partitura simpla de pian

_______________________a___ ___ _S_______________ț_ _p__________n_______ e_____a_________ _r___________

joi, 30 mai 2019

Seară de mai



REFREN:
Alfred Sisley


O furnică stingheră în câmpia de note

Doi aștri de nisip ce ascund brațele Afroditei

Un salcâm care a uitat să se scuture peste creștetele bălaie

și, ca de obicei, în istoria lumii, 
de la Tarzan încoace,
inecuațiile cu cel puțin o necunoscută.


STROFA 1
Prinși de amurg, unii nori devin vâlvătaie, iar alții apă de ploaie
STROFA 2
cuprins de tristețe, un tânăr uită de propria frumusețe și acest lucru nu trebuie să dureze niciodată prea mult.
STROFA 3
Cu tine aproape o seară de mai este, pe ungurește spus, un adevărat câmp.
STROFA 4
Norii fuioare, stele surioare, vise răzlețe, scurte povețe, cireși cândva în floare, furnici mici urcându-se pe firișoare, zâmbete, zumzete, seara se-apropie și, pe furiș, din zefir tremurător se stârnește o adevărată vijelie.
STROFA 5
Undeva, sus, luna ne privește ascunsă sub nor. /1

1. poem inspirat de ziua de ieri.


luni, 27 mai 2019

Poem despre plop

Alfred Sisley- Peisaj


Se poate spune că bumbacul provine din lună, tot astfel cum frunzei de plop îi crește din fiecare visare cîte o inimă,

Într-un fel sau altul văzduhul trebuie umplut-  și plopul este,  pentru norul morocănos,  un complice frust și, să recunoaștem - înalt și făinos.

Auziți cum se bucură mierla și cum sporovăiește din frunzișuri lucioase - un cintez,  alături de altul - și-i ziuă în plină amiză!

Plop lângă plop - cu-o limpede pană - un înger trasează o notă prelungă pe-o singură strună. Din frunză în frunză, din creangă în creangă- vibrația sună-  se-strang trei secante –ntr-un con de lumină.

duminică, 5 mai 2019

Crenguță de mâțișor




Dintre toate acele abstracții ale serii numai una a întins spre mine lumina

Blonde plete și sprintenă lună

În mijlocul cupolelor nopții atingere lină

Adiere de mai, vis în toamnă toridă

Nici nu au început aripile să prindă putere

Cuvântul a și început să coboare în săli neștiute, in palide trupuri, prin ziduri murdare

Desculți sunt păstorii…

Aceeasi orchestră,

Din nou Galeria, din nou Porumbescu, dar nu rapsodia,

Nu-i umbra amara in seara de vara, nu-i teama, nu-i vina.

Se poate ca peste toate urmele vieții să cada o mica scanteie

 si ea sa aprinda in flori si in frunze

un dor dupa -o ploaie sau dupa un
bleu din secolul conchistadorilor?






joi, 2 mai 2019

un scenariu



   

 Uneori, scenariul de teatru este deja existent, un text dramatic scris de un anumit autor, pe care regizorul il poate folosi integral sau il poate taia.

Alteori, regizorul isi doreste sa realizeze un anumit gen de spectacol si apeleaza la un autor dramatic pentru a scrie scenariul. De exemplu, in Grecia antica, autorii erau angajati de catre regi pentru a scrie comedii sau tragedii.

Unele scenarii sunt romane adaptate, altele deriva din nuvele sau povesti.

In orice caz, la temelia unui scenariu sta un scriitor, fie ca este sau nu regizor.

In textul de mai jos este o incercare de scenariu. Ea apartine subsemnatei, care a preluat o povestire a lui Tolstoi si a rescris-o sub forma de monolog si dialog intre mai multe personaje.

Scopul a fost initial unul personal. Eram stresata si voiam sa ma relaxez.

Apoi am observat ca ar fi interesant daca ar fi transformat intr-un spectacol cu papusi.

Pe urma mi s-a strecurat in minte ideea de desen animat. Nu stiu daca nu exista deja. In orice caz scena cu prapastia este mult exploatata in cinema.

In cele din urma m-am gandit ca as putea folosi textul ca sa ii fac pe elevi sa inteleaga lectia Imaginatia, cel putin, daca nu si Atentia, Gandirea, Afectivitatea.

In orice caz, textul este foarte bun, demn de un scriitor nemaipomenit. Si aici ma refer la original.

 Il puteti citi in volumul 10 din Povestiri, editura Cartea Rusa, Bucuresti, 1957, traducerea Petru Cretia. Sa nu cautati volumul la biblioteca scolii, l-am luat eu si il duc dupa vacanta.

Ce-a patit Mos Semion in padure

Monolog

Intr-o iarna, ma duc eu in padure dupa lemne, dobor trei copaci, le tai crengile, ii cioplesc; deodata vad ca s-a facut tarziu si ca e timpul sa plec acasa. Era vreme urata, ningea si viscolea.

Ma gandesc: o sa ma apuce noaptea si n-am sa mai gasesc drumul.

Imi indemn calul: merg si tot merg cu sania - dar de iesit nu pot iesi, padure si iar padure.

Ma gandesc: suba mea nu-i buna de nimic, am sa inghet.
Merg eu si tot merg, nu gasesc drumul; se facuse intuneric.

Imi venea sa desham calul si sa ma culc sub sanie cand aud in apropiere niste zurgalai.

Ma indrept eu intr-acolo si vad o troica trasa de cai murgi, cu coama si coada neagra, cu panglici impletite-n coama, zurgalaii luceau, iar in sanie sedeau doi flacai voinici.

Dialog 

Mos Semion : -Buna vremea, fratilor.

Flacaul 1: -Buna sa-ti fie inima, taica.

Mos Semion  : -Pe unde o fi drumul, oameni buni?

Flacaul 2: -Pai suntem chiar pe drum.

Ma apropii de ei si minune! Drumul era neted si netroienit.

Flacaul 1: -Hai dupa noi, imi spune, dand bice cailor.

Mos Semion ( aparte):  - Iapa mea e slaba nu se putea tine dupa ei.
( Prind a striga) : - Stati, fratilor!

 Flacaii, oprindu-se :

Flacaul 1:-  Hai!
Flacaul 2: - Vino langa noi.
Flacaul 1:-  Calul tau o sa traga mai usor sania goala.

Mos Semion: - Multumesc.

 Si m-am mutat in sania lor. Sania era buna, cu cergi.

Abia apuc sa ma asez si ei chiuie.

Flacaii, impreuna:-  Dii, calutilor!

Monolog

       Au luat-o murgii din loc de le zbura zapada sub copite. Dar, mare minune! Ce vad? S- a luminat, drumu-i neted ca gheata, zburam de mi se taia rasuflarea si crengile imi biciuiau obrajii. Ma prinsese frica. Ma uit inainte: vad un coboras foarte repede, iar la capatul lui - o prapastie. Murgii zburau drept catre ea.

Ma sperii si strig: - Usurel, fratilor, ca ma omorati!

Lor nici ca le pasa, radeau si fluierau.

Ma gandesc: - Mi-a sosit ceasul mortii.

Sania era chiar deasupra prapastiei. Deodata zaresc deasupra mea o creanga.

Ma gandesc  - Hei, duceti-va de rapa fara mine!

Ma ridic putin, apuc creanga si raman atarnat. Asa, atarnat, incep sa strig:

Eu: - Tine-i!

Si numai ce aud femeile strigand:

Femeia1: - Mos Semion!

Femeia 2: - Mos Semion!

Femeia 3: - Ce-i cu dumneata?

Femeia 4 : - Mos Semion!

Femeia 5: - Ce-i cu dumneata?

Barbatul1: - Mai, femeilor, ia suflati voi in jeratic.

Barbatul 2:- A patit mos Semion ceva urat de tot.

Atata ele focul. Eu imi vin in fire.

Eram in izba, ma apucasem cu mainile de polata, atarnam in aer si strgam ca un bezmetic…

Ia, numai un vis.



Dictionar, adaptat dupa dex online.

Troica= Sanie rusească la care sunt înhămați trei cai unul lângă altul.

Suba = Haină largă și lungă, cu guler mare, căptușită cu blană și purtată mai ales de bărbați.

Izba=casuta de barne, specifica unor sate rusesti.

Polata = Încăpere mică pe lângă o casă țărănească, servind ca magazie pentru unelte și obiecte de gospodărie.

Murgi= (despre cai sau despre părul lor) Negru-roșcat, castaniu-închis sau cenușiu;

Multumesc Dex online.

LinkWithin

Related Posts with Thumbnails