Cosmina Interbelică

Plecasem de acasă pe catalige şi mă miram

De frunzişul unduios al salcîmilor şi de bradul bătrîn, bun de pus pe foc

înconjurat de păuni

Cînd o maşină a timpului a poposit lîngă marea de gelatină a amiezii

Interbelică ai venit, Sale Rosa

Perfect tăiat bretonul tau, rotund gulerul de caşmir

Rotund ca pămîntul din zare

Cu violete şi cereale

Păşeam cu grijă în urma ta să nu-ţi trezesc omul

Pe care îl purtai în braţe ca pe o jucărie de pluş.

Mylady

Dimineaţă insinuantă ca o mahmureală

Optimist trilul zorilor gîlgîie lîngă fereastră

Sforăitoare trece tinereţea ca un tambur major aburi îi ies din nări, clinchet pe stradă

Somn liniştit cu vise de capă şi spadă doarme iubita lui Athos

Mylady

Ce-i mic e mare ce-i mare e mic spune bufonul şi şterge cu cotul iarba de praful din lună

Tril lîngă tril vuiet şi zgomot ziua adună.

Frumoasa fată cu coc

Cît de albastru e cerul de mai

Şi frunzele întunecate ale merilor

în josul rîului este o casă cu pridvor

e dimineaţă

şi frumoasa fată cu coc priveşte melancolică o urmă de ceaţă

sorbită de lumină ca o mînă poposind pe hermină

Ţipă în crîngul cu plopi un cintezoi

dincolo de noi Domnul citeşte

penele îngerilor scrijelesc cerul

fruntea ei e înaltă, ochii ei sunt adînci

rotund e safirul ce-l ţine în mînă.

Scrisoare către Robinson

Domnule Robinson,

abia coborît din copac sunt de aceea mă impresionează încă tot ce aduce a liană, a pasăre sau a banană

Limba cu care îmi vorbeşti o înteleg doar cînd picură din umbrar sirop de arţar

În rest orbecăi după sensuri ca un cal singur printre armatele gata de mat

Ieri în loc să merg după cremene am mers după pieptene

În loc să fac un arcan am cusut un volan

Am stat în frig două nopţi şi o zi din pricini de păpădii

Ia-mă de mînă în zi cu furtună şi-mi zii

Că după vineri mai este o zi.

Rusia

 De cîteva ori am trecut pe lîngă Rusia, dar nu am oprit pînă acum. O fustă verde de catifea grea, obraji rumeni, paşi cadenţaţi pe trotuare.... mîini mari şi deloc uşoare, aşa vedeam altădată Rusia.

Căpitanul meu trece pe lîngă mine şi îşi  întoarce privirea. În urma  lui e mai frig, în jurul meu e mai frig. Suntem în Rusia.  Caut o sticlă de vodkă.

Pe vapor sosesc doi hamali cu cufere mari, deschid unul din cufere. În el sunt smaralde. Multe, rotunde, colţuroase, plate. Au o lumină mată şi intunecată ca de apă în pragul dimineţii.

- La ce folosesc? îl intreb pe Căpitan?

- În comunicaţii, îmi răspunde punînd la ureche unul. Apoi mi-l întinde,

În el se aude un ocean, foşnetul vîntului, a unui lan de grîu şi picături de apă curgînd încet, un tril, iarba crescînd, două gîze iubindu-se.