partitura simpla de pian

_______________________a___ ___ _S_______________ț_ _p__________n_______ e_____a_________ _r___________

sâmbătă, 14 februarie 2015

Ghioceii

Credeţi că ghioceii sapă în pămînt de jos în sus ca berbecii?
Că fac scorburi, văgăuni, că se strecoară ca şerpii din strat în strat?
Ghioceii au un auz foarte bun. În ei este o ureche de smarald.
Cînd pe deasupra trece un iepure, ghiocelul ridică bagheta,
apucă arcuşul
şi începe simfonia!
Întîi tobe, apoi timpane,
Şi pămîntul se subţiază ca mustul.
O mică floare în alb zîmbeşte în stînga şi-n dreapta, irestibilă.


miercuri, 11 februarie 2015


În vremea asta, bărbatul cel înalt ajunse într-un sat. Vitele se întorceau de la păscut şi la porţi stăteau bătrînii, privind uliţa.
Se opri în intersecţia cea mare şi căuta cu privirea pe cineva, care ar putea să îi dea o veste despre prietenul său. În pragul unei case, o femeie scărmăna lîna.     
-          Femeie, ziua bună, zise el. Nu ai văzut sau nu ai auzit de un bărbat pe aici?
-          Ce bărbat, zise femeia? Cu bundiţă de lînă sau fără?
-          Cu.
-          Albă sau neagră?
-          Albă.
-          L-am văzut. Azi dimineaţă. Căuta un om cu un măgar.
Bărbatul cel înalt se uita în urmă. Apoi îşi luă rămas bun de la femeie.
- Rămas bun, spuse ea.
 - Mulţumesc spuse el. Rămîi sănătoasă.

Şi porni mai departe. 

(Ulita satului- dupa Andreescu)

luni, 9 februarie 2015


         În tîrg, femeia îşi cumpără cîteva gheme cu lînă colorată. Tîrgul era pe sfîrşite, precupeţii îşi stringeau mărfurile şi ultimii vizitatori umblau buimaci de colo-colo căutind ceva ce nici ei nu ştiau.
Tăietorul de lemne îi spuse nevestei:
- Crezi ca ar trebui să mă tund?
- Nu ştiu, cum vrei, dacă te încurcă la lucru, ar trebui.
- Nu mă încurcă. Am să îmi rad doar barba, zise el şi se opri în faţa unei frizerii. Femeia luă copilul în braţe şi se aşeză în încăpere pe un scaun.
Frizerul era un bărbat voinic cu nişte mîini foarte agere. În cîteva clipe îi săpuni toată faţa şi puse mina pe brici.
- Aş vrea să am o mustaţă, spuse tăietorul de lemne.
- Subţire, pe oală, răsucită?
- Subţire.
Din oglindă, nevasta lui îl privea.
Ar trebui să îi cumpăr o broboadă, îşi spuse tăietorul de lemne. Aşa ar putea să mai iasă şi ea în lume.
Frizerul îi arătă jumătatea de faţă cu mustaţa subţire şi jumătatea de faţă cu o mustaţă ceva mai groasă.
-          Îmi place aşa, spuse femeia. N-ai putea să o porţi aşa?
Tăietorul se gîndi cîteva clipe. Uneori nevasta asta a mea are nişte gînduri....
–Sigur că aş putea, spuse el. În fond, barba creşte repede, în cîteva zile, o săptămînă şi cele două mustăţi vor fi egale.
Femeia îi zîmbi bucurosă şi începu să legene copilul mai iute, care adormi. Îl puse din nou în spate şi plecară spre căsuţa lor.
În vremea asta, bărbatul cel înalt.....( continuarea în curînd)

 ( reproducere dupa " Broboada roşie" de Andreescu)

duminică, 8 februarie 2015

Merseră ei ce merseră, pînă cînd copilului i se făcu foame. Femeia caută un loc unde să se aşeze şi îl hrăni, apoi îl mîngîie pe obraz şi el adormi. În vremea asta, bărbatul cel înalt rupse o crenguţă de alun şi cu briceagul începu să o cioplească. Cînd termină copilul de dormit, termină şi el de cioplit.
La scurt timp se întîlniră cu tăietorul de lemne, care se bucură cînd îşi văzu nevasta şi copilul, se aşezară toţi pe iarbă, iar tăietorul de lemne îl pofti pe străin să mănînce alături de el. Se înfruptară din carnea sărată şi băură o sticlă de vin. Bărbatul deveni vorbăreţ şi îi povesti tăietorului de lemne că şi-a pierdut prietenul.
Cerul era încă senin şi pămîntul cald. Tăitorului de lemne i-ar fi plăcut să tragă un pui de somn, dar se scutură de vise şi plecară toţi spre casă. Trebuia să ducă vreascurile în sat oamenilor.
-          Ai vrea sa îmi împrumuţi măgarul tău? Aş putea merge în oraş să întreb de el. Poate l-a văzut cineva. Poate a ajuns într-o galerie de mină sau într-o peşteră şi l-aş putea scoate afară. 
Tăietorul încuviinţă. Omul îi inspira încredere. În zare se vedeau casele prietenoase la poalele munţilor. 
Puse vreascurile adunate într-o colibă vînătorească cu gîndul să le ia a doua zi şi îşi luă rămas bun de la străin. Deşi urcat pe măgăruş, picioarele îi ajungeau acestuia pînă aproape de pămînt.
 - Acum, dacă tot nu mai trebuie să cari vreascurile în sat, poate ai vrea să mergem la tîrg? spuse femeia. Nu am mai fost de mult timp. Aş putea cumpăra nişte lînă pentru împletit. Aş vrea să îi fac copilului pantalonaşi şi ţie nişte şosete.
- Bine, încuviinţă bărbatul şi plecară.


 (picturi adaptate după Andreescu, şi anume după Pîlc de copaci şi Bîlci )

sâmbătă, 7 februarie 2015

O poveste cu Adreescu




 A fost odată un tăietor de lemne, care trăia împreună cu soţia şi copilaşul lor la marginea unei păduri. Dis de dimineaţă, cînd zorile se risipeau peste apele lacului de lîngă casă, tăietorul de lemne îşi lua securea şi măgarul şi pleca să adune vreascuri, pe care le vindea celor din sat pe cîţiva bănuţi. Într-o dimineaţă, cînd se trezi bărbatul, îşi atinse uşor femeia pe umăr, care încă dormea lîngă copil şi îi spuse:
- Astăzi sa vii în pădure şi să îmi aduci mîncare. Să găteşti două turte de orez, două bucăţi de carne şi să iei două sticle de vin.
Femeia se uită la el uimită, dar nu îndrăzni să îl întrebe nimic. Vorba bărbatului ei era sfîntă pentru ea.
Cînd se făcu aproape amiază, femeia tăie două bucăţi din carnea pe care o aveau pusă la uscat, puse orezul la fiert şi făcu două turte. Luă din cămară două din cele cîteva sticle de vin, pe care tăietorul le primise în schimbul vreascurilor. Făcu o bocceluţă, luă copilul în spate şi plecă.
Era o zi frumoasă şi luminoasă, pe cer se mişcau alene cîţiva norişori, împinşi mai mult de aripile păsărilor decît de vînt, şi femeia îi cînta un cîntecel copilului, care privea cu ochi curioşi în jur.
Deodată auzi un zgomot. Femeia ciuli urechile. Trebuie să fie loviturile de secure ale bărbatului meu, îşi zise ea şi grăbi pasul. Dar zgomotul nu era de secure, ci semăna mai curînd cu o melodie gîjîită, ca dintr-un instrument vechi de suflat. Femeia era curajoasă şi nu se opri din drum. Aerul în jur era parfumat, gîzele zburau fără nici o grijă şi soarele era sus pe cer. Sunetul se auzea din ce în ce mai tare, pe măsură ce înainta. Lîngă un copac tăiat drept ca o ţeavă, stătea un bărbat înalt. Bărbatul prinse cu o mînă trunchiul copacului şi îl îndoi aşa de uşor, cum îndoi un pai. Copacul nu se rupse, iar femeia văzu că era scobit şi larg ca un tunel. Aplecîndu-se puţin, bărbatul cel înalt puse gura lîngă marginea trunchiului tăiat şi începu să strige cuvinte de neînţeles. Atunci femeia pricepu că sunetul pe care îl auzise era vocea lui.
- Ce faci aici? îl întrebă ea, după ce îi dădu bineţe.
- Îl strig pe prietenul meu, care a coborît prin acest trunchi de copac să aducă cîteva fructe de pămînt şi nu s-a mai întors. Cred că s-a rătăcit. A coborît dis de dimineaţă şi, uite, acum e amiază.
- Poate a adormit sau i s-a întîmplat ceva.
- Nu, are experienţă multă, de obicei în cîteva minute e sus. Unde mergi?
- Să îi duc bărbatului meu merinde.
- Pot să merg şi eu cu tine? întrebă el. Poate mă ajută să îl scot pe prietenul meu afară.
- Fireşte, spuse femeia şi porniră tustrei.

va urma.....

(pictură inspirată de Sălciile lui Andreescu)

vineri, 6 februarie 2015

saturn retrograd

Compotul de gutui



se ia o bucată de hîrtie maro, de preferat carton
şi o bucată de cărbune
şi un volum de Andreescu
şi se caută ceva, e mai bun un nud.
se aşează un scaun în mijlocul camerei
şi pe el nudul.
de preferat un pic mai optimist
apoi se gustă o bucată de gutuie
din compot, bună bucată!

 ( schiţă după Nud şezînd de Andreescu)
Bătrînii



Dacă ieşi la plimbare într-o dimineaţă de februarie, care strănută cîţiva fulgi,
dai întîi nas în nas cu Lao Tse
Barba albă. Plete albe, spatele drept ( de la yoga), sprîncene stufoase şi lungi.
Curăţătoarea de cartofi a lui Vincent, Fefeleaga, Vitoria Lipan cu cele două nepoate, Titu Herdelea.
Mă grăbesc.
Pe lîngă mine trece Cezar Petrescu. E politicos.
- Salut Spera!
- Salut, Cezar!



LinkWithin

Related Posts with Thumbnails