Nerăbdare

 

Mr Brasil, mie: - Mă stresezi când te văd cum umbli cu limba scoasă să ți se șteargă din catalog ultimul doi. Ce cauți între atâția bărbați? Locul femeilor este ori în pereche ori lângă femei!
eu:- Mă lași cu teoriile tale de cârcotaș plictisit! Vrei să plec în tabără?
Mr Brasil:- Nu singură, doar cu noi doi!
Dorel:- Care dintre cârcotași? Platon și Aristotel plictisiți de ostropel sau Kant și Hume saturați de glume?
Mr Brasil:- Vezi că Hume nu se citește cum se scrie. Se citește fără e: Hium.
Dorel:- Ok.
Mr Brasil:- Nu ok, ci All right. Hume nu a fost american.
Dorel:- Mi se pare mie sau tu ai ajuns să fii înconjurat numai de femei, de nu mai are loc nimeni lângă favorita ta?!
eu:- Da. Subscriu. Nu chiar în gura mare, dar sunt înclinată să fiu de părerea lui Dorel.
Mr Brasil:- Afară, coardelor!
Iese la fereastra și strigă:- Am nevoie de un bărbat care să dea cu mătura și să-mi calce cămașa!
Eu mă apropii încet de el și-l întreb:
- Când îți trebuie cămașa călcată?
Mr Brasil:- Anul ăsta.
Dorel:- Și cu mătura când vrei să fie dat?
Mr Brasil:- Înainte să vină 2 Mai.
Dorel:- S-a făcut! Pe 1 Mai bag aspiratorul, mătura, mopul, mașina de tuns iarba și drona cu îngrășăminte pentru trifoi.
eu:- Avem dronă cu îngrășăminte?
Mr Brasil:- Avem iepuroi?
Dorel cu ambele arătătoare îndreptate electoral spre noi:- Nu, dar pentru tine fac rost.
eu:- Pentru mine?
Mr Brasil:- Pentru ea?
Dorel:- Nu, ciufutule, pentru tine.
Hai, nu mai fii așa nerăbdător să te lungești cu mine în trifoi și să-ți sifonezi cămașa proaspăt călcată de ea!

Varianta logică simulare, 2025, martie. 26,

 Mai jos este varianta de la simulare

Rezolvare:

Subiectul 1.A. pg.1

SB.1.A.pg.2

SB.1.A.pg.3

Sb.1.A.pg.4

Subiectul 1. B.

Subiectul al 2-lea

A.

Subiectul 2.B.

Subiectul 2.C.

Subiectul 2.D.a.

Subiectul 2.D.b.

Subiectul 2.D.c.

Subiectul al 3 -lea. A.a,b,c.s1.

Subiectul al 3 lea, A.c.s2.

Subiectul 3.B

Subiectul 3.C

Subiectul 3.C. rezolvare

 

Subiectul 3.D.

Prin omisiune

 

Aerul e îmbătat de fructe,
Prin omisiune există și flori.

Cerul e aiurit de porumbei albi,
Prin omisiune există și ciori.

Motanii sunt fugăriți de miresme telurice,
Prin omisiune unele pisici stau la ferestre cu ochi strălucitori.

Soțiile umblă cu căpățîni de verze în papornițe,
Prin omisiune ele au diametrul capetelor soților.

Exerciții cu definiții

 Se dă definiția: Iluzia optică este un fenomen perceptiv care apare din cauza încălcării unor legi ale opticii. 

a. Identificați regula de corectitudine a definirii care apare în definiția dată. Explicați dece este greșită definiția de mai sus .

b. Alegeți o altă regulă de corectitudine a definirii și construiți o definiție greșită a termenului Iluzie optică. 

Transparență opacă

    Dorel stă la masă, în bucătărie și stropește cu cerneală tipografică un morman de furnici, care încearcă disperate sa iasă dintr-o cutie cu două mici orificii pe capac. 

eu:- Ce faci aici? Știi că e greu să scapi de furnici. 

Mr Brasil:- De ce faci balamuc în mințile noastre? 

Dorel:- Ca să înțeleg un fenomen natural.

eu:- Și l-ai înțeles ?

Dorel:- Nu. Cerneala curge de pe ele.

Mr Brasil:- Crezi că dacă le faci negre, vor renunța să fie furnici?

Dorel:- Poate că nu, dar cel puțin devin vizibile, le pot studia traiectoriile.

eu:- Cine pune mâna pe cutie și o aruncă? Te las să alegi: tu sau Mr Brasil?

Dorel:- Nu vă atingeți de furnici! Unele au devenit complet negre, dar sunt câteva care au rămas transparente. Mi-ar mai trebui niște cerneală. mie:- Nu te duci tu să cumperi?

eu:- Și cum să cer vânzătoarei:- Aveți cerneală pentru înnegrit furnici?

Mr Brasil:- Nu te duci nicăieri! E experimentul tău, te descurci, și așa ești mâzgălit până la sprâncene.  Și știi că se duce greu. 

Dorel:- Bine. Dar aveți grijă, dacă dispare vreuna, ați încurcat-o. 

Mr Brasil:- Închide cutia bine și nu vor dispărea.

Dorel pleacă. 

Mr Brasil, mie:- Pune- la  amărâtelor alea niște cubulețe de zahăr, să mai prindă putere. 

eu :- Unde să le pun? În cutie sau lângă?

Mr Brasil:- Pune-le pe pervaz, vezi că am deschis geamul. Au auz absolut, în 5 minute o șterg toate în șir indian. 

Chiar așa a fost. Până a venit Dorel, cele 300 de furnici negre, în degrade sau fumurii au șters-o afară, fiecare dintre ele unsă pe toate piciorușele cu firișoare de zahar. 

eu:- Și cerneala de imprimantă? 

Mr Brasil:- Am nevoie să îmi printez lucrarea, crezi că îl pun pe Dorel să își ia picioarele la spinare fără sens?

La film cu Iepurele alb

 

Stau într-un cinematograf gol.
În fața mea, ecranul complet alb.
Aștept începerea filmului.
Aștept derularea umbrelor care se
Iubesc
Care se urmăresc
Care se așează în cele 8 planuri prestabilite 

de la începutul lumii
În locul lor apare
Ochiul roșu
Ochiul fricos
Ochiul plângăcios
Ochiul șotios
Al iepurelui alb
Drept în mijlocul ecranului
Ochiul lui mă țintuiește blând și sincer
Ca o veste a unui război terminat
Ca o picătură de vin vărsată pe fața de masă 

a nunții cireșilor
Ca o urmă de ruj pe marginea ceștii de cafea
La care te uiți îndelung
Știind că femeia care a băut era mai răcoroasă decât roua.

-Cinematograful se închide, îmi spune șoptit plasatoarea, trebuie să plecați
Mă ridic, ochiul iepurelui alb clipește ritmic
Îmi dă de înțeles că ne vom mai întâlni
Nu au intrat zilele in sac, zice pata de ruj, voi mai fi și pe o altă ceașcă de cafea
Nu te necăji, zice picătura de vin, vor fi nesfârșite nunțile
Mereu la ele sunt nuntași emoționați
Picăturile sunt puzderie la final
Iar eu, spune iepurele alb, (înainte să se aprindă lumina în sală) am un ochi și pe partea cealaltă a capului. Te voi privi și când vei fi în stânga mea.
Când pielea ta se usucă și rănește, mă vei mângâia,
În ochii mei îți vei întâlni o primăvară  

Unde iepurii și oamenii sunt ca frunzele
Purtate de zefir pe câmpul plin de culori.

La cină cu Peștele cel mare

 

Vine Dorel acasă cu ditamai șalăul.
Îmi spune:- Treci la făcut o ciorbă de pește! Și vreau și prăjit cu mămăligă. Îți trimit o rețetă de pe net și pentru chifteluțe!
eu:- Cine ești tu, tatăl meu, să mă pui la gătit pește?
Dorel:- Mai vezi pe aici vreun specialist în pește?
Mr Brasil:- Da eu ce sunt? Specialist in mămăligă cu sarmale?
Dorel:- Ce, știi să gătești pește?
Mr Brasil:- Normal. Cu o condiție care ți se adresează ție.
Dorel:- Oricare, maestre, oricare, mi-e și foame, mi-e și poftă. Aș mânca orice din mâinile tale și aș mânca pește și din mâinile ei.
Mr Brasil:- Să-l cureți tu și să lași bucătăria lună după.
Și încă ceva:- Dacă văd vreo pisica cum îmi dă târcoale, ai pus-o!
Dorel:- Bine. Sunt cam obosit, dar fie! mie:- De pisici te ocupi tu! Îți arunc capul și coada și te descurci cu ele!
Mr Brasil:- În niciun caz! Ciorba de pește se face din cap și coadă. Îl cureți și îl așezi în farfurii. 5 farfurii: într-una capul și coada, în celelalte 4 bucăți compacte din trunchi. De restul ne ocupăm noi. Ea va curăța legumele și eu mă ocup de carne. Te chemăm când e gata. Până atunci, mergi, schimbă-te. mie:  -du bobițe pe săturate la pisică și fă ce vrei! Te chem la legume peste două ore.
Dorel:- Nu rezist două ore. Ce durează așa mult să faci ceva de mâncare cu pește?
Mr Brasil:- Peste două ore ne apucăm de gătit, până atunci tu vei curăța peștele și bucătăria.
Dorel:- Cuuuum? Adică vom mânca la cină și nu la prânz?
Mr Brasil:- Vezi că te-ai prins? Te-am văzut din prima că ești isteț!
Dorel:- Și acum ce mănânc?
Eu:- Vezi că este niște supă de ieri și o  zacuscă începută în frigider.
Dorel:- Merge! Hai, încălzește supa aia!
Îi încălzesc supa, mănâncă tot borcanul de zacuscă și zice:
- Nu putem amâna pe weekend ospățul? Mi- e cam somn.
Mr Brasil:- Sigur că da, dar tot nu-l putem pune întreg în congelator. Va trebui să- l cureți și să- l tai.
Dorel: -Oare se strică până mă trezesc? Vreau să trag un pui de somn.
Mr Brasil:- Nu, nu se strică, dar va fi expoziție de feline pe pervaz. Nu știu cum ai să te descurci cu mieunăturile.
Dorel:- Mă descurc eu. Am experiență în dresatul lupilor care se uită la lună.
eu:- Vezi că lupii sunt canide, iar pisicile feline. Sunt specii diferite ale genului mamifere.
Dorel:- Da? Uite că am aflat ceva nou! Se pare că nu le pot îmbuna cu niște oase ca pe câini.
Mr Brasil:- În niciun caz să nu le dai oase, oricât ar fi de mari. Sunt periculoase, le pot răni pe interior.
Dorel:- Cap și coadă nu, trunchiul e pentru noi, atunci ce să le dau ca să plece de pe pervaz?
Mr Brasil:- Porția de pește pentru chifteluțe. Nu îmi plac. mie:- ție îți plac?
eu:- Nu.
Mr Brasil:- E 2 la 1, deci ai obținut răspunsul corect. Noi doi mergem să ne odihnim până pe la 6 și tu încearcă să nu transformi pisicile în lupi sau, mai rău, în curci.
Dorel:- Sunt sătul deja. Nu vreți să lăsăm tot șalăul pentru pisici?
Eu și Mr Brasil:- Nu!!!! Facem o pauză și îl gătim. Ești de acord?
eu:- Mie îmi convine
Dorel:- Ok.
🐟🍽️🍶🧉🥂☕🥣🫕🥗🍨

Poloneza de casă

 

Eu:- De ce scuturi așa nervos fețele de pernă când le pui la uscat? Nu sunt din pene și nici din bureți mărunțiți. Au interior compact.
Ea:- Sunt geloasă pe soțul meu. Vreau să îi scot din cap toate visele cu alte femei
Eu:- Dacă îl iubești, ce cauți la futut?
Ea:- Am nevoie de cineva care să mă înțeleagă așa cum sunt.
Eu:- Cum ești? Ești ca oricare femeie. Crezi că ai ceva special? În afară de faptul că ai fost în Polonia când eu eram student?
Ea:- Da, am. Sunt gospodină. Știu să gătesc, spăl, calc, fac curățenie în casă, sunt la timp cu plata dărilor.
Eu:- Vrei să spui că celelalte femei gospodine nu sunt așa?
Ea:- Nu sunt. Să o vezi pe panarama de la doi sau pe parașuta de la 4! Când deschid ușa îți vine să îți iei lumea în cap.
Eu:- Ce cauți într-un loc unde îți vine să îți iei lumea în cap?
Ea:- Mai îmi aduc câte ceva de la țară, niște ouă, o găinușă.
Eu:- Jos chiloții!
Ea:- Așa brusc?
Eu:- Nu brusc, instant!
Se dezbracă de taiorul roz cu flori, își descheie fermoarul la fustă. Mă reped la ea ca un hipopotam posedat de un roi de albine și încep să o fut. I-o trag întâi cu regina albinelor, pe urmă cu penultima matcă, cu doi trântori incandescenți și la final o înțep cu un ac al unei albine sălbatice, exotice, adusă la noi de pe meleaguri orientale. Gâfâie în brațele mele. Cu o mână își ține fusta care alunecă spre genunchi, cu cealaltă încearcă să se opună dorinței de a dansa din buric în timp ce eu prepar mierea. Îmi place că e zdravănă și miroase frumos. O  îndur, o suport, o  bucur.
Înainte să plece, îmi pun urechile de măgar. Ies pe holul blocului și strig, de față cu o vecină care tocmai ieșea din lift cu copilul adormit în cărucior:- Data viitoare, curvo, să îmi trimiți banii pe card! Și să îmi plătești și ședința asta de poloneză! Altfel nu te mai primesc la pregătire! Am lista plină de gospodine, nu ești singura din cartier care vrea să fie înțeleasă așa cum e!

Două întâmplări cu iubitul meu

 

    Mă îndrăgostesc de un bombalău cu 4 ani mai mare decât mine. E director în administrație și vine în pat numai cu cuvinte de genul: corupție, dezastre antropice, avantaje infime. Îmi ia două ore să i le scot din cap, să-mi zâmbească normal și să își curețe hardul de viruși. Și asta zilnic. 

Într-o zi merg la un chioșc să- mi cumpăr un ziar local și unul național. Vânzătorul îmi zice că s-au terminat cele locale. Îl întreb de ce, de obicei e tejgheaua plină la ora când vin eu. Îmi spune:-  din cauza demascării unor afaceri de corupție. Îi spun:- dar nici ziarul cu anunțuri nu-l mai aveți? Aș vrea să-mi cumpăr un fotoliu nou. El:- Va referiți la ziarul cu știri infime?

Eu:- Da. 

El:- Mai am un exemplar, dar îl țineam pentru mătușa mea. Vrea să își refacă viața.

Eu:- Are și anunțuri matrimoniale? N-am observat.

El:- Are, dar nu astea o interesează, o interesează schimbul de soți. E o pagină feministă cu schimburi de soți pe o lună. 

Mă despart de vânzător năucit. Ce chestie! Ce vremuri corupte! Așa a ajuns fidelitatea, o chestie infimă. Nu e mirare că sunt atâtea dezastre antropice!

Mă mulțumesc cu versiunea online a ziarelor. Are dreptate vânzătorul, ziarul cu anunțuri are știri de toate felurile, care mai de care mai ciudate.

Ajunge acasă animalul meu, obosit după 3 ședințe fulger, lungi și pline de obligații și dă să se trântească în pat la somn. Îl întreb:- Ai chef să ne uităm la un film documentar?

El:- Nu. Sunt prea obosit. 

Eu:- Ai vrea să ieșim un pic în oraș?  Azi nu avem cine știe ce la cină. Luăm un taxi sau conduc eu, mâncăm și dansăm puțin. 

El:- Nu, bombonică, sunt rupt. Lăsăm pe mâine. 

Mă așez pe marginea patului. Abia schimbasem lenjeria. Stă lăfăit între perne, duhnind a tutun și a cartuș de imprimantă și moțăie. Stă pe diagonală, nicio șansă să încap în poziție normală. În minte îmi vine ideea să nu caut prin ziarul cu anunțuri un fotoliu normal, ci unul pat. Ar încăpea lejer într- un colț. Așa ne-am simți ca într-o veșnică excursie, cazați la hotel, ca un cuplu normal de bărbați gay, care când nu fac sex, dorm separați. Nu-i zic de hotărârea mea. Îi scot ghetele, șosetele, îi dau jos sacoul, îi desfac nodul de la cravată și încep să îi deschei nasturii cămășii.  Îl și gâdil puțin, dar în loc să-l aud râzând, observ că sforăie, în brațele altui fenomen, mormăind : corupție,... infime...

Oscilez între milă și iubire, însă când ridică brusc un braț prin aer cu care mă lovește peste cap, și asta de două ori, când îl observ pedalând alternativ pe stângul și dreptul, fix când mă chinuiam să îi deschei și ultimul nasture de la pantaloni, cel mai mic și enervant, îmi dau seama că e mai practic sa rămân setat pe milă. Merg în sufragerie, unde am câte ceva din zestrea bunicii și vin cu o plapumă mare și groasă din pene și acoperită cu

atlas. O întind pe jos și adorm. 

Dorm mult, dorm continuu. Somn greu, de muncitor necalificat, fără vise cu flori, insecte, păsări, futaiuri și pâine prăjită cu cașcaval, dar plin de indicații. Vis ca- n somnul lui Wittgenstein din Caietul albastru:- Du bârna asta acolo! Adu cărămizile astea aici! Ai grijă să fie roaba plină când te strig! Fii atent să nu mănânci singur al cincilea măr roșu! 

Mă trezesc când indicația cu mărul roșu devine obsesivă. Mă trezesc la fix, înainte ca bombalăul meu să mă calce pe cap. Îmi strâng plapuma și plec la serviciu. Sunt oarecum vesel, îmi dau seama că și aceste lecturi infime din studenție mă mai pot ajuta. Nu mai pot visa numai visele animalului meu, pline de inexactități. Mi s-a făcut dor să mă mai uit prin Cercetări...Nu mai știu dacă în afară de iepurele- rață și cubul batant mai era vreo iluzie perceptivă. Merg la bibliotecă și îmi notez paginile. 

Azi iubitul meu are 4 ședințe, deci trebuie să ajung înaintea lui și să ocup zona de la perete a patului. Să se descurce singur cu șosetele și ghetele! De mers la meci sau la ping-pong, nici vorbă! Dorm noaptea și ziua citesc până termină Wittgenstein de construit casa surorăsii!

Primăvara

Primavăra, această femeie ascunsă în inima mea

Ca o linie subțire de roșu în răsărit 

Distantă ca cireșii 

Așteptâd potopul de frunze și flori

Cu care acum, când peste umerii mei revine neaua

Nu știu ce să fac.

 

Primăvara, acest băiat cârlionțat

Care mă întâmpină zâmbind năucitor

Firav și infatuat 

Ca un vânător cu piciorul așezat pe trupul animalului doborât.

Și pe care, în nopțile febrile, îl țin în brațe ca pe un vis repetat.

 

Primăvara, acest copil de numai două luni

Care îmi rănește urechile cu țipătul lui albastru și pur

Pe care îl odihnesc în nopțile când armatele lumii n-au somn

Și care mă privește când aspru, când îndrăzneț

Aurindu-mi toate veșmintele ruginite în care mă simt om.

 

Pimăvara, bătrânul acesta vesel

Care știe să danseze și vals și tango și step

Dansuri grele, dansuri rare, dansuri de demult

Cum nu mai întâlnești în zilele noastre

Poate la concursurile de frumusețe și, uneori, la nunți

Acest bătrân e primăvara pe care nu poți să o cânți 

O cântă pițigoii, guguștiucii și cintezoii după ploi.

Felul doi

   Intră Dorel peste mine în timp ce îmi încheiam bluza de pijama. Trag un răcnet de se zdrăngăne toate geamurile.

Pleacă repede în sufragerie, unde Mr Brasil butona telefonul cu o viteză mai ceva

 decât lumina. 

Dorel:- Ce avem la felul doi? Vreau să știu, dacă nu îmi comand pizza. 

Mr Brasil:- Nu știu, întreab-o pe ea.

Intru în sufragerie și îi chem la masă. Ne așezăm. Mr Brasil vine în spatele meu:

- Am auzit că faci pe mironosița cu Dorel.

Dorel:- Da, ai auzit bine. Noroc că aveam căștile pe urechi, altfel îmi spărgea timpanul 

Mr Brasil, mie:- Întoarce oleacă fața. 

Îi întorc și obrazul celălalt.

El:- Se vede că le ai cu felul doi!

eu:- De ce zici asta? Ai gustat cumva pe furiș?

Mr Brasil:- Eu nu gust pe furiș, o fac de față cu toată lumea.

Dorel devine atent.

Mr Brasil îmi prinde fața cu ambele mâini și îmi linge o sprânceană:- Da, e bun! Ai făcut piure fix cum îmi place mie.

Dorel:- De unde știi? Ți- a șoptit o rândunea?

Mr Brasil:- Nu, i- a sărit o picătură pe sprânceană.

eu:- Ha! Deci ăsta- mi ești! Era să îmi stea inima în loc ...de....

Dorel:- De? Zi-ne! De...

Mr Brasil:- Nu e treabă ta franceza! Bagă nasul în castron, că ți se răcește supa!

Beauty

 

    Îl găsesc pe Mr Brasil în fața măsuței de toaletă de la mine din cameră. Are pupitrul plin de clondire, cutii și cutiuțe cu tot felul de pomezi, altele decât ale mele, plus ale mele. Îl întreb:
- Ce faci aici?
El:- Încerc să ascund cât mai bine că sunt broasca râioasă a acestei case.
eu:- Nu ești. Ești un domn bine, charmant și elegant. Știi că fiecare dintre noi îți suntem fani.
El:- Nu-i adevărat. Oglinda nu minte. Mă așez pe un scăunel lângă el. Ne uităm amândoi la imaginea din oglindă. Deodată se ridică și iese. Mă uit în oglindă și mă gândesc la el. Intră Dorel:

- Ce-i cu Mr Brasil? De ce plânge?
eu: - Nu știu exact. Poate din cauză că nu-ți mai place de el.
Dorel:- Mie? Cine ți-a spus așa o prostie?
eu:- Nimeni.
Dorel:- Atunci? Aaaa!!! Ce rimel fain! Nu mi-l dai mie?
eu:- Nu-i al meu, e al lui Mr Brasil. Cere-i-l lui.
Dorel se așează pe scaun, unde cu câteva minute în urmă stătuse Mr Brasil.
eu:- Ce urâtă și bătrână sunt eu în comparație cu tine! Are dreptate Mr Brasil, uitatul în oglindă nu e motiv de bucurie.
Dorel:- Tu parcă erai profă de filosofie. Nu știi că uitatul în oglindă este o scurtă lecție și de psihologie. Pentru că unii din marii filosofi au fost și psihologi.
eu:- La ce te referi? Că trebuie să redevin conștientă de genul meu?
Dorel:- Aiurea! Când te uiți în oglindă se întâmplă două chestii:- Iei o gură de memorie și îți dai seama că nu ești altul.
eu:- Pentru bărbați e mai folositor poate, dar pentru femei, n-aș prea crede.
Dorel:- Mai ales pentru femei e folositor. Ia zi, cu cine semeni acum mai mult, cu mine sau cu Mr Brasil?
eu:- Nu-mi dau seama.
Dorel:- Ești șmecheră, nu? Nu vrei să mă supăr, nu vrei să dau fuga în magazie după topor și fierăstrău și să mai încropesc un scăunel.
eu:- De ce?
Dorel:- Ca să mă așez lângă Mr Brasil și să dau și eu apă la șoareci.
eu:- Nu vreau asta.
Dorel:- Ba vrei, dar nu ești conștientă. Îți spun eu cu cine semeni mai mult:- cu Mr Brasil.
Mă uit în oglindă din nou:  sunt, ca de obicei, obosită și îmbătrânită. Lângă mine, Dorel, fermecător.
- Are dreptate Mr Brasil, oglinda nu minte. Mă ridic să ies. Dorel mă trage de mânecă:- Vrei să vorbești tu cu Mr Brasil să îmi lase mie rimelul roz cu dungulițe azurii?
eu:- Bine.
Dorel:- Vrei acum?
eu:- Nu chiar, mai întâi trec pe la magazie să caut toporul, fierăstrăul și niște șuruburi cu piulițe, poate încropesc eu al doilea scăunel.

Regrete tardive

 E seară. Apusul incandescent ne țintuiește, pe mine și Mr Brasil în fața ferestrei. Stăm muți și respirăm sincron. 

Deodată bătăi puternice în ușă. Tresărim. Nu sunt bătăi normale. Se intensifică și devin mai puternice. Mr Brasil:- Du-te tu. N-am chef de Dorel.

eu:- O fi pățit ceva.

Mr Brasil:- N-a pățit nimic. Bate cu picioarele, nu auzi?

Merg și deschid. Dorel, cu brațele pline de ghivece cu cactuși se repede în sufragerie. 

Dorel:- Ce m- ați făcut să aștept atâta? Sunteți surzi?

eu:- De unde să știm că ești așa de... înțepat? Ce faci cu atâția cactuși?

Dorel:- Îl vezi? îmi zice arătând spre Mr Brasil. Nu mai dă doi bani pe mine. Am cumpărat cactușii ăștia ca semn al afecțiunii și încrederii mele în viitorul alături de el.

Mr Brasil se întoarce și se apropie. Atinge cactușii încet:

- Cum crezi că mă vei îmbuna? Cu niste plante care înfloresc o dată la 100 de ani?

Dorel:- Nu chiar așa de greu. Vânzătorul a spus că sunt pe cale să înflorească în curând. 

Mr Brasil:- Ia- i de aici! Mă deprimă florile fără flori. 

Dorel:- Sigur că îi iau. Îi pun la mine.  Vreau să îi și studiez puțin. 

eu:- Să nu îi pui la geam! E periculos pentru mine să ii manevrez.

Dorel:- De ce să îi manevrezi tu? Îi manevrez eu. Sau cel mult Mr Brasil. Vezi -ți de mușcatele tale!

eu:-Ok. 

Mr Brasil îl împinge pe Dorel spre un colț al încăperii și îi șoptește:

Mr Brasil:- Ce crezi, că mă cumperi cu niște flori din viitor?

Dorel, blând:- Nu sunt din viitor, sunt dintr- un trecut îndepărtat. Vânzătorul mi- a spus că au mai înflorit o dată acum 25 de ani, când el era student. 

Mr Brasil:- Deci ai regrete?

Dorel:- Într- un fel, da.

Mr Brasil:- Ai regrete tardive, nu-i așa?

Dorel:- Da.

Mr Brasil:- Vreau să te îmbrățișez!

Dorel îl cuprinde în brațe.

Mr Brasil:- Atinge- mi fața!

Dorel pune încet palmele pe obrajii lui.

Țipă, se retrage și zice:- Ce- i cu tine? Ce- ai pățit?

Mr Brasil:- E barba mea invizibilă. Așa- i că e mai țepoasă decât cactușii tăi obosiți? 

Dorel:- Daaaa!

Mr Brasil:- Nu țepii îmi lipsesc mie, nici oboseala plantelor. Îmi lipsește frumusețea.

Dorel:-Aaa!! Îi duc înapoi!

Mr Brasil:- Nu, lasă- i. Sunt și ei un semn.

eu:- Ce semn?

Mr Brasil, mie:- Un semn că animalului ăstuia îi place lumina.

Jalousie

 

   Spăl rufe. Intră Mr Brasil în baie și îmi înșfacă rufele lui Dorel :- Pe astea le spăl eu!
eu:- Ok. Și ce țipi așa?
El:- Că te- ai băgat, de aia!
eu:- N- am știut.
Mr Brasil:- Hai, gata, du-te, am treabă.
Ies.
Apare Dorel de la serviciu. Mă grăbesc să pun masa.
Mr Brasil, lui Dorel:- Coardo! Ce- i cu ăsta?
Dorel:- Cu ce? Nu văd nimic.
Mr Brasil:- Apropie- te, hai, vino mai aproape ca să vezi.
Dorel face doi pași în față:- Îți arde de scandal? Sunt obosit.
Mr Brasil:- Ce- i cu ăsta? Al cui e?
Dorel:- Ce anume?
Mr Brasil:- Ăsta!!!! Firul ăsta de păr lung?
Dorel:- O fi al ei. De unde să știu eu.
Mr Brasil:- Crezi că sunt prost? Miroase- l! Hai!
Dorel:- Măi, mă lași!
Mr Brasil:- Miroase a șampon bărbătesc. Nu e al ei. Al cui e? Zi! Zi odată!
Dorel:- Te- ai tâmpit? De unde să știu eu!
Mr Brasil:- Mă înșeli, porc ordinar!
Dorel, mie:- I- ai dat ceva? Alcool? Iarbă? Un ceai nou?
eu:- Nu, te așteptăm de două ore să mâncăm.
Mr Brasil:- Nu mâncăm nimic până nu recunoaște.
Dorel:- Ce să recunosc? Că ești nebun? Da, recunosc.
Mr Brasil:- Până nu recunoști că întârzii de la o vreme intenționat.
Dorel:- Lasă- mă.
Mr Brasil:- Nu te las. Zi repede numele să- l caut pe insta.
Dorel:- N- am ce să- ți zic.
eu:- Poate o fi stat lângă cineva în tramvai sau poate a ajutat un invalid să coboare din metrou.
Mr Brasil:- Tu să taci! Nu te bagi!
eu:- Ziceam și eu..
Dorel:- Măi, mă duc să mă schimb.
Mr Brasil:- Ok. Să lași rufele murdare în baie. Astăzi le spălăm.
Dorel:- Bine. Pe lângă plictiseală, ai adăugat și condimentul cicăleală la borșul asta de seară.
Mr Brasil:- Adică?
Dorel;- Adică vii cu replici din astea de film alb negru.
Iese.
Apare după o juma' de oră și mâncăm. Stau amândoi ca doi scaieți agățați pe blana mea jigărită.
Mr Brasil se ridică, merge în baie și apare cu cămașa albă a lui Dorel:
- Asta ce e? Asta ce e? Mă faci chior?
Dorel:- Nu.
Mr Brasil, mie:- Vezi ditamai urma de ruj pe guler?
eu:- Poate e ketchup.
Dorel:- E ambele.
Mr Brasil ia făcălețul din ceaunul cu mămăligă și se pregătește să- i dea una în cap lui Dorel. Sar să îi despart
Mă reped la Mr Brasil:- Ai înnebunit! Vrei să- i spargi capul?
Mr Brasil:- Nu, cum să vreau așa ceva? Vreau să îi ridic puțin nivelul memoriei logice.
Dorel:- Da. Am o gagică, na! Ți- am zis. Ce mai vrei?
Mr Brasil:- Recunoști deci?
Dorel:- Da.
Mr Brasil:- E fată?
Dorel:- Da, normal.
Mr Brasil:- M- am liniștit. mie:- Treci și pune- i tu boarfele la spălat. Am altceva de făcut.
Dorel:- Nu- ți ceri iertare.
Mr Brasil:- Ba da. Iartă- mă.
Dorel:- Fie. mie:-De ce nu i-ai spus? 

eu:- N- am știut că e important.
Dorel:- Cum să nu fie important? Vezi ce scandal ai iscat?
eu:- Sorry.
Dorel:- Fie. Ok. lui Mr Brasil:- Să nu mai vii la mine cu replici din filme mute.  Prefer cinematografia actuală, doar știi.
Mr Brasil:- Curvo! Nu avem ce discuta! Na! Ți- am combinat și alb- negrul și mutul și cinematografia ta actuală într- un singur adjectiv!

După câteva minute, în camera lui Mr Brasil boxele urlau:- 

L' amour est tres facile.

Dorel, mie:- E 1 Martie. Hai sa te fac un dans. Dansam amândoi lălăind versurile. Dorel îmi șoptește la urechea mea bleagă:- L' amour est tres fragile...

Zâmbesc. 

Are, au dreptate.

Concert

 Intră Dorel în casă fleașcă de la ploaie și cu ditamai teancul de reviste de psihologie din care apa curgea șiroaie. Îmi zice:-  Întinde- le pe prichici să se usuce, am de studiat.

eu:- Nu vrei să o faci tu? La unele s- au lipit paginile și mă tem să nu le stric.

Dorel:- Dă- le încolo! Vezi câte sunt? Probabil că se mai și repetă articolele.

Mr Brasil:- Du- te și te schimbă să nu răcești. Îți încălzesc supa.

Dorel iese și apare în câteva minute infofolit, cu un prosop turcoaz pe cap.

Mr Brasil îl întreabă:- De unde ai prosopul asta? Nu mi- l amintesc.

Dorel:- Mi l-a dat turcoaica cu care m- am futut azi noapte. A zis să -mi amintesc de măsa, care o voia fidelă unui singur bărbat.

eu:- Așa îți culegi rimele, din experiența de viață?

Mr Brasil:- Adică?

eu:- Turcoaică- turcoaz.

Mr Brasil :- Aaa! Nu prea ai haz azi. lui Dorel:- Îți place supa, panaramă ordinară?

Dorel:- Da, mami. Delicios!

eu:- Delicioasă, vrei să spui!

Dorel, sare:- Care- i faza cu tine? Crezi că vorbesc cu Mr Brasil pe limba ta? Adu revistele alea încoa.

eu:- Ce sunt eu? Balonul oval, să mă pasezi când pe trai, când pe vătrai? Ia- le singur! Mă ridic să ies din bucătărie. 

Mr Brasil mă prinde de încheietura mâinii. - Nu te supăra pe el, întâlnirile cu psihologii traumatizează. Ar trebui să fie invers, dar de fapt nu e. 

eu:- N- ai auzit că nu a fost la o consiliere, ci la futut!

Dorel:- Aici ai pus punctul pe i. Din cauza traumatizării am recurs la futut. 

Mr Brasil:- Dezvoltă. Pare intens. 

Dotel:- Mi- a zis că sunt antisocial și am probleme afective, după ce i- am tras- o mi- a zis că sunt foarte afectuos și nu a mai întâlnit un tip așa sociabil. 

eu:- Interesant. Vorba lui Ionesco, a confundat multitudinea cu solitudinea. 

Și cu revistele ce faci? Vrei să i te prezinți la viitoarea ședință mai bine argumentat? 

Dorel:- Nu, vreau să nu o mai văd în viața mea. 

Mr Brasil:- De ce? Nu a decurs bine ședința? Nu ai plecat edificat? 

Dorel:- Nu. 

eu:- Hai să jucăm ceva. Aduc niște cărți. 

Dorel:- Nu. 

Mr Brasil:- Mergem la concert rock. Simt nevoia să țip. 

Dorel:- Eu nu merg, am de studiat. 

Mr Brasil:- Nu mă mai iubești? 

Dorel:- Lasă- mă cu prostiile. Nu am chef. Vreau să citesc. mie: - Ia vezi s- au uscat?

Mr Brasil se duce lângă el și îi dă o sărutare pe obraz:- Îmi place cum dansezi, vreau să ne îmbatăm, să mestecăm niște iarbă și să empatizăm cu multitudinea. 

Dorel:- Nu mă mai sâcâi. Nu merg. mie:- Dă odată revistele alea!

eu : Ok.

Mr Brasil:-  Niciun ok. Se ridică brusc, înșfacă teancul de reviste scorțoase și ondulate și le aruncă  direct în foc.

Dorel țipă lung, gutural și arpegiat. Mr Brasil îi aruncă  cheile de la mașină. Te așteptăm 15 minute să îți revii.  Nu epuiza toate sunetele pe teancul asta de prostii.  Și nu mă face să vin după tine. Știi că am centură aurie. Nu mai sta cu ochii pe reviste.

Dorel- Adică pe mormanul ăsta de cenușă, vrei să spui. 

Mr Brasil:-  Zi- i cum vrei. Hai la distractie!

Dorel:- Vin, vin. Da stai să mă îmbrac cu ceva potrivit. 

Mr Brasil:- Nu te îmbraci în negru și nici nu porți turcoaz, că mă oftici! Deja m- ai enervat cu tăvălelile prin inconștientul colectiv.

eu:- Dacă vrei, conduc eu și îi dăm voie lui Dorel să se odihnească. 

Mr Brasil:- Nu. Lasă- l să -și amintească.

Dorel:- Ce să- mi amintesc? Diferența dintre ea și psiholoagâ? 

Mr Brasil:- Porcule! Diferența dintre ambreiaj și frână, asta să-ți amintești! Și cere- i iertare.

Dorel :- Iertare. 

eu:- Fie. Nu mai pui mâna pe mine în viața ta!

Mr Brasil:- Ei, nici chiar așa. Cineva tot trebuie să îți ia tensiunea. 

Evoluție

 Dorel:- Te mai dor oasele?

Mr Brasil :- Dacă nu îți știi puterea... Da!

Dorel, malitios:- Prima maimuță care a căzut din baobab și s-a transformat în om o fi inventat bastonul. Ce zici de evoluția asta:- baston, roata, avion?

Mr Brasil :- E reală. Nu orice unealtă e importantă istoric, asta dacă îi dăm una peste nas lui Darwin.

eu:- Vrei să zici lui Bergson.

Mr Brasil:- Tu nu te băga! Uneltele pentru evoluția femeilor sunt diferite.

Dorel:- Da, nu te băga. Mai faci niște cafea?

eu:- Da.

Mr Brasil :- Cât e ceasul?

Dorel:- 6 și ceva.

Mr Brasil :- Hai în excursie! Simt nevoia să îmi îndrept coloana.

eu:- Unde vrei să mergem? La Cacica sau la Techirghiol?

Dorel:- La Cacica, e mai aproape și cunosc stațiunea.

eu:- Hai la Techirghiol, e cu toate 4 anotimpurile și cunosc stațiunea.

Mr Brasil :- Credeți că eu mă las pe mână de om? Mergem la Bacău și luăm primul avion.

Noi în cor: Avion?!!! 

Mr Brasil :- Da, avion. Mergem în Egipt să studiem pictura pe frescă. Nu există nicio evoluție în arta frescei! Egiptenii sunt inegalabili.

Dorel:- Și cât stăm?

Mr Brasil:- Două drumuri dus întors la piramide pe dromaderi. Dacă îmi îndreaptă cămilele coloana din prima, nu pierdem vremea. Hai, la bagaje! Dimineața timpul trece în zbor. 

Dorel:- De unde știi tu chestia asta? Științific nu e un adevăr. 

Mr Brasil :- De la Bergson. mie:- Să îți iei culori și pânze, poate băgăm niște acuarele. 

Dorel:- Când să le băgăm? Înainte, în timpul sau după ce ne cățărăm pe dromaderi? Și ce - i cu omiterea completă a distanțelor? Ești cumva în contact direct cu Sensibilitatea lui Kant? 

Mr Brasil:- Cu tine nu parlamentez. Când vei fi softul meu din pat noaptea, vom mai vorbi. Deocamdată ești doar hard. 

eu:- Dorel, treci la bagaje! Eu nu mă bag între șosetele tale și nici tu în fustele mele. 

Dorel:- Aaa, cu asta mi - ai tras - o! Credeam că ești ca Mr Brasil. 

eu:- Nimeni nu e ca Mr Brasil. 

Mr Brasil :- Vezi că arta înseamnă imitație. Nu stai calare pe pânzele și acuarelele noastre. Ia și tu la tine ce își ia ea! 

Dorel:- Asta cu imitația era acu 2500 de ani! 

Mr Brasil:- Nu, asta cu limitația e recentă. Acu 2500 de ani era: imitația naturii e începutul culturii. 

eu:- Asta nu era în secolul 19?

Mr Brasil:- Tot aia! Atunci au fost descoperite și Troia și hierolglifele. 

Dorel:- Cum, în acelasi timp? 

Mr Brasil :- Pe aproape. Ce mai contează 100 de ani când îi compari cu 2000 sau cu 4000!

eu:- Da, nu prea mai contează... Și totuși Botticeli... 

Mr Brasil:- Îmi place când mă contrazici.

Dorel:- Ne trebuie și nouă o profesoară prin preajmă. 

Mr Brasil:- Sa o crezi tu! Nu profesoarele sunt cei mai buni combatanți, ci profesorii. Deci, când mă contrazici, ii lași fustele lui Dorel să le probeze. Altfel vei ajunge doar să dai din cap. 

Apuc două genți de călătorie și ies. Nu am niciodată o replică atunci când Mr Brasil îmi atrage atenția asupra caracterului meu slab. 

Frâna

 Mr Brasil : - Dorel, îți spun întâi cu blândețe, nu mai călca atâta frâna, îmi distrugi mașina!

Dorel:- Apoi?

Mr Brasil :- Apoi îți dau o scatoalcă de să mă ții minte! 

O femeie normală

 Dorm. E șase dimineața, ziua se îngână cu noaptea. Un răsărit abia schițat e în spatele turlei bisericii. E ora când motanii își tocesc ghearele crescute peste noapte de copacii înmuguriți. 

Am citit și scris toată noaptea. Dorel, azi insomniac, mi- a ținut o vreme de urât. 

Intră Mr Brasil în bucătărie. Mă vede dormind cu capul pe masă, în fața calculatorului, de unde acvariul din stand by îmi trece peste creștet peștișorii fluorescenți. 

- Vreau și eu o femeie normală!

Dorel: -Vorbeste mai încet! Las- o să mai doarmă două ore.

Mr Brasil:- Ai auzit ce- am zis? De ce nu e miros de cafea și pâine prăjită? Ce aștepți?

Dorel:- Le facem mai încolo, las- o să mai doarmă. Mi- a luat o oră să o adorm. I- am cântat, i- am spus și două povești de Creangă, varianta scurtă, am și mângîiat- o pe umăr.

Mr Brasil:- Hai să o transportăm în dormitor.

Dorel:- Nu, se trezește, las- o așa 

Mr Brasil, ridică vocea:- Vreau o femeie normală!

Mă ridic buimacă în picioare și mă îndrept spre filtru. 

Îl bag în priză și deschid dulăpiorul după cutia de cafea.

Mr Brasil se repede după mine și începe să așeze precipitat ceștile pe masă, îi face semn lui Dorel să toarne apă. În câteva minute, filtrul susură. Stăm în fața ceștilor, din care aburii se ridică îmbietori. Bem cu guri mici și începem să vorbim:

Mr Brasil, lui Dorel:- Ți- am zis că nu numai pe ea trebuie să o tratezi omenește, ci și pe mine. Mi- ai scris un poem de iubire?

Dorel:- Nu. Ce sunt eu? Ultimul laureat Nobel, ca să îți scriu la comandă?

Mr Brasil:- Nu te obraznici! Adevărul e că suntem toți trei obosiți. Hai să ne retragem.

eu:- Unde? La somn?

Nu, zice el, ne retragem la țară două zile.

eu:- Crezi că acolo avem liniște? Crezi că e în interbelică? 

Mr Brasil:- La țară e  liniște.  Mai trece un țăran, mai trece o cireadă, mai vezi o barză.

Dorel;- Nu vrei să îți trimit un power point cu atmosfera idilică de pământ reavăn? L- am făcut acu câțiva ani, cred că îl mai am prin PC.

eu:- La țară e și pericolul ouălelor. Am citit în Noica.

Dorel:- Știi că suntem cumpătați toți trei.

eu:- Noi poate da, dar găinile din ziua de azi nu. A remarcat și Noica.

Mr Brasil:- Hai, zi- ne odata, nu ne  mai fierbe atât!

eu:- Noica zice că nu e bine să ceri naturii mai mult decât e normal. De exemplu, dacă o găină face cam 8 ouă pe an, nu e recomandat să o pui să facă 200. Și alea de struț. 

Dorel:- Are legătură cu noile fonduri structurale pentru dezvoltarea zonelor rurale?

Mr Brasil:- Măi, nu. Are legătură cu un concept pedagogic. O natură mulțumitoare nu trebuie să fie cantitativă, ci calitativă, dar conform naturii sale.

Dorel:- Și cu indicatorii cantitativi ce facem?

Mr Brasil: Indicatorii cantitativi sunt pentru găini, nu pentru ouă. După ce fac cele 8 ouă, le transformi în ciulama cu ciuperci.

Dorel:- Aaa, ce bună e ciulamaua cu ciuperci!

Mr Brasil:- Deci mergem la țară să mâncăm cele 8 ouă și ciulamaua cu ciuperci?

Dorel:- Daaa! Stai așa, cine face ciulamaua?

Mr Brasil:- Normal că ea. Noi conducem, ea doarme tot drumul. Când ajungem, noi doi dormim și ea face ciulamaua. 

eu:- Sunt de cord, dar s- ar putea să îmi ia cam mult făcutul bagajului. Mă cam mișc în slow motion. 

Mr Brasil:- Nu e nevoie, am făcut eu bagaje pentru toată lumea. Ce credeți că numai voi sunteți păsări de noapte? mie:- Și tu de ce nu ești ca toată lumea, o femeie normală? Am căutat juma de dulap până ce am găsit două mănuși la fel.

eu:- Da, le cam pierd.

Dorel:- Las- o, e important că a văzut-o o lumea în prima zi cu ele la fel. 

Mr Brasil:- Hai să dezmorțim mașina. mie:- ești în stare să faci 3 sendvișuri fără să le aduci în cești?

eu:- Da.

Dorel:- Vezi că mie îmi plac cu ketchup picant și lui Mr Brasil cu dulce.

eu:- Bine. Să mai fac și cafea?

Dorel:- Normal 

eu:- Și ceai?

Mr Brasil, din dreptul ușii de la ieșire:- Normal!!! Ce zăpadă!!! Oare putem ieși din oraș? Va fi drumul normal?

Țipete și urlete

   

 

E după amiază. Ninsoarea s-a oprit. Stau cu Mr Brasil în bucătărie și studiem. Eu mă chinui să încropesc un eseu puțin mai puțin superficial, care să îmi activeze neuronii de student la aceeași facultate, el e adâncit în Theodorosul lui Cărtărescu. Citim de două ore jumate. Mă uit la ceas, mai am timp până trebuie să pregătesc cina. Dorel ne - a anunțat că va veni cu două amice, foste colege de la master, artiste debutante, ale căror lucrări le - am apreciat într - o recentă expoziție.

Când, deodată, bătăi puternice în ușă. Mă ridic. Mr Brasil zice:- Las' că deschid eu.

Iese din bucătărie și se întoarce cu Dorel, pe care îl tărie după el de ureche. 

Dorel țipă și se zbate să scape. Îl face pe Mr Brasil în toate felurile. Personal, nu știam că are un limbaj așa de colorat. 

Mr Brasil îl împinge pe fotoliul de lectură. 

-  Unde sunt artistele? îl întreabă Mr Brasil.

Dorel:- Ești cretin? Aproape mi - ai rupt urechea! 

Mr Brasil:- Răspunde!

Dorel:- Nu mai vin. Au plecat la mare.

Mr Brasil :- Îți bați joc de mine? E iarnă.

Dorel:- Mai lărgește - ți orizontul. E iarnă la noi, dar prin alte țări e vară.

Mr Brasil:- Așa deodată?

Dorel:- Da. Așa deodată. Ai văzut ca ți-am adus înlocuitori.

Mr Brasil :- A, da! Să ne ocupăm de ei.

Caută în sertarul de jos al dulăpiorului cu cratițe pentru ocazii speciale și scoate două Agheuri cu apă. Le umple rezervoarele rapid, împroșcând prin toată bucătăria, abia am timp să închid calculatorul și să - mi strâng foile. Iese. Mă reped după el. 

În pragul ușii, cinci parașute, trei băieți și două fete. Destul de tineri, cam de vârsta lui Dorel. Poștesc o țigară de iarbă și se hlizesc prostește.  Băieții sunt îmbrăcați complet în alb, au pe ei geci din pene, satinte și bombastice, fetele poartă ochelari heliomatici.

Mr Brasil ridică simultan cele două  mitraliere și îi stropește de sus până  jos, trasează cu precizie pe fiecare un A, un X și un B. Țipete și urlete, mișcări sincrone, care seamănă cu un dans popular de tip Fetele de la Căpâlna, până fac toți stânga - împrejur și ies pe poartă în viteză, înghesuiți unul în altul și spunând tot felul de inepții. Mr Brasil coboară două trepte și, cu o precizie de invidiat, vâră un jet puternic și exact în gura celui mai locvace.

Parașutele, țipând subțire, deschid porțile de la cele două Audiuri parcate în fața casei și, cu ochelarii șiroind de apă, demarează în trombă. În urma lor, cei trei bombalăi privesc dezolați. 

Reintrăm în casă. Dorel, în trening, potolește câteva jumări, care dau să țâșnească din tigaie. 

Nu discutăm, nu comentăm evenimentul. După ce mâncăm, Mr Brasil își reia locul în fotoliu cu Theodorosul lui Cărtărescu. Deodată aud un răcnet și bubuituri în ușa lui Dorel, încuiată pe dinăuntru. 

- Mizerabilule, porcule, mi- ai pătat cartea cu ulei!

Dorel: - Serios? Sorry.  Dă să văd! 

Se descuie ușa, care fusese încuiată de trei ori. 

Dorel:-  Într- adevăr, e pătată. Dar nu îți cumpăr alta imediat, și - a dublat prețul zilele astea. Aștept ieftiniri. Oricum, arată mai bine decât Manuscrisele lui Aristotel. Așa că  pupă mă -n cur! Aproape mi - ai rupt urechea! 

Mr Brasil, potolit:- Dă să te pupe tata și - ți trece. 

Dorel:- Lasă - mă- n pace, cretinule! 

Mr Brasil:- De ce ți- ai pus yală? 

Dorel:- De șmecher! 

Mr Brasil:- Să nu te mai vizitez noaptea?

Pauză lungă. 

Dorel, țipând:- Nu, ca să mă vizitezi când găsești ușa descuiată!

Aud o toșcăială și un Vezi că mă gâdâli, știi am urechile sensibile, apoi câteva bruftuluieli urmate de chicoteli. Ușa se trântește brusc, iar yala se răsucește de trei ori. Mă ridic să îmi duc laptopul și foile în cameră. Ies din bucătărie. Pe hol nimeni!

Blană neagră, blană gri

 

     Intră Dorel în casă însoțit de o parașută, toată numai blănuri negre. Eu și Mr Brasil terminam o treabă începută aseară: înșiram pe sfoară ardeii iuți pentru uscat. Era încă întuneric, stăteam cu perdelele trase și aplecați asupra ligheanului plin cu ardei.
Dorel:- Am venit cu o prietenă. Stă câteva zile la noi până își găsește ceva. Să nu ne deranjați!
Mr Brasil, fără să se uite la el:

- Trimite- o să doarmă în camera mea și tu treci la înșirat ardei. Și unde mi- ai stat toată noaptea?
Dorel:- Ce treabă ai tu? Sunt major.
Mr Brasil:- Eu sunt major, tu ești minor și treabă ta a trebuit să o facă ea. Treci la ardei!
Dorel, tipei:- Mergi în camera mea și vezi că sunt niște pijamale sub pernă. Poți să te schimbi și să dormi în ele.
Mr Brasil, mie:- Mergi și ajut- o! Pijamalele lui Dorel sunt la spălat.
Dorel:- Ceeee! Mi- ai scotocit prin cameră? De ce te bagi? Ești mama mea?
Mr Brasil:- Nu mama, sunt tatăl tău! mie:- Hai du- te!
Plec cu individa și îi aduc o pijama de- a mea. Se îmbracă și se bagă în pat. O întreb dacă vrea să îi aduc un ceai sau ceva să mănânce și îmi spune că nu. A mâncat cu Dorel.
Mă întorc în bucătărie și îi găsesc pe cei doi moșmonind la ardei.
Îl întreb pe Mr Brasil:- Te deranjează dacă nu vă servesc eu micul dejun? Am de făcut ceva.
Dorel face semn că nu.

Mr Brasil:- Da, ne deranjează.
Dorel:- Pe mine nu. Poți pleca.
Mr Brasil:- Nu pleci! Mai fă o cafea. Se anunță o dimineață solicitantă intelectual. 

Dorel râde, arătându-ne caninii ușor ascuțiți.
Le fac câte o cafea și mă îndrept spre ușă, să îmi iau geaca și ghetele.
Mr Brasil vine după mine:
- Nu pleca. Nu am autoritatea să te oblig, te rog doar. Și știi că nu te rog des.
Îmi scot ghetele. Îmi dau jos geaca.
El:- Mergi și te odihnește în sufragerie pe canapea, te chem eu.
Plec. Îmi pun un serial pe Netflix și mă prinde somnul.
Mă trezește tipa lui Dorel ca să mă întrebe unde e baia. O conduc.
Mă dezmorțesc și ies în curte. Un răsărit fulminant îmi inundă ochii. Fuioare ușoare de ceață se răsucesc în aer și se risipesc odată cu ridicarea soarelui. Îmi aprind o țigară și încerc să mă dezmeticesc.
În puțin timp, apare lângă mine tipa. Acum observ că are o căciulă mare, din blană fină, moale și ușor caraghioasă, ca un stup. Mă ia la întrebări, că Mr Brasil e cam bătrân ca să locuiască cu Dorel, că Dorel e prea tânăr ca să fie pus la muncă, după ce a stat treaz toată noaptea, că eu cu cine sunt, singură sau cu Mr Brasil, că e cam rece afară și pijamaua a fost puțin cam subțire. Îmi sting țigara. Nu îi răspund la nicio curiozitate. Intru. 10 șiruri de ardei împodobesc pereții bucătăriei. Cei doi bărbați stau cu ochii în telefon. Dorel îi arată din când în când câte ceva lui Mr Brasil, care râde în hohote. Nu l- am văzut de mult așa vesel.
Intră în casă și parașuta. Se lipește de Dorel și încearcă un sărut. Dorel o împinge ușor cu umărul. Se bosumflă și îmi spune mie:- Poți să îmi dai o cafea?
Mă ridic să îi aduc. Mr Brasil îi întinde ceașca lui:- Bea de la mine, nu mai avem cafea.
Ea:- Nu beau din căni străine.
Mr Brasil:- Dar din cana lui Dorel ai bea?
Ea, derutată puțin:- Nu știu, nu m- am gândit.
Dorel:- Nici eu nu m- am gândit să mai păstrez un strop de cafea.
Mă plictisește atmosfera. Ies din bucătărie, mă îmbrac și plec. Merg odată cu soarele, care este deja sus, lăsând în urmă câțiva nori furtunoși, peste care cocoșul răsăritului a presărat câteva pene cyclam.
Merg la un Nonstop și cumpăr cafea. Mă întorc acasă.
Mr Brasil:- Îți cam place să o lălăi dimineața pe răcoare.
eu:- Cam da.
Mr Brasil:- Să nu intri în camera lui Dorel. L- am lăsat singur cu parașuta.
eu:- De ce dai atâta importanță acestui eveniment? Nu e prima dată când vine cu o fată. Și tu îi ești prieten, nu îi ești tată. De ce ai mințit?
Mr Brasil:- M- am îndrăgostit de el.
eu:- Nu erai deja?
El:- Eram. Dar acum îl iubesc fizic. Sunt gelos. Îți dai seama ce înseamnă să o știu pe parașuta asta nu știu câte zile aici cu el?
eu:- Îmi dau seama. Înțeleg. Știu.
Trece ziua. Plecăm la serviciu toți patru. Seara mâncăm cu ochii mai mult la televizor decât în farfurii.
A doua zi dimineață, Mr Brasil vine la mine în cameră cu o pijama nouă.
Îi mulțumesc frumos. Gustul lui la pijamale e imbatabil. Îmi spune:- Să nu mai ieși la plimbare de cate ori vine și se sărută cu Dorel. Ai răcit puțin. Mergi și bea ceaiul pe care ți l-am făcut.
Intru în bucătărie. La masă, Dorel și individa lui stau nas în nas și vorbesc în una din limbile dispărute ale pământului.
Îi salut și mă surprind că în glas am adăugat la prietenia față de Dorel conceptul de respect. Mă enervez atât de tare încât îmi vine să îmi dau cu ceainicul în cap. În loc de asta, fac stânga- mprejur, ies pe terasă și beau ceaiul încet. Stau cu ochii în ceașcă și contemplu felia de lămâie așa cum marii poeți contemplau, acum 400 de ani, semiluna.
Înainte de a pleca la serviciu, găsesc pe oglinda din baie un mesaj de la Mr Brasil scris cu ultimul ruj al lui Dorel:-  Sunt plecat în vacanță, la ski. Nu mă sunați, nu mă căutați. Sunt în Alpi.  Încercați să nu vă mutați. Nu pot rămâne singur cu o femeie care poartă blană neagră. Prefer blana gri.

Pe policioară, rujul pe jumătate consumat, stă gata să cadă, ca un mesaj însângerat. Încep să mă mișc pe vârfuri, deschid încet ușa și ies tiptil. Nu vreau să fiu eu servitoarea care va curăța și oglinda, și gresia. Îi las pe el și pe ea. 

Kubeti cu garlic

 

                După Gauguin, Autoportret

    E dimineață devreme. A nins toată noaptea. Am scris și, din timp în timp am deschis fereastra.Aerul tare a năvălit în cameră, alungând aburii somnului și fumul de țigară.

Fără să bată la ușă, cum face de obicei, Mr Brasil intră și mă dezlipește de la fereastră:

- Mergi și fă focul! Și vezi că nu mai sunt nici lemne și nici chibrituri. Ia o lanternă și adu- le din magazie. E o sacoșă de rafie pe dulăpiorul din hol.

Mă revolt: - De ce eu? Nu e treaba lui Dorel?

Mr Brasil:- Măi, e la mine în cameră. Doarme.

eu:- Trezește- l, e treabă de bărbat.

El:- Nu, e gol, nu îl trezesc. Du- te tu!

Închid geamul și, cu țigara în gură, traversez sufrageria. Știu că îl enervează să fumez în sufragerie. Îmi iau un halat și apuc sacoșa pentru lemne. Merg în magazie și, surpriză, lemnele, așezate porționat, în pungi de nailon albe, gata tăiate și organizate pe două rânduri, în stânga și în dreapta, aproape de ușă. Nu îmi e greu să înșfac două pungi și să le bag în papornița de rafie. Îmi dau seama că am exagerat cu revolta și cu emoțiile negative îndreptate asupra lui Dorel, care făcuse din grămada de lemne o muncă de artizan. Stau cu spatele lipit de magazie și contemplu ninsoarea care cade abundent. Fumez încă o țigară și mănânc o mână de zăpadă de pe un copăcel. Mă întorc în casă și îmi scutur silențios târlicii plini. Am uitat să îmi iau ghetele. Fac focul în toată casa, încep cu dormitorul lui Dorel, perfect organizat, cotinui cu bucătăria, unde în curând va trebui să mă învârt printre ceștile de cafea și farfuriuțele cu sendvișuri, se va lumina în scurt timp, merg apoi în sufragerie și mă opresc la ușa lui Mr Brasil. Nu îndrăznesc să intru, deși știu că e rece în casă și că nu s- a dat degeaba omul jos din pat. Bat încet. Nimic. Mai bat o dată. Aud chicotelile lui Dorel și îmi dau seama că e treaz, apăs încet clanța. Intru. E aprinsă lanterna de la un telefon pe noptieră.

Mr Brasil:- Ce ți- a luat atât să ajungi aici? Dîrdâim de juma de noapte.

eu: - Am făcut focul în celelalte încăperi.

Mr Brasil: - Stă cineva acum pe acolo?

eu: - Nu.

Mr Brasil:- Cu oamenii începi, nu cu golirea pungilor!

Eu: - Sorry.

Mă ghemuiesc, așez câteva lemnișoare în jurul a doi bușteni și le dau foc. Vâlvătaia țâșnește brusc și cuprinde întreg mormanul de lemne. Lumina aruncă pe pereți umbre lungi și, sub conul auriu, îi văd pe cei doi cum stau exagerat de aproape. Mă apropii de ei. Dorel ține în gură un capăt de banană și Mr Brasil pe celălalt și ronțăie încet din ea. Mă uit la ei ca la desene animate, ca la reconstrucția liniei ferate Iași- Botoșani, fără gara din Verești. E suspans maxim în fața mea și haos complet în mintea mea. Dorel, cu buzele lipide de ale lui Mr Brasil, îmi face semne disperate spre un colț al camerei. Mă uit și nu văd nimic altceva decât un morman de haine.

Îmi întorc privirea spre ei.

Dorel: - Întoarce- te cu fața la perete, vreau să mă ridic din pat și să merg la baie.

Ma întorc repede. Dorel iese.

Mr Brasil îmi zice: - Ia treci aici!

Mă așez la marginea patului.

Îmi spune: - Mai ai chef de mine? Așa nins, așa bine hrănit și încălzit?

eu: -Îmm...

El:- Atunci pleacă.

Mă întristez brusc. Când mă trimite la mine- n camera, mă simt ultima jigodie, salivând fie după mâncare, fie după alinare.

Mă ridic și mă îndrept spre ușă. Vine după mine și îmi pune mâinile la ochi. - Ia, întoarce- te! Mă întorc. Mă sărută.

El: - Îți place gustul de banană 50% sau 100%?

eu: - 50%. Are alt gust decât de obicei.

Mr Brasil:- Dar e bun?

eu:- Da.

El: - Deci, așa ai făcut focul azi, cu cărbunele ăsta aprins ce- l ții în gură?

Râd.

El: - Hai să îl ajutăm pe Dorel, cred că se chinuie să facă simultan 3 sendvișuri, 3 ceaiuri și 3 cafele. E cam mult pentru un tânăr care nu prea a dormit azi noapte.

Mergem la bucătărie și îl găsim într- adevăr pe Dorel în plină acțiune. Culmea, se descurcase de minune.

Dorel: - Mi- ai luat hainele la spălat?

eu: - De ce, trebuia?

Dorel: - Ți- am arătat de unde să le iei, sunt lângă sobă!

Mă duc spre camera lui. Mă strigă: - Nu de la mine, de la Mr Brasil, lângă soba de la el din cameră!

Merg și adun țoalele. Îi spun: - Scoate- ți tot din buzunare.

Dorel:- Scoate- le tu, n-am secrete față de tine.

Scotocesc prin buzunare și scot pe masă o pungă goala de kubeti, un plic cu praf de usturoi, carnețelul pentru metafore și un pix policolor.

Îl întreb: - Ce faci cu praful de usturoi? Ai uitat să i-l predai lui Mr Brasil?

Dorel: - E garlic pentru kubeti

eu: - Și ce, nu există în economia de piață deja o asemenea combinație într- un singur pachețel?

Dorel: - Există, dar îl țin ca să îmi măresc doza.

eu: - Doza de ce?

Dorel: - Doza de garlic

eu: - Ești răcit? Ai o infecție în gât?

Dorel:- Nu, sunt ok, dar dacă se repede cineva la sărutat să îi tai pofta.

Eu: - Aha! Dar banane cu garlic nu există?

Râde. - Nu, nu există, dar există garlic cu banane, na! și îmi scoate limba...

va urma

Nu rezist la farmece

    

    Ninge. Ninge vârtos, cu fulgi mari și hotărâți să nu se topească în aer. Se așterne o pătură pufoasă- peste întreaga lume exterioară. Mr Brasil ne scoate la dezăpezit. Eu trebuie să rașchetez mașina. Rup nu știu câte raclete, pentru că le prefer pe cele mici și ușoare. Îi arăt paguba produsă și ridică din umeri: - Nu -s așa scumpe, mai cumpărăm. Dorel mătură pridvorul și scutură de zăpadă trandafirii. Intră amândoi în casă. Ca de obicei, Mr Brasil făcuse munca cea mai grea. Eu rămân să mai sporovăiesc cu o amică, aflată în trecere prin fața casei. 

Dorel: -Nu ai rezistat la farmece?

eu:- Ba da.

Mr Brasil:- Las-o să se dea mare. O ține infatuarea o oră, pe urmă cedează și ea.

eu:- De unde știi?

Mr Brasil:- Din experiență. Bătrânii povestitori au experiență în lupta femeilor cu zmeii. Ai citit vreo poveste în care o femeie se luptă cu zmeii și îi învinge?

Dorel:-Chiar! Nu există!

Mr Brasil:- Da, nu există. O dovedesc milenii de cultură orală.

Plec de lângă ei și fac un samovar plin cu ceai fierbinte. Stăm toți trei în jurul lui.

Mr Brasil:- Și fii atent, aici nu- i vorba de discriminare de gen. Să zicem că ai avea puteri, ca Batman sau Spiderman, ce, crezi că ai putea s- o  invingi pe zmeoaică?

eu:- Nu știu, poate că în unele chestii da.

Mr Brasil:- Greșit! Nu în unele chestii o învingi, ci în unele zile. În restul zilelor cazi pradă farmecelor ei.

Dorel:- Ce farmece? Zmeoaicele sunt urâte, bătrâne și rele.

Mr Brasil:- Așa or fi pentru tine, că ești gay.  Dar pentru ea, sunt sexy, tinere și bune la suflet ca pâinea caldă. Ea degeaba a făcut Filosofie, când vine vorba de zmeoaice, nu face diferența între esență și aparență. De aia grecii antici alungau femeile din politică. De exemplu, Platon nu se încurcă cu mai niciuna.

eu:- Nu alunga femeile, alunga artiștii.

Mr Brasil:- Tot aia! Și nu mă mai întrerupe!

eu:- Sorry.

Dorel:- Și pe mine mă cam întrerupi, am observat, să știi. Trebuie să îți cumpăr o carte cu regulile de politețe ale dialogului.

eu:- Sorry.

- Lasă, într- o zi vei deveni un cetățean educat. Vei înțelege că pe femei trebuie să le întrerupi, nu pe bărbați. Pe bărbați îi lași să- și termine ideea. Știi că ei sunt mai conciși și nu îți vor consuma toată ziua.

eu:- Serios? Nu am știut.

Mr Brasil:- Vezi? Ești ditamai eroul și nu știi să dialoghezi civilizat.

eu:- Bine. Dar de unde chestia cu eroul? Tocmai ai spus că nu pot învinge pe nimeni.

Mr Brasil:- Ai ajuns la bătălia finală? Ai ajuns la Zmeoaică, ești erou!

eu:- Chiar dacă am pierdut?

Mr Brasil:- Chiar dacă. Nimeni nu câștigă o bătălie cu zmeoaica în zilele când zmeoaica este sexy. Doar nu ești Buddha! Și hai fă- ne ceva de haleală, suntem flămânzi.

Dorel:- Eu vreau Gordon bleu cu cartofi pai.

eu:- Nu știu să fac Gordon bleu.

Dorel:- Studiezi, citești de pe net, te instruiești.

Mr Brasil:- Vrei să mănânci în seara asta sau peste un an? Las- o în pace! Fă niste cartofi copți cu salată. -

Dorel:-  Nu se poate prăjiți? Am aflat că sunt în trend anul acesta.

Mr Brasil:- Fie! Am zis ceva care necesită un efort mai mic. 

Dorel:- Eu sunt pentru efort susținut când e vorba de femei la bucătărie. Și ce e așa greu să faci un Gordon bleu? Îți trimit eu un tutorial de pe YouTube.

Mr Brasil:- Nu- i trimiți nimic! Nu- i plac pozele și filmele cu mâncăruri. Vrei să vomite înainte, în timpul și după instructajele tale?

eu:- Da, nu- mi plac. Nu știu de ce!

Mr Brasil:- Din cauza culorilor. Îți plac numai imaginile complementare.

eu:- Da, cred că da.

Dorel:- Dacă n- aș fi așa flămând și obosit aș face eu Gordonul ăla bleu.

Mr Brasil:- Nu mai ține lumea de vorbă! Treci la curățat cartofii cât fac eu salata. Pe ea o rugăm să- i prăjească. E cea mai bună la prăjit dintre toți trei. Are răbdare și îi sărează suficient.

eu:- Merci, Mr Brasil.

Dorel:- Nu știi ce buni cartofi fac eu! De ce mă treci pe locul doi?

Mr Brasil:- Nu pe doi, pe trei ești. După ea, cei mai buni cartofi îi fac eu.

Dorel:- De ce îți pui singur cununa de lauri? Lasă să aprecieze alții!

Mr Brasil:- Îți dai seama că am deja certificat dobândit oficial? În plus, eu am un atuu pentru locul doi: sunt conștient de farmecele mele. Tu, nu! 

 

O noapte albă

   Îmi cumpăr o mașină nouă.
Nu o primesc la majorat, nu o câștig la Loto, nu mi-o lasă moștenire unchiul Tom din America. Muncesc din greu pentru ea. La început o parchez în cartier, pe unde prind loc, într-un târziu reușesc să cumpăr un loc de parcare în fața scării. Din prima zi încep infracțiunile. Un derbedeu își ascute cheia sub portiera pasagerilor, diminețile constat că mirosul de urină de pe roata nu e de la pisicile sau câinii comunitari, ci uman.
Îi pun mașinii mele și un portbagaj pe capotă pentru viitoarele excursii cu amicul meu. De sus, de la un balcon, cineva îmi aruncă sistematic mucuri de țigară în el, cu direcție, cu intenție. Rabd, mă gândesc că e o lume rebelă, necivilizată suficient, lipsită de reguli și principii privind atacul la persoana. Dar într-o zi mă satur. De sus, de la balcon, o parașută îmi aruncă cocoloașele unor începuturi de tabel în spațiul călătoriilor mele de plăcere și relaxare. Las mașina parcată și merg la serviciu, când cu autobuzul, când cu Loganul amicului meu. La sfârșitul unei săptămânii, portbagajul exterior e plin cu o jumătate de top de hârtie cocoloșit și plin de inepții. Aștept seara. Urc. Sun. Deschide curva în halat și cu părul pus pe moațe. Încropesc un dialog superfluu despre faptul că mâine va ninge și hârtia nu rezistă la umezeală.
Plec. Îmi dau seama că e degeaba și trebuie să gândesc diferit.
Îmi cumpăr un cățel tradițional, care mișcă la curbe capul și la trecerile de pietoni scoate limba și latră de două ori. Mi- l pun întâi pe torpedou, pe urmă în spate, ca toată lumea. Pe scaunul amicului meu așez un bibelou de porțelan în formă de lebădă, cu aripile moi din pene reale. Când merg singur și sunt și necăjit, mă uit din când în când spre el. Când suntem amândoi, îl așez pe bancheta din spate. Îi spun:

- Te urmărește un lebădoi, vezi să nu intri în marsalier, să nu- l calci.
Râde. Râde mereu. E secretul acestei perioade care face astfaltul reparat și autostrada fără limită de viteză.
În dimineața zilei cu pricina găsesc geamul spart și  lebădoiul crăpat.
Stau de vorbă cu polițistul de serviciu din cartier. Îmi zice să îmi pun o cameră, cum au mulți șoferi. Îmi spune că sunt miniaturale și pot fi ascunse oriunde. Nu vreau. Dar nu pot nici să suport huligăneala. Mă hotărăsc să stau la pândă, ca Prâslea cel Voinic. Bag câteva cafele, îmi pun trei romane înNobilate în format audio pe telefon și mă postez pe întuneric la geam. Prima oră, nimic nou. Boul de la 2 îmi aruncă cu boltă cele două mucuri de țigară în portbagaj. Mă încălzesc, mă supăr, cu un ochi la geam și altul la pervaz, să nu dau cu capul de el când mă ridic, fumez și eu una după alta 3 țigări.
Trec două ore cu evenimente romantice, doi motani se bagă sub mașină și exersează uvertura din Carmina Burana. Deschid încet geamul și arunc o nucă lângă o roată. Se sperie, tac, ies și se fugăresc prin cartier, silențioși și cu viteza rectilinie și uniformă, cum e natural.
Se termină primul capitol din romanul Annei Ernaux, mă ridic să mă dezmorțesc și ronțăi cate ceva din preajmă, nu îndrăznesc să mă duc spre frigider.
Apare un cuplu. Sunt la patru ace, plăcuți ochiului la vedere, se țin de braț. Trec pe lângă mașină nepăsători, dar când ajung câțiva metri după ea, bărbatul se întoarce și scuipă oglinda retrovizoare. Stau perplex câteva secunde. De ce, mă întreb meditativ, nu îl cunosc, nu mă cunoaște. Deschid încet geamul și mă uit după ei. Înaintează ținându- se de mână, ca Orfeu și Euridice prin Infern.
Oftez și mă așez din nou pe scăunelul scund, în întuneric. Opresc romanul câteva minute bune, trebuie să mă gândesc, trebuie sa înțeleg, trebuie să accept.
Mă opresc din gândit, îmi mai fac o cafea, simt că se anunță o noapte lungă. Pornesc din nou fișierul audio și iau câteva guri. La  trei,  iese parașuta cu tabelele  și îmi aruncă detașată trei cocoloașe în portbagaj. Îmi crește tensiunea, caut pastilele, sunt dincolo, în dulapior. Rezist, măcar am aflat ora.
Un cățel din cartier trage câteva picături pe roțile mașinilor din fața mașinii mele și câteva pe roțile celor care sunt parcate după mine. Pe mine mă ocolește. Mă bucur, mă gândesc să îi pun câteva pliculețe cu boabe prin zona, simt că am putea fi prieteni. Face un rond de cartier, pe urmă se așează în fața mașinii și face caca. Știu că voi călca inevitabil pe el când voi pleca mâine. Nu- i nimic, zic, câinii sunt câini, instinctivi și normali. Voi merge prin locurile unde e fie mai multa iarbă, fie mai multă zăpadă.
Mai fumez o țigară cu ochii în două direcții diferite.
Începe romanul să mă plictisească, îl opresc.
Pe strada trec câțiva muncitori. Normali, civilizați, vorbesc tare, aburii frigului îmi dau idei folositoare. Va trebui să merg, înainte de serviciu, la o spălătorie auto, voi căuta șervețelele pentru ecrane să șterg oglinda retrovizoare...
Câteva secunde, furat de reverie, ațipesc. E ora șase. Am dormit mai bine de două ore. A răsărit soarele. Nu mai contează ce se  întâmplă, e posibil orice. Deschid geamul, trag perdeaua și mașina nicăieri.
Câteva secunde rămân blocat. Mă reped spre dormitor unde e amicul meu. Nu e. E în baie, aud dușul. Trag ca nebunul de clanța, e închis. Strig de mai multe ori. Într- un târziu deschide, are părul plin de șampon și curge apa din el pe covoraș.
-Vrei la veceu?
Eu:- Mi s- a furat mașina!
El: - De unde știi?
Eu:- Ești prost? M- am uitat.
El:- Mai uităte -te odată!
Îi trag o palmă. Intră în baie și încuie ușa după el. Îmi strigă :- O oră nu ies. Te piși pe coridor!
Mă întorc și sun la 112. În juma de oră vine mașina poliției. Cobor.
Mă întreabă unde era parcată. Le arăt locul. Mă aproprii. În locul mașinii mele, o mașină cu prelată gri. Mă uit năuc când la polițiști, când la arătarea gri.
Unul din polițiști ridică prelata. Dedesubt, mașina mea, îi recunosc vernilul dintr- un milion. Polițiștii se sfătuiesc puțin, nu mă ceartă, nu fac spre mine scene obscene cum că- s dus. Plătesc o amendă pentru deranjarea organelor înainte de ora oficială.
Mă întorc în casa. Îmi găsesc amicul îmbrăcat, pafumat și perfect treaz.
Eu:- Nu știu cum să încep.
El:- Începi prin a mă îmbuna.
Eu:- Tu ai fost?
El:- Da. Nu mai mergem cu ea o vreme, lăsăm să se consume ura. Mergem cu a mea.
Eu:- Mă ierți?
El:- Nu te- am auzit! Îmi joacă feste o ureche de azi dimineață.
Eu:- Mă ierți?
El:- Ai zis ceva?
Eu:- Iartă- mă! Promit să nu mai fac niciodată.
El:- Așa da.
Încep să plâng.
Îmi aduce cana de cafea.
-Hai! Mă vezi cum sunt?
Eu:- Da. Fresh!
El:- Ce e mai stai! Despachetează -mă și bucură- te! Ce crezi că am făcut o oră în baie?
Eu:- Duș?
El:- Boule! Am plâns!
Încep să plâng din nou. Plânge și el. Stăm amândoi ca tâmpiții, îmbrățișați și vărsând lacrimi de crocodil.
La un moment dat am început să mă ocup de despachetat. Scot întâi papionul.