"Festa in figueres". Dali.1914 |
Am de facut doua chestii importante
pentru prima saptamana de scoala. In primul rand sa ma zbat sa scriu
ceva despre aporiile lui Zenon, dar nu asa, pe sponci, ci documentat.
In al doilea rand sa ma edific asupra diferentei dintre conceptul
concret si cel abstract.
Acesta este un motto.
Nu-l pun in ghilimele, ca e al meu.
Conceptul de locatie.
Este un concept elastic.
Bine, pentru mine este si plastic.
Cand ma gandesc la o locatie, imi vine
in minte mai ales Sala de Muzica.
Cand ma uit pe telefon, asociaez
locatia cu modul avion. Nu stiu de ce, e o chestie defecta in mintea
mea.
Cand ma uit pe google earth, vad ceva,
albastru, verde, alb, maro, peisaje, continente, oceane, rauri,
orase, cladiri, un satuc, o ulita, Venetia, o cafenea, cineva pe
strada, nu se stie de cand, poate acum un an, sau 10, cred ca era si
pe atunci Google Earth, prin vreo tara americana, in sfarsit, ceva in
acelasi timp si abstract si concret." Parerea mea."
Cand ma uit la un film, "ma oftic."
Normal, reclame, add block, no films,
no add block, reclame, film...."in sfarsit, vad totusi ceva."
Nu e pe gratis, platesc internet,
abonament, consum timp, energie electrica, efort fizic, ma dor
muschii, buricele degetelor, imi fug ochii in sus, in jos, caut sa
vad sa nu fie deschis de mai multe ori, ca se suprapun sunetele si
cred ca am deschis iar o reclama, ma intorc, ma sucesc, imi cade ceva
pe jos, un pix, ceasca de ceai, o placinta cu spanac moale,
neincapsulat suficient intre foi, asta e, in sfarsit, relax. Cat se
poate, 1 minut, 2, trei sferturi de ora, poate juma de film, poate
tot filmul. E ceva pentru o zi normala.
Asta este, dupa mine, un anumit sens concret al conceptului de timp. Masurabil, divizibil, interpretabil: scurt, lung, monoton, plictistor, multe vise spulberate, uite ce geaca misto are Jim, imi place sacoul ala de scriitor al lui Robert de Niro, vreau si eu unul, ce sprancene umane aveau actorii in anii 80! reclama aia unde scrie Bond e de la James Bond? Si tot asa. Modul asta de a gandi care are legatura doar cu mintea mea este unul concret. Concepte concrete: geaca, sacou, Taxi Driver, reclama cu Bond, etc.
Asta este, dupa mine, un anumit sens concret al conceptului de timp. Masurabil, divizibil, interpretabil: scurt, lung, monoton, plictistor, multe vise spulberate, uite ce geaca misto are Jim, imi place sacoul ala de scriitor al lui Robert de Niro, vreau si eu unul, ce sprancene umane aveau actorii in anii 80! reclama aia unde scrie Bond e de la James Bond? Si tot asa. Modul asta de a gandi care are legatura doar cu mintea mea este unul concret. Concepte concrete: geaca, sacou, Taxi Driver, reclama cu Bond, etc.
Si acum despre romanul stradal.
Un roman stradal este o specie
literara.
El se refera la modul cum se desfasoara
actiunea.
E ca intr-o demonstratie, e axiomatic.
Ai personajul.
La inceput unul, pe urma inca unul,
inca unul si tot asa.
Se reia tema, ca in opera.
Revine personajul de unde a plecat.
Sta ce sta, pleaca iar, alt capitol alt
act, alta scena.
Mai interactioneaza, mai mediteaza,
bineinteles, tot ce este cuprins in uvertura isi are locul sau in
opera. Mai pe larg, e adevarat, cu ceva detalii. Sunt si semne de
puctuatie. Unul din ele sunt banii. Asta daca actiunea se desfasoara
intr-o tara in plin capitalism dezmatat, cum ma bucur ca exista si ca
a existat!
Ce mi se pare interesant la romanul stradal este ca atunci
cand un om, o persoana, un barbat, in extrema si o femeie, vede ca nu
se poate intelege deloc cu partenerul, ca el nu prinde
ideea, ca e pe langa, cea mai buna varianta este iubirea. Vorba lui
Wittgenstein- "limitele limbajului meu sunt limitele lumii mele". N-am
incotro, baby, este prea tampita, trebuie sa te iubesc!