.c.s2.

Aici s-a strecurat o eroare de-a mea, voi reîncărca pagina în viitorul apropiat. 

Subiectul 3.B

Voi adauga și acest subiect rezolvat. 

Subiectul 3.C. rezolvare

 

Subiectul 3.D.

Prin omisiune

 

Aerul e îmbătat de fructe,
Prin omisiune există și flori.

Cerul e aiurit de porumbei albi,
Prin omisiune există și ciori.

Motanii sunt fugăriți de miresme telurice,
Prin omisiune unele pisici stau la ferestre cu ochi strălucitori.

Soțiile umblă cu căpățîni de verze în papornițe,
Prin omisiune ele au diametrul capetelor soților.

Exerciții cu definiții

 Se dă definiția: Iluzia optică este un fenomen perceptiv care apare din cauza încălcării unor legi ale opticii. 

a. Identificați regula de corectitudine a definirii care apare în definiția dată. Explicați dece este greșită definiția de mai sus .

b. Alegeți o altă regulă de corectitudine a definirii și construiți o definiție greșită a termenului Iluzie optică. 

Transparență opacă

    Dorel stă la masă, în bucătărie și stropește cu cerneală tipografică un morman de furnici, care încearcă disperate sa iasă dintr-o cutie cu două mici orificii pe capac. 

eu:- Ce faci aici? Știi că e greu să scapi de furnici. 

Mr Brasil:- De ce faci balamuc în mințile noastre? 

Dorel:- Ca să înțeleg un fenomen natural.

eu:- Și l-ai înțeles ?

Dorel:- Nu. Cerneala curge de pe ele.

Mr Brasil:- Crezi că dacă le faci negre, vor renunța să fie furnici?

Dorel:- Poate că nu, dar cel puțin devin vizibile, le pot studia traiectoriile.

eu:- Cine pune mâna pe cutie și o aruncă? Te las să alegi: tu sau Mr Brasil?

Dorel:- Nu vă atingeți de furnici! Unele au devenit complet negre, dar sunt câteva care au rămas transparente. Mi-ar mai trebui niște cerneală. mie:- Nu te duci tu să cumperi?

eu:- Și cum să cer vânzătoarei:- Aveți cerneală pentru înnegrit furnici?

Mr Brasil:- Nu te duci nicăieri! E experimentul tău, te descurci, și așa ești mâzgălit până la sprâncene.  Și știi că se duce greu. 

Dorel:- Bine. Dar aveți grijă, dacă dispare vreuna, ați încurcat-o. 

Mr Brasil:- Închide cutia bine și nu vor dispărea.

Dorel pleacă. 

Mr Brasil, mie:- Pune- la  amărâtelor alea niște cubulețe de zahăr, să mai prindă putere. 

eu :- Unde să le pun? În cutie sau lângă?

Mr Brasil:- Pune-le pe pervaz, vezi că am deschis geamul. Au auz absolut, în 5 minute o șterg toate în șir indian. 

Chiar așa a fost. Până a venit Dorel, cele 300 de furnici negre, în degrade sau fumurii au șters-o afară, fiecare dintre ele unsă pe toate piciorușele cu firișoare de zahar. 

eu:- Și cerneala de imprimantă? 

Mr Brasil:- Am nevoie să îmi printez lucrarea, crezi că îl pun pe Dorel să își ia picioarele la spinare fără sens?