partitura simpla de pian

_______________________a___ ___ _S_______________ț_ _p__________n_______ e_____a_________ _r___________

miercuri, 21 august 2024

Indicații pentru vizionari

 



De ce am mai multe televizoare? Ca să mă uit și eu la un film.

  Aceasta nu e o lecție de sexologie, nu mă pricep, nu am studiat, abia știu ce înseamnă. Nu mă băgați în proiecte cu parteneri însurați, sunt o femeie normală. Nu încercați să mă schimbați cu alți obsedați. Dacă mă îndrăgostesc, nu mă opresc la pupat pe obraz. Deocamdată, Slavă Domnului, această întrebare nu este în testele de personalitate de la început de an școlar! 

Cum fugim de tentații?

     Există tentații, e un adevăr dovedit științific.
Inclusiv științele naturii se ocupă de ele.
Există, deasemenea și vârste diferite.
Una e să ai vârsta mentală 120, și alta 4.
Una e să ai  vârsta fizică 120 și alta IQ 120.
Una e să ai vârsta mea, și alta vârsta ta.
Vârsta e un cumul de: 120+120+120+124.
Ultima cifră e speranța de viață pe Marte, al doilea  Eq- ul tău, al treilea numărul de ore de predare- învățare a unei limbi străine oarecare dacă ai IQ 70. Deci, tot ce se spune despre tine, fie prin cifre, fie pe cale bucală, este fals. Eu știu mai bine ca ei! Am studiat cu Dafinoiu și Cosmovici!

Acesta a fost Capitolul I
Logic, urmează Capitolul II

  Sunt mai multe categorii de moși și babe. Unii au peste 50 de ani, de exemplu, eu.
Moșii și babele se uită adesea unii la alții, se mai măsoară, se mai  cântăresc. De exemplu, eu nu!
Dacă mă vezi că te măsor sau te cântăresc, înseamnă că :
A. Fie ai buzunarele pline de acadele și nu vrei să îmi dai și mie. Asta în cazul când tu ai peste 90 de ani.
B. Fie ai sub 1 an. La vârsta asta, cântărirea și măsurarea indică sănătate sau boli. Nu e bine să te oprești din creștere și nici din luarea în greutate.




Capitolul III

    Despre filmele în care apar adulți.

Filmele cu adulți sunt filme normale, mai mult sau mai puțin premiate, Depinde de multe. Și la premiile internaționale se merge pe  pile.

Aceste filme cu adulți pot fi filme pentru adulți.
Ele se împart în două categorii:
A. Filme cu actori (femei fatale, bărbați musculoși). 
B. Filme cu actrițe (femei fatale, bărbați musculoși).

Și nu e greșeală de tipar! 
Dacă ești actor sau actriță în film pentru adulți, bagi sală, nu ai încotro. Acolo fiecare centimetru și fiecare gram contează!
În ambele categorii de filme se face sex în draci.
Sunt acceptate inclusiv în cinematografe.
Sunt vizionate inclusiv de copiii mici. Arareori există restricții pentru filmele din cinematograf.  Nu știu dacă e bine sau rău, nu eu fac legea. După părerea mea, femeile însoțite de copii mici nu ar trebui să meargă la filme cu limbaj violent, obscen, unde se face explicit sex. Ar trebui să meargă, dacă vor, dar să lase copiii acasă cu bona.  Două sau trei ore nu moare nimeni dacă soții sau doar soția se duce la un film XXX. Soții au oricum viața lor imaginară diferită de a femeilor. Am scris ultima idee inspirată de lecturile revistei, pe care o cumpăram la începutul căsniciei,  când locuiam la socrii, Cosmopolitan. În realitate, nu prea mă interesează efectele secundare. Freud zice că facem sex cu mama de la 1 an, Fr. Dolto spune că un copil se șochează dacă își vede tatăl culcat. Chestii cu principii active și pasive.... Eu nu am experiență, ei au avut. De aia zic chestii din astea absurde cu tații și mamele culcate. În ce- l privește pe Freud, este combătut de experiența imperială.

Dar să revin la temă.

Când te duci la un film porno, nu te duci:
A. Neînsoțit
B. Însoțit
Pentru situația A explicația este: există unii care vin să doarmă în sală. Cineva trebuie să îi trezească și să îi ajute să ajungă acasă. Poate de aici femeile însoțite de copii mici...deși, eu știu din experiență, că se poate dormi  bine și pe un desen animat, fie el porno sau nu. 
Pentru situația B explicația este că poate chiar treci printr- o fază în care te interesează știința și tehnica. Dacă ești cu iubi' după tine, în loc să îți îmbunătățești performanța în băgatul vârfului limbii și prin inel și prin cercel, rămâi la același nivel, sau ajungi chiar mai jos.
Filmele porno, la fel ca și literatura pentru copii au și scop educativ, nu doar recreativ. Bineînțeles, că nu pentru copii au rol educativ. O frază trebuie citită cu toate cuvintele din ea!  Aici am în vedere părinții și  profesorii (faza cu fraza). Acest text nu este o incitare la sex, ci este o atenționare asupra tipului de partener cu care vezi un film porno. De exemplu, la Cele 500 de umbre ale lui Gray sau Nimphomaniac:
Dacă ești la generală, nu te duci!
Vezi afișul, poate ești oleacă în temă cu el, dar nu te duci! Aici un rol important îl are părintele. El când zice una, copilul știe că a doua este una peste bot. 
Dacă ești la liceu, te duci cu gașca. Râzi, comentezi, te exprimi liber și după ce se termină, nu mai ții minte nimic. Dacă ești fată, poate îți pui meșe ca actrița, iar dacă ești băiat, ții minte ceva cu cifre, dar nici câte, nici ce e cu ele.  Dacă vrei să mergi la olimpiada de matematică sau filosofie, adio premiu național! Poți lua cel mult o mențiune la județ, depinde la ce minut ai ajuns cu filmul în noaptea precedentă. 

Dacă ești tânăr, te duci singur. Dacă e pe Netflix, îl vezi acasă, în camera ta. Eventual după ce se culcă ai tăi, cu căștile în urechi. Te va trezi mirosul de pizza arsă. Nici maica- ta, nici taică- tu nu te vor putea opri să reiei de mai multe ori faza care ți- a plăcut cel mai mult. 
Dacă ești adult, te uiți cu nevasta pe dvd.
Mai încerci una, alta, vezi dacă- ți iese și ție ceva, te umpli de complexe ba că n- ai dulapuri pe hol, ba că n- ai un pat mai larg în dormitor, ba că ai tăblie uni și nu modulară, ba că ai uitat la serviciu cătușele, ba că ți- ai luat treierătoare în loc să investești în fundițe, lănțișoare și mosoare. De fapt, adulții sunt mai mult obsedați după avere decât după sex. Pentru ei, sexul, banii și puterea nu fac casă bună. La una trebuie să renunțe și în general, se renunță de comun acord la sex. Asta am văzut că zicea o doamnă care le avea cu psihologia renunțării la sexul opus. Ai un sex care ți se opune, renunți la el, așa spunea! Zice și Platon în Banchetul, în mitul androginului, dar zice invers. 
Dacă ești babă sau moș, ca mine, nu e treaba ta! Poate vreau să- mi reîmprospătez memoria, poate nu îmi mai ajunge lecitina...
Dacă ai peste 60 de ani, faci un rebus și dai sunetul mai tare. Vecinii o să- ți facă și ei cu ochiul, vecinele te mai servesc cu o cafea. Poți să faci cu mâinile altceva, în loc să- ți bați nevasta că nu arată tot așa. Bine, arată fie- ta sau noră- ta, dar e păcat să gândești aiurea! Te calmezi cu o telenovelă portoricană și basta! Devii lup moralist dacă deschizi gura pe tema asta. 
La peste 90 încolo e periculos și sunetul și imaginea. Tensiunea, citostaticele, alezele nu prea îți mai permit să încerci să- ți schimbi poziția, nici să mai mesteci o mescalină fără o parașută care să- ți țină telecomanda. Ea se uită la film, îți povestește și ție, tu ții ochii larg deschiși spre tinerețea ta și adormiți amândoi îmbrățișați. Tu, plângând cu nasul în părul ei parfumat, ea ținând mai strâns telecomanda.
* Între 70 și 90 e ca la 90! Sau ca la 50 dacă ai mai multe televizoare. 

                      Sex versus Rex

                        🗽🍀🦄🚀♥️🎡

Am văzut Cele 500 de umbre ale lui Gray doar o dată, am încercat și a doua oară, dar m - am oprit. Chiar de la primele minute mi- am dat seama de ce nu.  Nu mi- a plăcut actorul principal. Ea, da. E frumoasă și extraordinar de talentată, Am văzut - o și în alte filme. Are șarm și expresivitate.  După părerea mea, rolul ei a fost mai greu decât al lui. Nu mi - a plăcut fizic, vreau să zic. Dacă în lumea reală eu aș fi ea, și el, el, nu aș accepta rolul. Și la bărbați gusturile diferă de la om la om. Nu mă leg de replici, de regie, scenografie, lumini, sunete, pur și simplu aș fi preferat un alt bărbat într-un film cu nuș' câte poziții și metode de a obține plăcere.

Actrița din Nimphomaniac mi s - a părut bună și suficient de inteligentă să joace sub regia lui Lars von Trier. Nu știu dacă fraza asta nu - i a lui Radu... Mare lucru nu îmi amintesc din film, ar trebui să îl revăd. Nu îmi amintesc nicio scenă inumană. Regizorul și a suspendat personajele suficient încât să nu fie nici tipologii psihiatrice, nici jigodii ordinare.  Deasemenea, nu am văzut în film nici natura tragică a personajului, despre care am citit la un moment dat, comentariu făcut probabil de un creștin pios. Cam asta cu părerile despre filmele porno. Îți plac actorii, te uiți cum se joaca de-a... orice.  Nu îți plac, te uiți ca să nu fii pe lângă într-o discuție privată sau când citești un articol printr- un ziar cultural.

Nici acest comentariu nu este un îndemn la desfrâu, în caz că mă întreabă cineva. 

Todas as mulheres

 


eu:- Am rămas cu niște nelămuriri privind interdicția de ieri. 

Mr Brasil:- Nu e de ieri pe azi, e pe ani! Ce nelămuriri? 

eu:- Cum îmi dau seama? 

Dorel:- Cum? Nici eu nu știu. 

Mr Brasil:- Cele care te vor de soție, nu te vor lăsa să taci. Cele care vor să divorțezi de ele, nu te vor lăsa să vorbești. 

Dorel:- Și cele care nu vor să divorțezi de ele? 

Mr Brasil:- Alea trebuie să fie frumoase și deștepte. Nu te vor cere ele de soție, ci tu vei sta în limbă după ele. Aici ți- am zis deja. Nu ai voie să te săruți cu ele de față cu celelalte, divorțatele și necăsătoritele! 

Dorel:- Îmi vine să îți fac ceva!

Mr Brasil:- Lasă- mă, că te știu! Te ține pasiunea cât un zbor de turturică urmărită de pisică. 

Dorel :- Adică nu e destul? 

Mr Brasil:- La vârsta ta e destul, la a mea, nu. 

eu:- Și cele care nu sunt interesate nici de căsătorie, nici de divorț?

Mr Brasil: - Alea nu sunt femei, sunt bărbați. Cu bărbații poți face orice, dar ai grijă ! Unii sunt locotenenți majori! Trebuie să ai buletinul la tine!

Dorel:- Îmi place într- un fel că am scăpat de două griji. Ce bine că sunt bărbat. Sunt de un singur fel. Femeile sunt de 4 feluri. 

eu:- Și dacă nu țin minte toată clasificarea astea? 

Mr Brasil:- Te bazezi pe instinct și pe limbă. 

Dorel:- Vie sau moartă? 

eu:- Normal că moartă. Între greacă și italiană, aleg greaca. 

Dorel:- Și eu! 

Mr Brasil: - Și eu! 

eu:- Deși e frumoasă și italiana. 

Mr Brasil:- Mai ales dacă ți- o susură- n ureche Oliveira ăla al tău. 

Dorel:- Hmmm! 

Mr Brasil: - Mai ai nelămuriri? Vreau să mă bărbieresc. 

Dorel:- Da, și eu. 

eu:- Nu. Nu mai am.

Mr Brasil, lui Dorel:- Bine. Hai! 



Anna Karenina, capitolul 6, Partea a doua

 



În acest capitol, Tolstoi încearcă să transmită cititorului că așa cum femeia este pentru bărbat o jucărie, și bărbatul este pentru femeie un obiect de lux. O face în stilul lui, teatralizând. 

    Are loc o petrecere la Betsy acasă, o petrecere obișnuită, Betsy dă adesea astfel de petreceri. Vin mulți oameni, aristocrați din nobilimea rusă, mai mult sau mai puțin emancipați. Aici femeile au opinii culturale și subculturale. Apreciază sau bârfesc cântăreți și actori, soți și soții. Se și contrează fără jenă, unii pierd din prima opinia pe traseu, alții și- o mențin cu franchețe.
La finalul capitolului apare Vronski, un obișnuit al casei și al societății invitate.
Unul dintre subiectele de bârfă este familia Karenin. Aici apar 4 tipuri de opinii, cum ar zice proful meu de logică și retorică:
1. Și Karenin si Anna sunt nasoi. 
2. Numai Anna e nasoală, Karenin e bun, apreciat mai ales prin străinătate. 
3. Karenin e un prost, Anna e și frumoasă și bună. 
4. Sunt o familie serioasă. 

Ce mi s- a părut interesant:
A. Ca Tolstoi se pricepe la machiat și  demachiat gagici. Și la coafat. O aranjează pe Betsy, o face să arate bine, mai tonică, mai puțin  obosită. 
B.  Majordomul lui Betsy este un om educat și un exemplu cultural pentru vizitatori. 
C. Porțelanurile și gravurile erau considerate chestii de bazar și nu artă, apreciate mai ales de bancheri. 
D. Că Betsy avea un soț mai mic de statură decât ea, bonom și  grăsuț. Deasemenea, avea un amant tânăr, foarte frumos și blond, care stătea singur la o masă, visător. Toată lumea știa că puiul de felină era al amfitrioanei, se comenta, dar nu se atenta nici la solitudinea lui și nici la integritatea familiei ei. 


Nu mi s- a părut cine știe ce ideea pe care toată lumea o consideră  foarte spirituală și anume că Anna îl are pe Vronski, așa cum orice lucru sublunar are o umbră. Dar ce să ceri de la niște răutăcioase! 


Oare de ce a creat Tolstoi și pentru Betsy un Vronski?

Am două explicații:

- Una ar fi jungiană. Vronski este extravertit, amantul lui Betsy un introvertit. Exterior par identici, interior sunt opuși. 

- Alta ar fi din dragostea scriitorilor inteligenți pentru ironie. Amantul este bibeloul și gravura lui Betsy, achiziționat dintr-un bazar. Musafirii îl privesc, iubita îl ștanțează.

      Or mai fi și altele, dar nu- mi trec prin cap. Nu mă bag în teologie, nu mă pricep, am studiat Istoria religiilor, dar nu e totuna. 

Capitolul 5, partea a doua, Anna Karenina

                            My Yellow Apple


Imaginea ar fi trebuit să o folosesc pentru prima întâlnire dintre Anna și Vronski, în gară. O pun acum, ca să nu uit de ea, poate într- o zi voi avea timp sa organizez postările astfel încât să curgă una după alta. Acum nu am timp. 

Eugen Ionescu în Lecția l- ar întreba pe Tolstoi:

- Cum se zice în rusește: Să ne păzim soția ca pe hoții de cai?

Tolstoi i- ar răspunde: - Să ne păzim soția de hoții de cai!

    Vronski și soțul cu cârnăciori 

        În tot capitolul este vorba despre prostioarele lui Vronski.  Bine asta ne dă de înțeles Tolstoi, lăsându- ne pe noi să alegem dacă să fim de partea lui sau a soțului în pericol de a fi dezonorat. 

La început, Vronski îi povestește lui Betsy pățania care avea să- l coste un duel ascunzându-și identitatea, apoi îi zice adevărul, subliniind că a fost direct implicat.

Intriga seamănă puțin cu O noapte furtunoasa de Caragiale.
Într-o seară, abțiguiți, mai mulți tineri soldați văd o femeie urcând într-o trăsură. Li se pare că femeia e disponibilă. Și afumați, și înfierbântați, urcă pe cai și încep să gonească după trăsură. Ajung într- un imobil cu crâșmă la parter. Se interesează dacă sus, la etaj, locuiește o anumită doamnă și află că nu e una, ci mai multe. Pe fondul lor deja etilizat și încălzit suficient se mai adaugă și cheful de leapșă pe dezbrăcate. Urcă veseli la etaj și... surpriză, nu erau mai multe doamne, ci un domn cu nevasta lui, urmărită de golani și cu onoarea în plin salt mortal. Soțul, cu favoriții ca niște cârnăciori, care au și virtuți helicoidale îi pârăște la comandantul regimentului. Comandantul îl ceartă pe Vronski că urmărește femei folosind caii regimentului. Vronski începe să negocieze cu soțul să uite întâmplarea, folosind tot felul de arme de seducție, de la milă la  explicații argumentate logic, cum că sunt tineri, au băut, au confundat, au încurcat borcanele. Se pare că soțul cu cârnăciorii aerați nu este foarte înțelegător, dar are și el limite umane, când îi cade în mreje lui Vronski, când invers. Până la urmă, probabil s -a terminat cu bine, altfel romanul nu se  mai se chema Anna Karenina, ci Alexei Alexandrovici.

Chiar nu știu de ce a mai scris Tolstoi capitolul asta. Nu am murit de râs la glume și nici nu mi s- a părut ceva inedit. Un subiect tip commedia dell arte. Poate nu avea chef să  o bage încă pe Anna Karenina în dormitorul lui Vronski. 


Oare poți scrie un roman de dragoste fără să fii îndrăgostit tu întâi de personajul principal?

Despre pofta de abținere

 interzis copiilor!


Vine Mr Brasil acasă cu un buchet mare de gladiole și mi le întinde:
- Pune- le repede în apă, poate am chef de pictat! 

Când mă întorc în sufragerie, vorbea cu Dorel despre abstinența profesorilor.
Părea interesant, așa că am stat și eu la discuție.
Dorel: - Vrei să zici că și performanța muzicienilor depinde de abstinență?
Mr Brasil: - Da, cu o noapte înainte de concert trimiți femeia la măsa', dacă ești bărbat sau  trimiți bărbatul pe canapea dacă ești femeie.
Dorel: - Interesant. Asta explică multe întâmplări ciudate din viața mea. 

eu: - Cum ar fi?

Dorel: - Cum ar fi când o rudă apropiată de- a mea a dormit pe canapea.
eu: - Aha!
Dorel: - Și cu profesorii de literatură?
Mr Brasil: - La literatura, nu profesorii trebuie să fie abstinenți înainte de competiții, ci elevii. Dacă ai un prieten, fiecare la casa lui în noaptea aia și maximum un ținut de mână. Nu pupat, nu mângâiat pe fese sau sâni!

Dorel: - Asta zice și Freud. Și mai sunt și altele? Mă interesează la matematică sau științe.

Mr Brasil: - La științe, tot elevii nu trebuie să facă sex cu un alt bărbat.
eu: - Nu cumva te- ai exprimat greșit?
Mr Brasil: - Ba da, intenționat, să văd dacă mă urmărești. Văd că îți cam fug ochii după felii.
Într- adevar, era un platou cu aperitive și oscilam între o felie cu roșie deasupra sau cu un castravete.

Mr Brasil: - Ia să îți fac un scurt test proiectiv. Ce ai pe felia aia de- ai apucat- o adineauri? O pereche de bikini sau de boxeri de culoare roșie?

eu: - Niște unt cu o bucățică de  roșie. 

Mr Brasil: - Și cu ce seamănă bucățica de unt cu bucățica de roșie?
eu: - Cu o pereche de boxeri

Dorel: - Serios? Dă să văd și eu! Îi întind jumate de felie, cât mai rămăsese din ea.

Dorel: - Parcă aduce mai mult a bikini.

Mr Brasil: - Amândoi sunteți excepționali la testele proiective. Nota 10 și- o castană că m- ați întrerupt din explicație.

Dorel: - Sorry. Hai, zi!
Mr Brasil: - La matematică, elevii trebuie să lucreze în mod constant, zi de zi, uneori și noaptea. Nu au chef, nu au timp și nici energie de sex. Cu ei e cel mai simplu. Cine merge la olimpiada de matematică e abstinent 100%.
eu: - Aha!

Mr Brasil: - Restul lumii care nu participă din motive diverse și adverse se complace în situație.

Dorel: - Și la psihologie? Mă interesează la filosofie și la logică.
eu: - Știu eu!

Dorel:-  Lasă, îmi explica Mr Brasil, de la el înțeleg mai pe scurt.

Mr Brasil: - La logică și filosofie trebuie să fie abstinenți profesorii. Cel puțin o lună fără sex la filosofie și cel puțin cinci luni fără sex pentru naționala de logică. Și mai e o chestie. La olimpiada de filosofie sunt preferate fecioarele. Nu știu de tauri, gemeni, lei, dar știu sigur de fecioare.

eu:- Da? N-am știut.

Mr Brasil: - Acum știi!
Dorel: - Nu e cam mult? În sfârșit, nu e treaba mea! Și la psihologie?

Mr Brasil: - La psihologie, performanța elevilor nu are legătură cu sexul, ci cu alcoolul. Nici elevul și nici profesorul nu trebuie să bea înainte și după rezultate, oricât de mare ar fi Euphoria!
eu: - Hai, înainte înțeleg, dar după? Ai luat premiu, ce mai contează?
Dorel: - Da, chiar așa!

Mr Brasil: - Psihologia este o disciplină foarte frumoasă, dar foarte prost înțeleasă. Dacă profesorul devine bețiv după competiție, înseamnă că din psihologie a picat în psihiatrie. Nu numai că nu e normal, e și vicios. Nu se mai uită niciun olimpic la el! Profesorii și elevii olimpici sunt legați unii de alții toată viața, ca într- o  poveste de iubire secretă, că Platon și Aristotel, că Schopenhauer și Nietzsche, ca Frege și Wittgenstein, că Husserl și Heidegger.

Dorel: - Vrei să zici ca Freud și Jung.

Mr Brasil: - Da, și ca ei.
eu- Și la sociologie?

Mr Brasil: - La sociologie elevii nu trebuie să își provoace profesorii spre rețeaua de traficanți de droguri și profesorii nu trebuie să încerce sub nicio formă, fie proaspătă, fie uscată, iarba verde de acasă. 

Dorel: Și asta mi se pare logic! Toate abținerile astea mi se par perfect logice!
eu: - Și mie!

Mr Brasil: - Asta e ciudat la tine, deși ești femeie pricepi mai repede când nu mă dau la tine. Oare de ce? Ar trebui să fie invers, să mă iubești măcar puțin și intelectual.

Dorel: - Adică te iubește și altfel?

Mr Brasil: - Nu e treaba ta. Și vedeți amândoi că aveți de citit! Dorel, Ion, tu, Mara. Aveți timp puțin, Dați- i bătaie! Aveți volumele în sufragerie, pe biroul meu. 

marți, 20 august 2024

Anna Karenina, partea a doua, capitolul 4

 



   Acest capitol, la fel ca anterioarele două se leagă de următorul, ca în 1001 de nopți. 
În prima parte a capitolul sunt prezentate cele 3 cercuri frecventate de Anna prin căsătoria cu Aleksei Alexandrovici. Un cerc al politicienilor, altul al moraliștilor și al treilea, al boemilor. Toate trei erau formate din nobili de vârste și condiții sociale diferite, se pare totuși că în al treilea erau cei tineri și bogați, în al doilea cei bătrâni și foarte bogați, iar în primul cei influenți și cu diverse feluri de sărăcie.
Înainte să îl cunoască pe Vronski, Anna le frecventase împreună cu Aleksei pe primele două, mai apropiate de averea și slujba soțului, dar după venirea de la Moscova, îl evită și pe Aleksei, și cercurile lui preferate, unde divă era o fundamentalistă creștină, bătrână și urâtă, prințesa Tverskaia. Anna nu îi mai putea suferi ipocrizia. Mergea însă des însoțită de Betsy, verișoară a lui Vronski, la evenimente unde venea și Vronski, iar când, fie unul, fie altul  dintre ei lipsea, suferința celuilalt devenea aproape transparentă, cel puțin pentru Betsy.
Aflăm din capitol că Vronski se străduiește să împace doi bărbați pe cale să se dueleze din motive de onoare. Betsy îl convinge pe Vronski sa îi povestească întreaga situație.
Pasiunea lui Vronski pentru Anna este asimptotică, iar a Annei pentru Vronski este punctuală, prin ochii ei se aprind și se sting steluțe de bucurie în funcție de tangenta lui Vronski cu existența ei.

Am și o opinie de scris aici. Ori pe Tolstoi îl dureau măselele, ori copiilor lui i se schimbau dinții de stă cu ochii pe dantura lui Vronski. De două ori în acest minuscul capitol menționează că avea niste dinți superbi. E, cred, a patra oară când citesc asta în roman. Mai am vreo 800 de pagini în varianta electronică, oare va mai apărea acest detaliu cabalin? 

Interdicție

 Mr Brasil:- Săptămâna asta ai interdicție la pantaloni cadrilați. 

eu:- Da.

Dorel:  - Nici pijamale?

Mr Brasil:  - Nici! Și nu mă refer la tine, așa că nu te mai băga.  Mă refer la ea, tu poți să porți orice, deși te prefer în dungi. 

Dorel: - Să fiu sincer, și de dungi m- am cam săturat! Am îndurat destule toată copilăria.

Mr Brasil:- Există dungi și dungi. Dungile care- ți stau ție bine nu sunt dungile pe care le poartă toată lumea...Și nu mă mai întrerupe când vorbesc cu ea!

Dorel:- Ziceam și eu.

eu:  - Lasă-l și pe el să- și dea cu părerea. Îmi place când își expune opinia privind persoana mea.

Mr Brasil:- Bine, dar fii atentă, nu doar pantalonii cadrilați îți sunt interziși, ci și pălăriile. Nu îți cumperi, nu îți vin bine! Pălăriile cadrilate nu sunt normale!

Dorel:- De unde știi? Ți- a spus psiholoaga?

Mr Brasil:- Da. Și cu asta, basta!

" Vezi o pacientă cu pălărie cadrilată, știi din prima că nu e normală, chestie de experiență!"

eu:- Serios?

Mr Brasil:- Nu serios, ci foarte serios!

Dorel, meditativ: - Oare de ce,?

Mr Brasil: - Din cauză că ăștia care au pălării cadrilate nu iubesc matematica. Sunt inverși.

Dorel:- Aha!

eu:- Oricum nu mă omoram după ele!

Mr Brasil:- Vezi, de aia am luat-o cu noi. Pricepe din prima. Tu nu, trebuie să îți zic de două ori.

Dorel:- Adică sunt mă prost ca ea?

Mr Brasil:- Nu, ești bărbat, nu poți fi mai prost ca ea, dar ești mai încăpățânat.

Dorel:- Mă jignești zilnic. 

eu:- Pe tine? Pe mine m- a jignit.

Dorel:- Nu, pe mine!

Mr Brasil:- Si încă ceva! Dacă nu ești gay, de ce te ții după femei?

eu:- Eu?!

Mr Brasil:- Da, tu. 

eu:- Când și cum? Nu mă interesează!

Dorel:- Chiar nu o interesează.

eu:- Da. Nu mă interesează.

Mr Brasil:- Atunci nu mai vorbi cu ele!

eu:- Cu oricare? Adică să nu vorbesc cu niciuna?

Mr Brasil:- Cum cu niciuna? Te- ai tâmpit! Cu alea care vin și îți propun să le fii soție.

eu:- Aha! Da, pare logic. Nu pot fi soția unei femei!

Dorel:- Acum îmi e clar și mie. 

Mr Brasil: - Bine că am ajuns la un liman cu voi. Hai să mergem să bem ceva!

Dorel:- Eeee!






Dragostea și Originalele

 

 


Dimineața a început prost.

Pantalonii cei sexy ai lui Mr Brasil sau mai corect spus, pantalonii pe care îi purta Mr Brasil cel sexy erau îmbrăcați de un crâșmar.

Într-un fel, am explicația. Aseară, mergând să-i cumpăram( să-și cumpere!) Dorel șort, am avut surpriza să vedem pe toate etichetele pantalonilor: Șort pentru Dorel.

Erau diferite modele, culori, mărimi, dar eticheta era aceeași. Mr Brasil s- a uitat visător la Dorel și a zis:

- Ce bine e să fii popular!

Și uite că acum tot felul de indivizi poartă pantaloni ca ai lui Mr Brasil.

Mr Brasil intră în sufragerie, vesel ca de obicei. Face o piruetă în fața mea, superbă piruetă și îmi zice:

- Îți plac șalvarii mei?

eu:  - Da, îmi plac.

Mr Brasil: - Ia vezi ce scrie pe etichetă!

Îmi întinse eticheta. Îmi pun ochelarii.

- Șalvari Dorel.

Mr Brasil:

- Vezi, de asta unii sunt populari, iar alții nu. Tu, de exemplu!

eu:  - De unde știi? La raionul pentru femei n- am ajuns aseară.

Mr Brasil: - Nici dacă ajungeam, nu găseam ceva original.

Originalele sunt în altă parte.

eu:  - Vrei să zici: dragostea e în altă parte?

Mr Brasil: - Dragostea și Originalele merg mână- n mână.

Aici are dreptate. Spun mai mulți filosofi chestia asta: Platon și Aristotel, Kant și Shopenhauer, Nietzsche și Eliade. Și alții....



luni, 19 august 2024

5 săptămâni în balon de Jules Verne, capitolul 13

 5 Săptămâni în balon,capitolul 13




În acest capitol ni se prezintă o scurtă lecție de Geografie așa cum am învăța-o dacă am folosi Google Earth. 

Balonul traversează o regiune întinsă, călătorii ating între 1200  și 1800 de metri. Cu balonul, bineînțeles . 

Aflăm că de la sol până la ieșirea din atmosfera Pământului sunt 12 kilometri( 12000 m).

Aventurierii au astfel ocazia să traverseze, în numai o singură zi, și deșert și dealuri, și munți stâncoși precum și cu piscurile înzăpezite, trec peste câteva țări (cam 3) și ajung, după ce se bucură de priveliștea unor câmpii roditoare, tot ‘într-un tufiș’ (de fapt un copac), cum fuseseră și la plecare.

Capitolul se încheie când, după o călătorie supraterestră și supraumană (ca să nu zic inumană), atârnând  balonul de sicomor, în loc să cadă toți trei într- un somn bustean, unul dintre ei( Fergusson) se apucă de organizat hârtii 

( parcă- s eu după un an școlar, nu-mi mai ajunge ziua!), iar ceilalți doi ( Joe și Kennedy, rupt după o febră soră cu moartea contractată din efluviile insalubre ale unei țări înconjurată de tari ‘curate’ lună), pleacă la vânătoare  de  antilope ’ca să aibă ce mânca’ înainte să- i prindă noaptea...Eu, în locul lor, băgăm la ghiozdan doi biscuiți, o ceșcută de rom fiert cu scorțișoară și trageam un pui de somn de vreo 12-15 ore! Dar cu leii africani nu te pui, mai ales dacă sunt bărbați adevărați!

Este frumos descris în capitol răsăritul de soare, fix cum îl înțeleg și eu! Sunt și informații interesante din punct de vedere istoric, ori de câte ori se trece pe deasupra unei țări, africani belicoși îndreaptă spre ei sau chiar îndrăznesc să tragă fie cu praf de pușcă, cu săgeți sau de nervi își aruncă și arcurile sau cuțitele, nu știu dacă de silex sau bronz.

Datorită balonului, cei trei îi salută pe toți acești războinici ultrabronzați și mâzgăliți din zbor.

Am mai aflat din capitol că lui Kennedy i se spune Dick. La început am crezut că a mai apărut un personaj nou, al patrulea. 

Denumirile geografice din Africa acelor timpuri sunt:

  • denumiri de țări :

1. Zungomero, țară ploioasă, unde localnicilor li se spune nullabi. Aici se face febră din cauza climei. Dar Joe știe diverse leacuri naturiste numite febrifuge.

2. țara Ugogo

3. țara Usagara

  • denumiri de ape

  1. râul Imenge

  2. fluviul Kingani

  • denumiri de munți 

Rubeho, care are sub 1200 de metri și este supranumit: trecerea vânturilor

 Așa cum am spus și mai sus, cei trei călători ajung în sicomor spre seară. Fusese o călătorie plăcută, plină de optimism. 

Ea se încheie cu o dorința nestăpânită a lui Kennedy de a vâna niște căprioare for midnight dinner. Joe participa și el la vânătoare, dar pe el îl înțeleg: negru, tânăr, nesătul.






Anna Karenina, partea a doua, capitolul 3

 


   Dolly încearcă să o consoleze pe Kitty, dar mai mult o enervează. Halul în care e Kitty seamănă cu o chitară pe care vrei să o acordezi, dar încep să îi sară corzile una cate una din căuș. Și e periculos, fiindcă te poți răni.
Îi vorbește de Levin și de faptul că s-ar putea gândi la o căsătorie cu el.
Kitty trece prin faze angelicoidale, când disprețuiește orice  natura umană, când orice natura animală. După ce o jignește pe Dolly și își conștientizează mojicia, izbucnește în plâns. Surorile se iartă reciproc, iar Kitty petrece câteva săptămâni acasă la Dolly unde, așa cum anticipase, toți cei 6 copii fac pe rând scarlatină, apoi familia Șcerbațki văzând că starea emoțională a  lui Kitty nu se îmbunătățise prea tare, pleacă în străinătate.

Întâmplări cu haine pierdute și recuperate

Text interzis majorității vizitatorilor!


 Vine Dorel acasă necăjit. 

Eu mă luptam cu un personaj lipsit de caracter dintr- un roman franțuzesc și eram în plină criză conceptuală. Dar totuși!

Îl întreb:

- Ce ai pățit?

Dorel: - Măi, am fost la plajă si m- am băgat în apă. Când îmi era lumea mai dragă, trece o tipă foarte mișto pe lângă mine și îmi sare de gât. Un pic m- am amețit, un pic m- am plictisit. Îmi zice:

- Îmi dai un pupic pe buric? Aici, unde am cercel. Poți să îți bagi și limba, îți dau voie.

Eu, ca prostul, o întreb? 

-Unde, în buric sau în cercel?

Ea începe să râdă și mă bagă cu capul la fund. Am stat fără aer un minut sau două. Nu mai puteam. Până mi- am revenit, o ștersese din apă. 

Ies din apă fără chef de tarantellă și încep să mă îmbrac. Bag slipii uzi în plasă și când să îmi iau șortul, ia- l de unde nu- i! Stăteam așa, ca prostu' și căutam prin sacoșă: prosop, ulei de cocos, ochelarii, cheile de la motor, pălăria, tricoul, pagerul și șlapii. Nici urmă de șort. Îmi iau înapoi slipii uzi, eram plin de nervi, mai ales că lângă mine erau pe un cearceaf două fete mai mici ca mine și pe partea cealaltă două bunici.

eu:- Mai mari ca tine...

Dorel, enervându- se și mai tare:

- Normal că mai mari ca mine ! Una avea aproape 100 de ani!

Intră Mr Brasil vesel nevoie mare:

- Deci, iar probleme cu pescuitul de sirene?

eu:- Dorel a fost la plajă și a rămas în slip. 

Mr Brasil:- Păi nu așa trebuie?

eu:- Nu, la plecare, i- au furat unii șortul.  Ca lui Nică.

Dorel:- Nu chiar, am plecat acasă în slip.

Mr Brasil:- Aaa! Deci mergem la shopping diseară să îți iei unul nou.

Dorel:- Măi, îmi plăcea ăla, avea și buzunare. Mai strecuram câte o gumă, un trabuc, niște filutchi. 

Mr Brasil: - Găsim noi unul la fel.

eu, lui Mr Brasil:- Dar tu de unde vii așa fistichiu?

Mr Brasil:- Am fost la psiholog și apoi la croitor. 

Dorel:- De ce la psiholog? Ai probleme cu psihicul normal?

Mr Brasil, râzând:- Nu, m- am cuplat cu unul. Mai precis, una. 

eu:-  Și?

Mr Brasil, detașat: - Știi cum e cu psihologii! Ori devii tu obsedat de ei, ori ei de tine. Momentan nu îmi permit nici una, nici alta, dar nu trebuie să se știe. Mai avem două zile și plecăm. În câteva zile uită de mine. 

Dorel:- Nu te supăra că sunt indiscret, dar?

Mr Brasil:- Dar ce? Ce vrei să știi? Dacă mai sunt cu tine? Răspuns categoric: Da!

eu:- Parcă ai ceva diferit, nu știu ce...

Dorel:- Da, ai un  je ne sais Que

Mr Brasil: Îmi primul rând am pantaloni noi.

Dorel:- Da, am observat și noi. Sunt faini. Psihologul ți i- a dat?

Mr Brasil:- Da. După ce am povestit una alta, am convins-o să își dea jos rochia. Când a plecat să facă o cafea, i- am luat- o și am plecat. M- am dus la croitor și am băgat în ea 4 descoperiri tehnice:  foarfeca, mașina de cusut, mașina de spălat, mașina de călcat și gata! Înțolit cu ceva nou!

eu, ca orice femeie: - Ciudat!

Dorel, ca orice amant înșelat:- Nu ciudat, ci foarte ciudat! Și femeia aia? Ce-o fi zis? Că ești complet dus, asta o fi zis!

Mr Brasil:- S-o crezi tu! I-am lăsat pe măsuță un bilețel: Ți- am luat o rochie, nu prea te prindea, dar te plătesc în natură.  Vezi că este unul mișto și bronzat în apă, du- te și te sărută cu el!

Dorel orb de mânie: - Deci, tu ai trimis- o pe aia care m- a ținut cu capul în apă să își bată joc de mine!  După o scurtă pauză : Cum aia e psiholoaga?  Cum, aia? Se așează pe scăunel. Dar să știi că nu ai gusturi proaste, arăta bine, de fapt dacă stau să mă gândesc, era o bunăciune. 

eu:- Și tu ai pantalonii ăștia din rochia ei?

Mr Brasil:- Da, doar v- am zis.

Dorel:- Nu mi- i dai mie?

Mr Brasil: - Nu și vezi- ți de treaba ta. Trebuia să o săruți și gata, nu să îmi reproșezi mie că mi- am făcut pantaloni din rochia ei.  

Dorel: - Bine. Dar tot îți  trag un pumn în meclă  dacă te văd cu ea. Azi mi- ai tras- o de doua ori! 

Mr Brasil:- Nu ies cu ea. O țin numai de distracție. O mai pun să facă teste, îi mai arăt cum se giugiulesc două pisici, îi cânt și chestii din astea. 

eu: - Ce îi cânți?

Mr Brasil: Two butterflyes playing chess quickly 

Dorel, la mișto:- Cam siropos ești cu doamna!

Mr Brasil:- Da. Dar nu e treaba ta, dulceață!

Hai să mâncăm ceva. Am luat 3 bigmacuri. 

Eu:- xl sau xxl?

Mr Brasil: S, M și B3.

eu: - Parcă- ar fi numere de la slipi... 

Dorel:- Nu mănânc, îngrașă!

Mr Brasil: - Da. Dar dacă te îngrași puțin, poate găsim niște babe la concertul de pe plajă și îți cedează una.

Dorel, supărat: - Adică? Crezi că stau în ce îmi propui tu?  Mai am și alți slipi și alte șorturi! 

Mr Brasil: - Plus slipii ăia de pe tine cu care ai dat gata cele două bunici! Și vezi că ai umplut podeaua cu nisip. Treci și pune mana pe aspirator!

Dorel începu să fredoneze în timp ce strângea firele de nisip de pe podea cu o altă invenție tehnică: Or amigo, or e alto, que importa per tu, ingrato, straniero!

Mr Brasil:- Vezi că nu pronunți bine! E așa: 

Vou amigo vou alto

Não voe perto do mar
Vou amigo vou alto
Não voe perto do mar

sâmbătă, 17 august 2024

Anna Karenina, partea a doua, Capitolul II

 Vizita lui Dolly



     Nu doar acest capitol descrie vizita lui Dolly, ci și următorul, am să scriu însă numai despre prima parte a vizitei. Capitolul prezintă caracterele părinților lui Dolly și Kitty, mai precis, caracterul tatălui. Bătrânul prinț Șcerbațki este ... Prinț!

    Este în vârstă, un bărbat frumos, blând, foarte afectuos, își iubește fetele, și pe Kitty și pe Dolly și soția, dar are un simț al dreptății deosebit. Îl judecă pe Stiva că pierde vremea și că își înșeală soția în continuare, deși Dolly are încă un copil nou născut, cu el, normal, o fetiță. Fata cea mare e bolnavă de scarlatină, boala a copilăriei și contagioasă și greu de suportat. Dolly are mai mulți copii, se pot repede molipsi. Îl judecă pe Vronski pentru că i- a înșelat așteptările lui Kitty, ba chiar la un moment dat gândește justițiar că ar trebui să existe legi pentru pedepsirea logodnicilor care se îndrăgostesc de alte femei în timpul logodnei și chiar că ar fi trebuit să îl provoace pe Vronski la duel din care nu scăpa el basma curată. 

Mama fetelor știe că are și ea o contribuție în dezastrul afectiv al lui Dolly prin încurajarea logodnei cu Vronski și descurajarea celei cu Levin, dar plânge puțin în fața prințului și le zice fetelor ceva de genul: - E treaba voastră, faceți ce vreți! Și este iertată de toată lumea!

Mi s-a părut interesantă o frază spusă de Dolly despre gelozie. Dolly și- a dat seama că gelozia este o patimă grea și că te poți obișnui lesne cu starea pe care ți-o dă. Nu vrea să se certe cu Stiva fiindcă o înșeală în continuare, pentru că acest lucru poate deveni un obicei și este degradant. Știe că e normal să fii gelos, dar știe și că e anormal să se vadă și audă acest lucru, și că e de-a dreptul monstruos să îl faci pe celălalt să îți arate toate fețele din cauză că nu îți  poți stăpâni nervii întinși la maximum.

Dolly și Kitty stau de vorbă una cu alta. Despre bărbați fideli și infideli, bineînțeles.

 Povestesc mâine despre ce au vorbit. 

O, aviador amoroso

 Ton planor 


Melancolică era ziua

Ca prima frunză 

mai grea decât toate celelalte


Era o zi tristă ca o stea albastră 

Nepusă pe cer de mână de Domn


Era o zi albă ca o frunte

Fără nicio mirare


Întâi a lătrat un câine

Apoi a foșnit o eșarfă de toreador

Când am îndrăznit să privesc spre cer

O, tu, aviador amoroso mi- ai trimis un inel

Înainte să te pierzi în următorul nor.


Și frunza galbenă

Și steaua albastră 

Și ziua albă 

S- au dizolvat în diamantul din el. 

O discuție fără sens

 

        Dorel vine acasă din obișnuita lui plimbare pe faleză și mă vede citind De anima de Aristotel.
Zice: - Bine că ești ocupată, că am ceva important de discutat cu Mr. Brasil și nu vreau să te bagi cu opiniile tale filosofice.
Ce să mai zic! 

Am ieșit la o țigară să mă calmez un pic și am revenit la lectură. Pe el nu pot fi supărată decât maximum cât fumez juma de țigară.
Mr Brasil deschide ușa când dădeam pagina 35 și zice:
- Vino și tu și ascultă ce spune senatorul asta!
Intru. Dorel, roșu ca un rac stătea pleoștit într- un scaun și învârtea între degete o foiță de matematică. Era plină de socoteli.
Mr. Brasil: - Hai, spune- i și ei ce mi- ai zis mie! Hai!
Dorel, însuflețit, dar cu un ochi la slănină și unul la făină:
- Să zicem că e război. Și scade populația mult.
eu: -  Da, așa e după război.
Mr Brasil: - Bagă mai cu viteză că mă ia somnul!
Dorel: - Deci, scade populația și mai ales bărbații. Dacă ești naționalist și ții la istoria viitoare a țării tale, ce faci?
eu: - Nu știu, scrii o carte.
Mr Brasil: - Băi, povestești tu sau trec eu la povestit?
Dorel:- Stai că ajung imediat! Deci nu ar fi mai eficient, dacă vrei să crească populația, să faci un bazin și să îi pui pe cei câțiva bărbați care au mai rămas în viață să facă sex și după aia să intre în apa aia 100 de femei goale și să facă după aia 100 de copii?
eu: - Cu cine? Cu cei câțiva bărbați de dinainte?
Mr Brasil: - Nu, dragă, singure!
eu:- Cum, singure? In vitro?
Mr Brasil:- Nu in vitro, ci în Aqua magic!!
eu: - Te rog, mă doare burta de râs!
Dorel:- Adică vreți să spuneți că nu se poate?
Mr Brasil:- Se poate, dar nu în lumea reală, în desene, da.
Dorel: - Măi, mie mi se pare o idee bună și mi- o mențin.
Mr Brasil: - Hai să mergem la o înghețată!
Dorel:- Nu prea mai am chef să merg cu voi!
eu: - Hai și tu! Nu se știe cum pică o picătură de frișcă pe urechea lui Mr Brasil!
Dorel:- Adică? Ce vrei sa zici? Că sunt îndrăgostit de Mr Brasil?
eu:- Nu știu, tu ai zis! Nu lui vrei să îi torni 100 de copii cu 100 de peștoaice?
Dorel se ridică îmbufnat, își ia raincoat-ul din cui, își îndeasă o pălărie pe cap pe care nu i- o știam, pune și niște ochelari fumurii la ochi și iese. Mă uit în urma lui cu alți ochi. Ce seamănă cu Sherlock Holmes!
Mergem la înghețată pe băț. Eu, de ciocolată, Dorel, de cireșe și Mr Brasil de fistic.
Zi faină, amuzantă și fără nicio iubită a lui Dorel însărcinată!

Mio filos clorofilos

 Șalupele lui Dorel



Dorel si Mr Brasil jucau șah.

Eu studiam partide celebre.

Deodată, Dorel, fix când era să dea un mat de zile mari, se ridică brusc:

- Trebuie să plec, să mut șalupele!

- Ce șalupe? întrebarăm cu absolut toate cuvintele, în aceeași ordine și în același timp eu și Mr Brasil.

Dorel: - Sunt câteva șalupe la țărm si trebuie mutate pentru că începe să crească luna!

Mr. Brasil: - Și ce treabă ai tu? Tot te bagi în chestii unde nu- ți fierbe oala, ba să numeri gânsacii, ba să pescuiești balene! Nu e asta treaba ta! Treci să terminăm partida!

Dorel se așeză, dar bombănind. Eu mi- am dat seama că există o criză de libertate vis- a- vis de o criză de autoritate și atunci m- am hotărât să le fac băieților un coktail din fructe exotice și vodkă. După ce a devenit complet omogenizat și în același timp translucid, am început să glumim pe seama șalupelor care se vor uda fără Dorel.

După amiază, Mr Brasil a vrut să se plimbe pe promenadă și să își etaleze noua pălărie de paie. Eu m- am afundat în lectură. Mi- am scos din minte povestea cu șalupele după ce am luat și eu o gură de coktail. Lectura curgea, caracterele îmi erau clare, reținusem numele mai tuturor personajelor, doar două pagini le- am recitit, iar intriga îmi era perfect evidențiată.

Așa a trecut după amiaza, așa a venit seara. La un moment dat, mi- am dat seama că mi- e foame. M- am ridicat din fotoliu și am intrat în bucătărie. Dorel, înfășurat într- un prosop mare și cu o ceașcă aburindă de ceai încerca să își controleze tremuratul din toate incheieturile.

eu: - Ce-i cu tine? Ai răcit?

Dorel: - Nu, am fost în port.

eu, râzînd: - Să muți șalupele?

Dorel: - Da!

eu: - Singur?

Dorel:- Nu, am mai chemat vreo 20 de băieți, am pus umărul toți.

eu: - A fost greu?

Dorel: - Nu, majoritatea erau proprietarii lor, o cheie în contact și gata! Plaja liberă!

eu: - Și de ce ești așa ud și obosit? De ce tremuri?

Dorel: - Luna era plină, dar știi cum? N-am văzut în viața mea așa ceva! Eminescu și toți arabii la un loc nu știu dacă ar putea sa o descrie cum am văzut-o eu! Parcă era cea mai frumoasă făptură, cea mai nebună și cea mai criminală. Îmi venea să mă urc pe o scară invizibilă și să culeg fructul ăla portocaliu și zemos și să- l împart! N- am mai rezistat! Ne- am dezbrăcat și am făcut baie în mare înfășurați în lumina ei alburie până am simțit că o luăm razna!

eu: Așa, deci! Ai văzut și tu cum e!

Mr. Brasil, din dormitorul lui: - Mai încet, vă rog! Mă chinui să adorm. Visam că mă hipnotizează un lup cu niște ochi verzi de piccolo! M-ați trezit din vis!...Acum trebui să mă conectez din nou la el!

Eu am stat cu Dorel și am sporovăit până a redevenit Dorelul de dinainte de șalupe și apoi am plecat la culcare.


vineri, 16 august 2024

Oaspeți la masă

 

  Mr Brasil vine și îmi pune o sacoșă plină pe masă exact când încercam să tai cu o foarfecă în mod egal niște fire de ceapă și leuștean.
- Ce faci aici? Pierzi vremea!? Hai, treci la treabă, vom avea oaspeți la masă!
eu: - Serios? Pe cine?
Mr. Brasil:- Diplomați venezueleni!
Dorel citea presa culturală într- un colț pe scăunel.
- Și ce vrei să facem?
Mr. Brasil:- Ce vă taie capul, dar să arate bine coloristic.
Dorel:- Hai să căutăm pe net niște rețete cu specific național!
Mr.Brasil:- Caută tu, dar pe ea lăsat-o să facă mâncare.
M-am înhămat cu șorțul și tacâmurile de lemn și am reușit să creez o supă delicioasă cu bambuși, piersici crude și cartofi roșii. Am folosit și verdețurile tăiate perfect cu foarfeca, noul meu hobby.
Nici nu am terminat bine să pun supa în supieră și pastele cu vinete, ardei, ceapa egală în farfurii, că au și năvălit trei mariacchi afumați și exuberanți cu mandolinele atârnate pe umăr.
Ne- au salutat politicos, au mâncat politicos, au admirat ceapa perfect tăiată și au jucat cu Dorel un joculeț de strategie pe telefoane.
La plecare mi- au făcut o dedicație:
- I miss you soo much every night!
Așa repede! m- am gândit eu, dar nu am zis cu voce tare.
Unul dintre ei mi-a lăsat și versurile însoțite de o ecuație: x-2= -1.
Mi- a venit să alerg după el!

joi, 15 august 2024

Anna Karenina, partea a doua, Capitolul 1.

 


       Kitty e bolnavă de iubire. Trădarea lui Vronski și mai ales a Annei, pierderea simultană a celor doi bărbați care, nu cu puțin timp în urmă erau potențiali soți - au îmbolnăvit-o fără leac. Se perindă medicul de familie întruna prin casa familiei Șcerbațki, încercând diverse diagnostice și tratamente. În final, mama fetei propune o soluție care funcționează în cazuri acute: îndepărtarea de sursa suferinței, adică o călătorie în străinătate.

Ca o ultimă încercare, este chemat și un doctor tânăr remarcabil în grupul medicilor din Capitală. Acesta întoarce pacienta pe toate părțile, o verifică peste tot, prin toate cotloanele și cu toate degetele, apoi hotărăște împreună cu medicul de familie că poate e suspectă de tuberculoză sau poate stă rău cu nervii și că e anemică. După ce propun împreună diferite tratamente, ajung de comun acord că ceea ce ar vindeca-o sunt apele, mă rog, niște ape speciale. 

Bucuros că toată lumea e de acord cu apa ca tratament, pleacă mai mult cu un șut în fund din partea prințului Șcerbațki, tatăl lui Kitty. Familia decide plecarea în străinătate, Kitty nu vrea nimic, e prea nefericită ca să se opună-  și acceptă să plece.

E un capitol în care lui Tolstoi îi e milă de o fetiță fecioară, de fata îndrăgostită, de o femeie nefericită din iubire. 

Spun asta pentru că în caracterizarea inițială a lui Kitty nu a fost prea milos cu ea. Atunci când era sănătoasă, admirată și curtată de cel mai frumos bărbat din nobilimea rusă, i-a scos în evidență ochii prezbiți și lipsa de gust în alegerea accesoriilor. 

Capitolul este ironic la adresa orgoliilor medicilor când le cade în mână un pacient neobișnuit. Fiecare dintre ei încearcă să îl păstreze pacient cât mai mult timp : 

- Să nu mă ștergi de la prieteni, chiar dacă pleci în Germania, ar spune doctorul cel tânăr azi, chit că Germania și Rusia ar fi în război!

Reduceri

 Merg cu băieții prin Mall. Dorel zice:

- Mă duc la AllShop.

Vine cu o sacoșă și o flutură pe sub nasul nostru.

eu: - Ce ți-ai luat?

Dorel: - Nu îți zic!

eu: - Poate niste bufanți? 

Dorel:- Nu mai insista, nu îți zic!

eu: - Ok. 

Plec de lângă ei îmbufnată. Merg la o farmacie și îmi iau plasturi, analgezice și alte chestii deocheate.

Până seara stăm toți trei la un bar. 

Venim cu tot felul de lucruri noi acasă. 



Mr Brasil zice: 

- Ia du-te și pune cutiile astea în dulăpior.

Mă conformez. Mr Brasil nu zice de două ori. În plus, eu sunt de obicei bună ca ajutor. 

Deschid dulapul, care e mărișor și în plus, suspendat, mă urc pe o scăriță până la ușiță și îmi cade- n cap sacoșa lui Dorel.

Pun cutiile lui Mr Brasil și vin cu sacoșa lui Dorel în dormitor. 

Dorel:- Ce faci cu sacoșa mea? De ce ai luat-o?

eu:- Nu mai încape! Ce ai în ea?

Dorel se ridică brusc din patul unde se odihnea ca omul și mă dă- n gât lui Mr Brasil că-i umblu prin lucruri. 

Plec supărată în sufragerie și îl aud pe Mr Brasil:

- De ce ți-ai luat 100? Nu- ți ajungeau câteva? Ești în anul morții? Te însori? Arunci cu ele după vrăbii?

Dorel: - Nu, era reduceri.

Mr Brasil: - Reduceri la prezervative?!!

eu: Aaa!


Stresat și Îndrăgostit

 Există totuși o diferență între vacanță și școală.

În timpul scolii ești mai mult stresat decât îndrăgostit, în vacanță ești mai mult îndrăgostit decât stresat.


miercuri, 14 august 2024

Anna Karenina 34

 

   Lumea familiară a lui Vronski


   Este ultimul capitol al părții întâi. În apartamentul său din Moscova, pe Vronski îl frecventează mai mulți bărbați și femei tinere din înalta societate, unii căsătoriți, alții nu. Toți însă sunt superficiali  vis- a -vis de valorile familiei tradiționale, fidelitate, sacrificiu, onoare. Tolstoi spune că Vronski îi consideră nătărăi pe bărbații care cred că trebuie să ai o singură femeie toată viața.
    Întors acasă, găsește apartamentul plin de tineri, care sporovăiesc vrute și nevrute în jurul unui cafetiere noi. Sunt sofisticați, eleganți, franțuziți și plini de spețe. Trage de el să pară bine dispus.
În timp ce face duș, prietenul său îi povestește despre un cunoscut care își cumpărase o cască nouă și nu vroia să o dea în ruptul capului jos, nici în fața ducesei măcar, pentru că era burdușită cu bomboane și alte dulcegării. Vronski râde cu toți dinții lui splendizi și își schimbă dispoziția.
Cititorul simte că, la fel ca și Anna, și Vronski se străduiește să fie același de dinaintea întâlnirii dintre ei. Deocamdată reușește. Nimeni nu îi bate niciun apropo, nu se pomenește deloc numele Annei în jurul lui, deși ar fi vrut să-l audă.
Cam asta e situația la finalul primei părți. Lumea pare fără modificări vizibile, Anna e cu familia, Vronski e în mijlocul lumii lui frivole, strălucitoare și oarecum dandy, e întreg și își mișcă exteriorul superb înfășurat în prosop prin fața tuturor cititorilor romanului.

LinkWithin

Related Posts with Thumbnails