despre roamnul stradal. incipitul.

"Festa in figueres". Dali.1914

Am de facut doua chestii importante pentru prima saptamana de scoala. In primul rand sa ma zbat sa scriu ceva despre aporiile lui Zenon, dar nu asa, pe sponci, ci documentat. In al doilea rand sa ma edific asupra diferentei dintre conceptul concret si cel abstract.

Acesta este un motto.

Nu-l pun in ghilimele, ca e al meu.

Conceptul de locatie.

Este un concept elastic.

Bine, pentru mine este si plastic.

Cand ma gandesc la o locatie, imi vine in minte mai ales Sala de Muzica.

Cand ma uit pe telefon, asociaez locatia cu modul avion. Nu stiu de ce, e o chestie defecta in mintea mea.

Cand ma uit pe google earth, vad ceva, albastru, verde, alb, maro, peisaje, continente, oceane, rauri, orase, cladiri, un satuc, o ulita, Venetia, o cafenea, cineva pe strada, nu se stie de cand, poate acum un an, sau 10, cred ca era si pe atunci Google Earth, prin vreo tara americana, in sfarsit, ceva in acelasi timp si abstract si concret." Parerea mea."

Cand ma uit la un film, "ma oftic."

Normal, reclame, add block, no films, no add block, reclame, film...."in sfarsit, vad totusi ceva."

Nu e pe gratis, platesc internet, abonament, consum timp, energie electrica, efort fizic, ma dor muschii, buricele degetelor, imi fug ochii in sus, in jos, caut sa vad sa nu fie deschis de mai multe ori, ca se suprapun sunetele si cred ca am deschis iar o reclama, ma intorc, ma sucesc, imi cade ceva pe jos, un pix, ceasca de ceai, o placinta cu spanac moale, neincapsulat suficient intre foi, asta e, in sfarsit, relax. Cat se poate, 1 minut, 2, trei sferturi de ora, poate juma de film, poate tot filmul. E ceva pentru o zi normala.
Asta este, dupa mine, un anumit sens concret al conceptului de timp. Masurabil, divizibil, interpretabil: scurt, lung, monoton, plictistor, multe vise spulberate, uite ce geaca misto are Jim, imi place sacoul ala de scriitor al lui Robert de Niro, vreau si eu unul, ce sprancene umane aveau actorii in anii 80! reclama aia unde scrie Bond e de la James Bond? Si tot asa. Modul asta de a gandi care are legatura doar cu mintea mea este unul concret. Concepte concrete: geaca, sacou, Taxi Driver, reclama cu Bond, etc.

Si acum despre romanul stradal.

Un roman stradal este o specie literara.

El se refera la modul cum se desfasoara actiunea.

E ca intr-o demonstratie, e axiomatic.

Ai personajul.

La inceput unul, pe urma inca unul, inca unul si tot asa.

Se reia tema, ca in opera.

Revine personajul de unde a plecat.

Sta ce sta, pleaca iar, alt capitol alt act, alta scena.

Mai interactioneaza, mai mediteaza, bineinteles, tot ce este cuprins in uvertura isi are locul sau in opera. Mai pe larg, e adevarat, cu ceva detalii. Sunt si semne de puctuatie. Unul din ele sunt banii. Asta daca actiunea se desfasoara intr-o tara in plin capitalism dezmatat, cum ma bucur ca exista si ca a existat!

Ce mi se pare interesant la romanul stradal este ca atunci cand un om, o persoana, un barbat, in extrema si o femeie, vede ca nu se poate intelege deloc cu partenerul, ca el nu prinde ideea, ca e pe langa, cea mai buna varianta este iubirea. Vorba lui Wittgenstein- "limitele limbajului meu sunt limitele lumii mele". N-am incotro, baby, este prea tampita, trebuie sa te iubesc!