Flori de primăvară

1. Floarea de mucegai

în dimineaţa asta am stat la masă cu o asiatică

galbenă, galbenă, foarte galbenă

cu cîteva flori de pînză în păr

un colier şi cercei cu pisici aurii

am vorbit despre grădina botanică din kyoto

afară ieşise soarele

pisicile ei străluceau

(la fel şi ea cînd zîmbea).

La 1 fix a plecat

Am rămas singură ca o floare de hîrtie creponată

începuse să plouă iar

şi aerul mirosea a mucegai

asta e primăvara cea nouă, m-am întrebat

şi din cîteva inspirări m-am şi obişnuit cu ea.

2. Floarea de nu mă uita

Cînd ai să fii celebru şi puternic, nu mă uita

aşezată într-o vază de sticlă fumurie

sau presată între coperţile unui alt iluminist celebru,

poate Voltaire, poate Rousseau

cheamă-mă cînd înverzeşte iarba,

cînd îşi scutură rîul somnul

ca un mînz fluierat de stăpîn, povara.

3. Floarea de lalea

Floarea de lalea are un lujer fragil

Şi e plină de vise legate de ordine şi disciplină

O grădină de lalele e ca o armată de teracotă

Incă visez laleaua neagră,

Eu şi Dumas.

La fotograf

Fotograful avea pe cap o pălărie albastră veche, care se albise pe margini. O ridică puţin de pe frunte şi sprîncenele i se iviră zburlite peste doi ochi frumoşi, cenuşii.

Pe două scăunele joase stăteau o femeie şi un bărbat. Femeia, îmbrăcată într-o haină uşoară, vaporoasă privea absentă peretele din faţa ei, unde era pictat un peisaj alpin, cu munţii albicioşi în depărtare şi pini acoperiţi cu chiciură. Bărbatul era negricios, purta o salopetă cărămizie şi avea mîinile murdare de pămînt.

-          Vreţi să vă fotografiez din faţă sau din profil? întrebă fotograful.

-          Ce înseamna din profil? spuse bărbatul mohorît. E o aluzie la discriminarea economică?

-          La prima vedere. În realitate, e din contra, din faţă se văd mai bine ochii, iar din profil se vede mai bine nasul.  Lungimea lui. De aici expresia: a lua nasul la purtare.

Femeia ceru o fotografie în care să se vadă atît ea, cît şi peisajul din faţa ei. Fotograful îi ceru să se aşeze cu spatele la peisaj şi astfel vor apărea amîndoi, dar femeia insista să îl privească şi dorea ca acest fapt să se vadă în fotografie.

Fotograful îi întinse femeii aparatul şi o invită să îi facă o fotografie lui, cu peisajul în spate. Femeia îl poză.

 – Vedeţi, aşa ne vedem amîndoi, şi eu, şi peisajul.

 Fotograful le  făcu poze din profil şi după ce ei plecară, trase storurile.  Apoi aprinse lumina în studio şi intră în camera obscură ca să developeze filmul. Gura femeii era ca un ochi, iar ochiul ca o gură. 

Greierii

Şareta goni peste  drum şi pietre săriră în iarbă

Sub copite, pămîntul se-ncinge ca fierul

De două ori potcoviţi, caii trag după ei mingea de foc a lumii

În coamă au clinchet, în urechi flori de lînă

Drum şerpuit, murmur prin sălcii,

azuriu

Doi fluturi roşii scutură praf peste iarbă-

sămînţă de maci timpurii

Albă, amintirea luceşte ca gheaţa.

Şi totuşi e zi.

Pe cer trec vulturi, nepăsători sunt greierii –n cîmp.