dupa parerea mea si Frege ar trebui sa faca parte din programa.

Aceasta este o incercare de a posta pe blog un ppt. continutul este format din imagini pe care le-am cautat pe net si pe aceasta cale le zic thanks celor care le-au pus din pasiune sau interes, asta nu e treaba mea. nu am reusit sa pun ppt, dar am pus doua imagini. e ok asa.

forme necesare

despre roluri

în acestă seară am să vă povestesc despre roluri.

voi începe prin a defini rolul conform unor autorităti acceptate online:
dex 

bradut pe alee 

și 
wikipedia

ROL, roluri, s. n. I. 
1. Partitură scenică ce revine unui actor într-o piesă de teatru, unui cântăreț într-o operă etc. pentru interpretarea unui personaj.
 ♦ Personaj interpretat de un actor într-o piesă, într-o operă etc.

Termenul „Personaj” se poate referi la:

O Persoană care are un anumit rol în diferite întâmplări reale sau imaginare.
din punct de vedere sociologic, rolul inseamna:  

1. Însărcinare pe care o primește un artist în distribuția unei piese, a unui program artistic; totalitatea replicilor pe care trebuie să le recite un actor pe scenă.

"Millo juca rolul unui plăieș". SADOVEANU

"Peste un an, doi, îl vezi jucînd rol de prim-amorez". C. PETRESCU

"Olga avea un rol, firește de dans, și se găsea în frigurile creației". REBREANU

"Rolul lor să se citească de un lector...între culise". NEGRUZZI

"Făcea parte din guvernul acesta, însă nu accepta rolul de a doua sau a treia vioară". PAS.

2.Sarcină sau atribuție care îi revine cuiva în cadrul unei acțiuni mai largi.

"Avu un sentiment de încredere, simțind că poate aci să-și îndeplinească un rol pentru care simțea că are chemare". BART, E

"Oameni care mai tîrziu au jucat un rol însemnat în țară". CARAGIALE

"Sînt subprefect de un ocol Și-n țara mea joc mare rol". ALECSANDRI.

          Pornind de la aceste două definiții, voi enumera câteva teme de meditație pentru evaluările care încep de săptămâna viitoare:

Titluri de texte argumentative pentru examenele finale:  

1. rolul competențelor digitale în formarea competențelor de citire-scriere în limba română.
2. rolul logicii și argumentării în formarea deprinderilor de depanare a propriilor calculatoare personale.
3. rolul psihologiei în ințelegerea comunicării nonverbale dintre om și diferite animale.
4. rolul inserției dantelăriei în modă în scopul departajării dintre bărbat și omul în luptă cu organul de stat.
5. rolul franjurilor de la  cuvertura de așternut pe canapea și cum să-i facem mai ușor să stea aliniați/drepți.
6. Rolul dialogului Parmenide în refacerea neuronilor zdruncinați dupa un eșec sentimental apărut în lupta dintre bărbatul-barbar și bărbatul îmbărbătat de barbar.
7. Rolul unor capsatoare în diminuarea importanței altor capsatoare.
8. Importanța filosofiei medievale din romanele cavalerești pentru despărțirea de serialele orientale.
9. Rolul peticelor de pe chimono ale personajelor din serialele coreene.

azi la scoala

azi la scoala m-am confruntat cu niste chestii.
mai intai m-am confruntat cu ideea de negru care era atarnata de niste cercei. fiind negri, nu erau grei, ci usurei, uite asa:      .         .
apoi m-am confruntat cu ideea de grena, care in combinatie cu mine se simtea naspa, am uitat sa va spun ca eu eram ideea de albastru gri.
apoi m-am confruntat cu ideea de verde care m-a placut, s-a amuzat, s-a ridicat si a plecat in treaba ei, undeva pe campii.
cel mai complicat a fost sa relationez cu bejul si cu manejul.
dar a trecut si am ramas tot eu, albastru-gri.
cand eram pe picior de plecare, am fost mirata sa am insotitoare un negru sport-elegant.
din vorba in vorba am fost amandoua  surprinse ca avem in comun ceva traumatizant. dar dialogul nostru a fost destul de animat. candva il vom relua pentru detalii picante si culminante.
ne-am despartit, eu din nerabdare am renuntat la insotitoare.
dar ce mirare? negrul sport era pe directia optima si daca l-as fi urmat ar fi fost mai usor. asa, a trebuit sa apelez un condor.
in concluzie, va spun ca am de gand in continuare sa desenez, sa pictez si sa decupez.
conform teoriei maestrilor din Olanda, negrul in combinatie cu albastr-gri e cool. da o culoare de vidra, iar cum eu sunt de la mare, nici de soare nu-s satul.
am si eu o intrebare: cum pot fluturii sa zboare fara aripi la picioare?

a venit toamna

Ce mai este nou prin lumea mea

măceş din cartier

Astăzi, după ce am ieşit de la ora de la clasa a XII a, am constatat că am strecurat printre versurile cu care am lucrat un text. Îmi era necunoscut atât subiectul, cât şi contextul în care acest text mi s-a adăugat. Cert este că în el apărea atât numele unui poet rus cât şi al unui înflăcărat luceafăr apus. Ambii tratau o temă străina mie în viaţa reală, cunoscută aşa şi aşa din orele de română de la şcoală, şi anume tema ţăranului român care s-a dus la oraş şi apoi s-a hotărât să nu mai stea la oraş. Despre acest subiect trata poetul despre care v-am spus că a apus.

Celălalt poet, rusul, scria după cum mi se pare, în cunoştiinţă de cauză despre suferinţă, sudoare şi umilinţa plină de răbdare a acelora care seamănă pe ogoare. În sfârşit, m-a nedumerit, cum vă spuneam, faptul că acest text a apărut printre nişte hârtii de ale mele şi nu-mi aminteam eu să- l fi pus.

Acum, că am realizat o introducere să trec la un fapt mai relevant.

Am să scriu câteva rânduri despre ieri şi azi în opinia mea.

          În opinia mea, ieri când te întâlneai cu un cunoscut din adolescenţa ta, îl intrebai ce mai face nenea Ion sau tanti Tanţa. Azi, când te întalneşti cu un cunoscut din tinereţea ta îl intrebi care e treaba cu gaura din stratul de ozon şi dacă se mai ştie ceva de ea, s-a umplut sau s-a dus altundeva, spre alaska sau spre sahara. Şi dacă nu s-a dus ea singură de la noi din ţară, poate e bine să ne ducem noi spre ea afară din ţară.

În concluzie, este o diferenţă între ieri şi azi, deoarece, dacă ieri, când un om vedea lumina la un stâlp pe stradă aprinsă îşi amintea că a pierdut ceva pe undeva şi se ducea sub felinar si o caută. ( Si aici mă refer mai ales la organele de ordine), azi, dacă un om vede o lumină pe undeva, crede că trebuie să îşi parcheze acolo maşina. Aşa mi-am parcat eu  maşina azi pe pervaz şi îmi cer scuze colegilor dacă am lăsat din greşeală pe undeva vreo brichetă sau vreo bucată de macaz.

hiperbola

DRAGII MEI PRIETENI, si EU MA PREGATESC  pentr Bacul la literatură,

 Figura de stil:  Hiperbola

Hiperbola în literatură este o figură de stil care mărește totul, ca o lupă URIAȘĂ  pusă peste o firimitură de mâncare.  Hiperbola te face să vezi o prajitură ( TRIUNGHIULARĂ) diplomat care s-a așezat într-un balcon ( PĂTRAT) . Hiperbola te face să îți pui o intrebare, cine dintre noi doi este în eroare, eul liric, autorul sau cele două -trei cititoare?  Hiperbola este o figură de stil care mi-a venit aseară în întâmpinare, în sensul că m-am gândit și eu dacă e pe bune sau e visare.   Hiperbola în literatură înseamnă să vezi ceva dintr-o prespectivă care presupune distanțare.  De exemplu,  între geamul meu și blocul de vis –a- vis este o parcare și un câmp îngrădit. Daca m-ai intreba pe mine ce văd eu pe acel câmp, ți-aș spune că văd drumul către mare. Dar atunci aș apela la logică, despre care se zice ca e mai mult analogică.  Ea pleacă de la ceva deja știut( așa cum stânga apelează  la dreapta când are ceva de făcut).  Adevărul logic e tautologic: A și A înseamnă  A, A sau A înseamnă  A, dacă A, atunci A, A este echivalent cu A. etc, etc, etca.

Dar să nu mai plictisesc cu explicația, când de fapt doresc numai să măresc.  Mai bine să vă povestesc ceva.  Aseară stăteam la geam și mă uitam în zare...  Peste câmpul îngrădit am aruncat o punte de visare și pe ea am pașit cu o  dorință de elucidare.  În balconul de la doi am văzut un cal care se uita vis –a- vis. Era un cal mare în sensul ca abia capul lui se vedea și totuși balconul întreg ocupa. Calul era maro, de culoarea caramel, stătea nemișcat și se lăsa cu răbdare studiat. Eu așa am și făcut, m-am uitat ceva vreme la el, întrebând-mă dacă e pe bune, chiar există așa ceva, un cal așa mare într-o locuință de la bloc a cuiva, cum de e așa, cum de -l văd așa bine, unde e restul corpului, cum a ajuns acolo, cum o să plece și dacă mai sunt și alții ca el,  dacă în blocul de vis -a- vis este de fapt o herghelie întreagă, poate calul e de lemn, poate calul e ceva solemn. Poate e calul unui deputat, care vrea un loc în senat, poate e calul unui dictator care a vrut puțin aer, poate e un cal de mare pescuit, sărat și pus la uscat.

Cal om omom

În sfârșit, cu această hiperbolă în ureche și în nas, am plecat și m-am culcat. Dimineața devreme am verificat dacă misterul s-a menținut încă neelucidat. Să vedeți ce chestie, în balcon, lîngă cal era și un om.  Omul era tot mare, cam așa era proporția de la cal la om:

 Omul statea indreptat spre mine ca si cum ceva ar fi vrut sa imi spuna,  ceva important.

Conform teoriei interpretarii freudiene și platoniciano- phaidrosiene a viselor, daca vezi pe bune la mare un cal și ești încă îmbrăcat, s-ar putea sa iti uiti niste haine pe val.

Conform teoriei jungiene a viselor, calul vrea să spuna ca un stapin de cal nu e un stapin de bou si mai ales nu e un spin.