partitura simpla de pian

_______________________a___ ___ _S_______________ț_ _p__________n_______ e_____a_________ _r___________

vineri, 8 noiembrie 2024

Toys

 

    Mă cuplez cu o coardă care mă crede jucăria ei. Îi place să mă vadă când cu cheiță, când cu motoraș, când bucăți ca să mă poată asambla ea. Sunt zile când mă târâie prin viață ca pe un cățeluș pe role, când ca pe o albinuță înfiptă- n vârf de floricică. În general, mă opun.  Încerc să schimb eu regulile jocului, când vrea să fiu o anumită jucărie, eu să fiu alta. Se dezbracă de geaca blănoasă, își dă jos cerceii uriași, mă linge pe toate rănile sufletești și mi le oblojește cu alifii procurate pe bani grei din țări aflate mereu în conflict. În timp ce trage din narghilea, îmbrăcat în cămăși exotice, eu visez. Visez cum tătăroaice îmi pun părul pe moațe, cum dive suave ca aburul din ceașca de cafea îmi pictează pe unghiile de la picioare fulgi în culori nemuritoare, visez cum lângă mine picotesc păsări în stare să vorbească despre filme și filosofie cu glas omenesc, cum mă tatuează cu astre și note muzicale soldați alungați pentru incompetență din cele mai crunte războaie mondiale.
E slab, nervos și trăiește numai din fumuri, dar știe zeci de rețete de mâncare. Mi le povestește cu lux de amănunte până îmi trece și cheful și foamea. De câte ori pleacă, ia o bucată din mine. Rătăcesc pe străzi, purtând cu străinii dialoguri absurde, mă las antrenată în jocuri care nu îmi plac și în care mereu pierd. Fac asta ani în șir, uneori decenii.  Câteodată se preface uituc și îmi lasă în suflet câte o păpușă, un cub Rubik sau niște culori noi. Mă întorc la jucăriile mele ca într- o altă viață, fără dorul de cifra doi. Mă amenință înainte de a pleca:- Dacă mă uiți, îți arunc toate jucăriile la gunoi!
Știe că dacă face așa, o iau razna. În general, e bun cu mine. 

ÎNTÂMPLĂRI CU FAVORINUS

 Favorinus Englezul

 Favorinus s- a cuplat cu un tip nebun după engleză. 

Vine într- o zi la cafeneaua unde îmi făceam veacul și îmi cere cheia de la mercedesul meu bej, de pe vremea locomotivei cu aburi și îmi zice:

- Am pus mâna pe o coardă moartă după engleză. Dă cheile să mă fut cu ea!

Eu: - Da ce- i mașina mea, hotel?

El: - Nu fii! Hai dă cheile, știi că sunt om de cuvânt. Îți aduc înapoi mașina neatinsă

Eu: - Bine.

I le dau.

Peste o săptămână, iar. Încins, emoționat.

- Hai dă cheile!  Trebuie să o învăț adjectivul pronominal!

Eu: - Nu mai sunt deschise bibliotecile? 

El: - Știi că nu se poate face sex unde e lume multă. 

Știu, dar nu îmi pasă. Însă aveam chef să îmi plimb nevasta pe la Black Friday, dar el o lichea greu de îndurat mult timp, mai ales în condiția aia de algă tremuratoare, îi dau cheile și îmi sfătuiesc nevasta să ia un taxi. 

Mai trece o săptămână, mă iau cu una cu alta, se apropie timpul și apare animalul de Favorinus la braț cu fufa pasionată de engleză. E mai înalt decât el și mai echilibrat emoțional. Zice un simplu bună seara și atât. În rest, stă atârnat ca o toartă de ulcior.

Mie, amândoi, în uguit de porumbei: -Hai, unchiule, dă cheile să facem o plimbărică!

Eu, unchiul lor? Mă uit la amândoi, tineri, drăgăstoși, frumoși. Adică, de ce nu?!

Le dau santajiștilor emoționali cheile. Îmi iau gândul de la concertul de la marginea orașului. Oftez și mă gândesc, asta e, trebuie să ne conștientizăm patimile. Patima mea e animalul de Favorinus.

Mai trece o vreme, vine între timp iarna, trece iarna, vine primăvara și mă trezesc iar cu el. Oleacă mai pleoștit ca de obicei:

El: - Auzi, nu vrei să mergi în locul meu?

Eu: - Unde?

El: - La concursul ăla de engleză pentru care s- a pregătit iubi' a mea

Eu:-  Unde se ține?

El: - Cum unde? În Capitală.

- Și ce vrei să fac eu cu iubi' a ta?

El: - Să îi întărești moralul, să îl susții emoțional și să îi mai zici niște secrete. I- am promis că dacă ia locul întâi, ne luăm mașina noastră și nu o mai folosim pe a ta.

Mi se pare o ofertă bună, nevasta se uită deja la mine ca o lupoaică răpită și de lângă Romulus și de lângă Remus.

Merg cu iubi' a lui în Capitală, mă lupt din răsputeri să nu mă cuplez eu cu el, ia premiul întâi, își ia mașină și îl părăsește pe Favorinus pentru altul, care ia curbele mai cu avânt și care are în viață și un țel.

Mai trece o săptămână, pentru unii ușoară, pentru Favorinus, grea. Apare la mine plâns, nerujat, fără șervețele la el, mucii până la podea, îi șterge cu ce apucă, inclusiv cu poala mea, ochii lui frumoși și străvezii imploră o milă greu de suportat.

Îmi zice:

- Îmi împrumuți mașina?

Eu: - Parcă erai sigur că nu te mai ții după parașute.

El:- A venit iubi' de la facultate și vreau să mă plimb cu el în amintirea vremurilor bune. Uneori istoria se repetă.

Eu, oftând:- Nu e chiar așa simplu cu repetarea istoriei, dar fie, vezi ce- i promiți de data asta!

 Morala

Ai fete care te îndrăgesc și îți mai fură câte un ruj, ești mătușă; ai  baieți care îți folosesc mașina și îți zâmbesc dulce când sunt beți, ești unchi!


LinkWithin

Related Posts with Thumbnails