despre roamnul stradal. incipitul.

Fiesta in figueres,  Dali, 1914

     Am de făcut două chestii importante pentru prima săptămână de școală. În primul rand să mă zbat să scriu ceva despre aporiile lui Zenon, dar documentat. În al doilea rând să mă edific asupra diferenței dintre conceptul concret si cel abstract.

Acesta este un motto.

Nu-l pun in ghilimele, ca e al meu.

Conceptul de locație.

Este un concept elastic.

Bine, pentru mine este și plastic.

Când mă gândesc la o locație, îmi vine în minte mai ales Sala de Muzică.

Când mă uit pe telefon, asociez locația cu modul avion. Nu stiu de ce.

Când mă uit pe Google Earth, văd ceva, albastru, verde, alb, maro, peisaje, continente, oceane, râuri, orașe, clădiri, un sătuc, o uliță, Veneția, o cafenea, cineva pe stradă, nu se știe de când, poate acum un an, sau 10, cred că era și pe atunci Google Earth, prin vreo țară americană, în sfârșit, ceva în același timp și abstract și concret.

Când mă uit la un film, mă oftic.

Normal, reclame, add block, no films, no add block, reclame, film.... în sfârșit, văd totuși ceva."

Nu e pe gratis, plătesc internet, abonament, consum timp, energie electrică, efort fizic, mă dor mușchii, buricele degetelor, îmi fug ochii în sus, in jos, caut să văd să nu fie deschis de mai multe ori, că se suprapun sunetele și cred că am deschis iar o reclamă, mă întorc, mă sucesc, îmi cade ceva pe jos, un pix, ceașca de ceai, o plăcintă cu spanac, asta e, în sfârșit, relax. Cât se poate, 1 minut, 2, trei sferturi de oră, poate juma' de film, poate tot filmul. E ceva pentru o zi normală.
Asta este, după mine, un anumit sens concret al conceptului de timp. Măsurabil, divizibil, interpretabil: scurt, lung, monoton, plictisitor, multe vise spulberate, uite ce geacă mișto are Jim, îmi place sacoul ăla de scriitor al lui Robert de Niro, vreau si eu unul, ce sprâncene umane aveau actorii in anii 80! reclama aia unde scrie Bond e de la James Bond? Și tot așa. Modul asta de a gândi care are legătură doar cu mintea mea este unul concret. Concepte concrete: geacă, sacou, Taxi Driver, reclama cu Bond, etc.

Și acum despre romanul stradal.

Un roman stradal este o specie literară.

El se refera la modul cum se desfășoară acțiunea.

E ca într- o demonstrație, e axiomatic.

Ai personajul.

La inceput unul, pe urmă încă unul, încă unul și tot așa.

Se reia tema, ca în operă.

Revine personajul de unde a plecat.

Stă ce stă, pleacă iar, alt capitol alt act, altă scenă.

Mai interacționează, mai meditează, bineînțeles, tot ce este cuprins în uvertură își are locul său în operă. . Sunt si semne de punctuație. Unul din ele sunt banii. Asta dacă acțiunea se desfășoară într-o țară în plin capitalism dezmățat, cum mă bucur că există și că a existat!

Ce mi se pare interesant la romanul stradal este că atunci când un om, o persoană, un bărbat, în extremă și o femeie, vede că nu se poate înțelege deloc cu partenerul, că el nu prinde ideea, că e pe lângă, cea mai bună variantă este iubirea. Vorba lui Wittgenstein- "limitele limbajului meu sunt limitele lumii mele". N- am încotro, baby, ești prea tâmpită, trebuie să te iubesc!