Este noaptea Anului Nou. Navigăm
pe fluviu şi e plin de sloiuri care plutesc de colo-colo purtate de curent.
Ziua este cald, se topesc, dar în fiecare dimineaţă suntem prizonieri în
mijlocul gheţii. A fost forfotă pînă acum cîteva minute. La miezul nopţii este
petrecere. În bucătărie se găteşte mîncare chinezească. Mi s-au lipit ochii de
o masă plină cu resturi de peşte.
Mirosul, sîngele, tangajul de pînă acum cîteva clipe îmi întorc stomacul
pe dos. Într-un salon, cîţiva bărbaţi discută. În altul sunt femei, vesele,
dezinvolte, îşi admiră toaletele şi machiajul.
În cabina
mea- un dar de la căpitan. O maşinărie de povestit. Are formă de prismă, cu
înălţimea de 30 de centimetri. Cele două baze sunt legate printr-un ax care se termină
în ambele capete cu o cruce de lemn de bambus. Fiecare latură a crucii
desfăşoară, spre opusa ei de la bază- o fîşie lungă, egală cu înălţimea- din
mătase pictată. Fîşiile au forma hexagonală. Sunt în total 8, ori 4, adică 32 de
fîşii de mătase. Axul are patru nişe de
unde ies, atunci cînd se atinge una din fîşiile de pînză, patru plăcuţe de
bambus subţiri. Pe fiecare fîşie este scrisă o
poveste, în limba ţării de origine. Din axul cilindric, plăcuţa de bambus
scoate la iveală un povestitor care o spune.
Povestitorul este pictat în diverse poziţii, în picioare, declamînd, şezînd
întins...Fîşiile de mătase sunt colorate mai ales în alb şi roşu.
A fost
odată, într-o ţară îndepărtată, înconjurată de apă, un prinţ. Prinţul era iubit de popor. Cîteodată chema la curte ţăranii sau muncitorii şi le dădea de băut. Aceştia
se înveseleau sau se întristau şi îi povesteau prinţului întîmplările din
vieţile lor.
-
În partea de
nord a castelului, lîngă păduricea de gherghine este un şanţ foarte adînc,
spuse tăietorul de lemne. Acolo locuieşte de sute de ani un balaur. Este lung
de peste 10 metri
şi mănîncă oameni. Unii au încercat să treacă de pe un deal pe altul traversînd
şanţul şi nu s-au mai întors. Noi le spunem copiilor să nu meargă pe acolo. Gherghinele sunt leacuri bune pentru multe boli,
iar dincolo de rîpă este plin dealul cu copăcei, dar e periculos.
Ceilalţi confirmară.
Într-o dimineaţă, prinţul
se hotărî să urce dealul cu plante medicinale, traversînd rîpa. Şanţul,
acoperit cu crengi ale copacilor crescuţi de o parte şi alta a dealului, s-a
transformat cu trecerea anilor, deceniilor şi secolelor chiar, într-un tunel
prin care străbat din loc în loc firişoare de lumină. Pămîntul
în tunel este moale, pesemne că de undeva vine un pîrîu care se lărgeşte sau
seacă în funcţie de ploi.
Este linişte, doar
plescăitul paşilor prin noroiul care se înmoaie din ce în ce mai mult, apoi un
foşnet foarte aproape de urechea dreaptă şi umbre negre, ca un cortegiu
funerar. Cîţiva lilieci zboară jos, neobişnuiţi cu vreo prezenţă. Prinţul trage
aer în piept, face un salt pe o rădăcină ieşită din pămînt şi în timp ce stă în
echilibru în mijlocul apei, care este din ce în ce mai rece, îşi aminteşte că are
la el o lanternă. S-o aprindă sau nu? Rupe o creangă din copacul de lîngă el şi
verifică adîncimea apei. Încă se poate merge, e mai jos de genunchi. Undeva,
spre stînga se aude un zgomot. Probabil o rozătoare. Printre crengile tavanului
trece din ce în ce mai multă lumină. Este aproape de ieşire. Unul din servitori
taie crenguţele încîlcite şi-i face loc
să iasă.
Îl prinde de mînă şi-l
scoate din fluviu. Prinţului, care e ud leoarcă îi vine să rîdă. În faţă se
întinde însorit si plin de copăcei, dealul eliberat.
-
Gherghinele
sunt plante medicinale de forma sferică, de culoare roşie, cu un miez făinos şi
dulce. Se prepară din ele diverse ceaiuri, dar şi vin. Însă au un gust bun şi
dacă sunt mîncate crude.
Prinţul gustă cîteva. Nu
sunt rele. Pe celălalt deal, curtenii îl ceartă pe prinţ că s-a aventurat
dincolo de rîpă. Prinţul le face semn din mînă să vină după el.
Curtenii au venit într-adevăr,
dar cu topoare şi drujbe, au smuls arborii din rădăcini si au desfiinţat
tunelul. Dar de acum povestea capătă un iz istoric şi nu-l mai interesează pe
prinţ, ci pe domnii din salonul de pe vapor, funcţionari în administraţia
palatului.
Ies din cabina mea. Lîngă
uşă, răsfirate, trei pălării luminoase de regina nopţii. Afară, cerul e plin de artificii.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu