dacă actorul nu e, nimic nu e

Rolul actorului este să creadă într-o născocire străină şi s–o trăiască sincer, ceea ce este mai greu decît să creadă într-o născocire proprie . K. S. Stanislavski
La mulţi ani, Paul Ovidiu!

Rimel

Îmi petrecusem o parte bună de seară căutînd
urme de paşi peste care treceau
tunete secetă inundaţii viforniţe
Între timp gîngăniile tremurau sub pînzele lor cronologice
nu ştiţi, el a trecut pe aici, poate l-aţi văzut, poate a scris ceva şi despre voi,
Primul meu iubit a fost un poet
noaptea m-am întîlnit cu Winnetou ştiţi cum e Winnetou
mereu preocupat de linia ferată mustangi bricege
Cu Winnetou am descoperit o pasiune comună
ceva gen pipa păcii
dimineaţa, în faţa mea stătea acuzatul cu peruca lui şi îmi spunea „din pricina ta” şi cîte şi mai cîte poate să înşire un artist cînd e supărat
Primul meu poet mi-a fost iubit i-am spus şi de aceea
caut o rimă pentru ochii lui plînşi
din care curge peste toate întîmplările zilei rimelul albastru