Cum eram eu intr-a sasea.

In primul rand vreau sa fac o diferenta intre cum eram eu intr-a sasea si cum eram eu intr-a saptea. Nu pot sa spun ca diferenta a fost de la cer la pamant, dar a fost oricum destul de remarcabila. Dar sa nu ma grabesc, toate la timpul lor.

Intr-a sasea locuiam la Severin. Partea a doua dintr-a cincea am facut-o la o scoala care era de cartier, iar toata clasa a sasea la o scoala care se numea, culmea, chiar scoala sase. Era considerata o scoala foarte buna si trebuia sa traversez tot orasul ca sa ajung la ea.

Imi amintesc ca ai mei se mutasera intr-un bloc nou si ca noi locuiam la parter. Atunci cand fusesem a cincea statusem la etajul patru, dar diferenta asta: etajul patru-parter nu ma interesa pe mine, dar a fost greu de suportat mai ales pentru mama.

Perioada aceea a fost foarte grea pentru familia mea. Sora si fratele meu mare (dar mai mic decat mine) s-au imbolnavit o bucata buna de an, mama deasemenea. Tibi era foarte mic si l-am ratacit prin oras de doua sau trei ori, intr-una din peregrinarile mele prin biblioteca judeteana si prin librarii. Nu va pot povesti groaza prin care am trecut in drum spre casa! Cred ca atunci au aparut primele semne de comportament religios si de gandire filosofica in fiinta mea. Nu stiu daca m-am rugat sau nu la Dumnezeu, dar cu siguranta El a simtit teroarea prin care trecea fiinta mea si de fiecare data l-am gasit acasa pe fratele meu.

Intr-a sasea am luat primul 3 din viata mea. A fost la o ora de gramatica despre verb. Fusesem bolnava si profa fix in ora aia cat am lipsit a predat toata lectia despre impartirea timpurilor.

Cand m-am intors la scoala din convalescenta am constat doua lacune imense in educatia mea: timpurile verbelor la gramatica si radicalul la matematica. La ambele imediat dupa ce m-am intors am fost penalizata, la romana am luat 3, iar la matematica am luat 4. A fost greu sa invat singura la romana timpurile verbelor, i-am ascuns mamei nota de frica, asa ca ea nu m-a putut ajuta, dar la matematica am avut curaj( cred ca si proful era mai rau si riscam corigenta)si, cu sfaturile tatalui meu am putut recupera informatia. Probabil ca erau si pe atunci regulamente si tot felul de masuri de indreptare a unei situatii particulare, dar nimeni din familia mea nu si-a batut capul cu asa ceva. Ai luat nota mica, ai lipsit, trebuie sa te pui pe tocit, cam asta era ideea.

Un alt eveniment pe care il tin minte a fost militia. Da, vorbesc pe sleau, militia era un eveniment pentru un copil ca mine. In fata scolii mele intr-o zi a venit militia. Erau imbracati cam ca astazi, cu caschete si haine albastre. Se invarteau mai multi in jurul unei guri de canalizare, de unde au scos, cu niste tije lungi ceva. Din vorbele copiilor am aflat ca acela era un copil nenascut, foarte mic, care fusese acolo aruncat. Nu mai tin minte cum arata, daca am vazut cap, miini, picioare sau doar ceva diform. Stiu ca m-am uitat si eu cum se uitau toti elevii de la scoala mea. Militia a a spus ca trebuie aratat copiilor pentru ca ei sa ia aminte si sa priceapa morala. Eu nu am priceput nimic. Fiind primul copil nascut, normal ca asistasem la cel putin ultima sarcina a mamei si stiam ca un copil creste in burta unei mame, dar numai atat. Restul nu facea parte din viata mea, si a ramas astfel pana intr-a 8 a, cand proful de biologie a insistat ca fetele si baietii sa citeasca lectia reproducerea la ora. Unii se distrau, altii se jenau, mie mi s-a parut o atitudine plina de prostie. Ce treaba aveam eu cu o lectie care genera asemnena fobie, pentru ca la lectia aceea proful era foarte tensionat.? De la proful de biologie imi amintesc doua chestii: 1. ca se pieptana in fata clasei la catedra si ca ne scotea la careu sa ne aplecam, iar pozitia fetelor era in fata baietilor. Dar sa nu ma abat, asta este despre clasa a 8 a.

Intr-a sasea a trebuit sa facem insectar. Atunci mi-am julit piciorul, am cazut pe o albie de parau in timp ce incercam sa adaug la colectie o libelula.

Nu toate insectele aveau aceeasi valoare. Cele mai pretioase erau iepurele viu si gusterul, apoi fluturele cap-de- mort, cine avea asa ceva primea 10 din prima, daca aveai libelule sau lacuste, care se prindeau mai greu, cativa fluturi mai rasariti, nu doar fluturele de varza, niste bondari, greieri, carabusi, gandaci de colorado, niste muste mai mari poate primeai un 9 sau un 8. In orice caz, profa era foarte rea, insectarele erau obligatorii, trebuia sa iti fabrici singur o cutie speciala din lemn cu capac transparent de sticla, sa pui insectele, sa ai etichete. Nu mai stiu ce s-a ales de insectarele alea, parca la un moment dat profesorul le returna, dar nu mai stiu exact. Goana dupa fluturi si lacuste a fost interesanta, am mers cu o colega, ea si-a adus si ajutoare. Eu am plecat cu un borcan la mine si am pus de-a valma fluturii si lacustele, iar cand am ajuns acasa am vazut cu lacustele imi mancasera fluturii, chestie care m-a cam suparat. Ar fi trebuit sa am la mine doua borcane cu capac si sa le pun separat. In sfarsit, nu imi amintesc ca profa sa ne fi dat vreun sfat.

Cam asta. Am sa mai scriu intr-o zi si ceva amuzant, dar deocamdata imi pun doar un reper. Intr-a sasea, tot Severinul era ca un urias mausoleu daramat. In plus, eu, care mergeam mult pe jos am stricat multe multe perechi de pantofi incat l-am exasperat pe tatal meu, care va spun, era un om si calm si destul de putin complexat. De ce am scis cuvantul complexat? Pentru ca, de-a lungul vietii mele, perioada clasei a 6 a a fost una in care eu m-am simtit un elev complexat. Treiul acela m-a terminat.

Morala: am scris chestia asta pentru ca azi, din pozitia de profesor, imi dau seama ce inseamna sa ai un copil care ia un trei. Daca un trei poate motiva pe cineva, mai ales dupa ce omul a zacut in loc sa vina la scoala, inseamna ca rezolvarea problemei este sinceritatea. Dupa sinceritate vine ajutorul pe care il ofera familia si efortul elevului si nu invers sau una in loc de alta.