Sunt șoferul personal al unei dive. E frumoasă și plină de ea. Mergem la o cafenea . Eu vreau un gin, ea își ia o cola. Mă amețesc puțin și îi zic:- Mai ai legătura mea de chei?
-Am aruncat-o pe undeva.
Eu:- De ce?
Ea:- Ca să nu te mai gândești la ea. Îmi place mai mult să mă plimbi cu mașina decât să mergem la tine.
Eu:- Conduci tu?
Ea:- Nu. Angajăm pe cineva.
Eu:- Pe cine?
Ea:- Pe oricine. Îl vezi pe tipul de acolo? Îmi arată doi bărbați de la o altă masă, tineri și interesanți. Par împreună. Sau poate frați, pentru că unul dintre ei îi mai aruncă priviri impertinente.
Se duce la ei și vine cu tipul care stătea cu ochii în telefon:- Am găsit șoferul. Mergem la o piesă toți trei.
Eu:- La ce piesă?
Ea:- Ceva nou, ceva de Vișniec, ceva în alt oraș.
Plecăm. Tipul conduce și repede și lin. Îmi place. Stau cu ea pe bancheta din spate. Face o tentativă de fraudă la stânga mea, dar îmi pun piciorul peste celălalt picior. Îmi place tipul care conduce, îl privesc în oglindă. Dorința mea se orientează spre sprânceana lui puțin alungită, puțin ondulată.
Deși stăm, ea mă prinde de braț. Intuiție feminină, dar să fiu sincer, prefer o mai puțină intuiție feminina la ora asta, în călătoria asta.. Îi spun șoferului să oprească. Ne dăm jos amândoi și fumăm. Mă întreabă:- Ești cu ea?
Eu:- Nu.
El:- Îmi place. Pot să schimb ruta?
Eu:- Nu mai mergem la Vișniec?El, surâzând:- Tu da, noi nu!
Eu:- Bine
Urcă în mașină. Demarează în trombă. Rămân lipit de stâlpul unui telegraf. Mă uit după ei până mașina dispare.
Sun un taxi și plec la Teatru. Văd o piesă bună. Mă întorc acasă a doua zi, îmi petrec noaptea de sâmbătă spre duminică la un hotel central.
După două săptămâni, mă sună diva.
-Mă căsătoresc, vrei să îmi fii domnișor de onoare?
Accept, nu prea am încotro.
La nuntă, dansez jumătate de noapte cu soțul, jumătate de noapte cu fratele lui.
Îmi plac ambii dansatori.
Dimineața, mireasa vine și îmi zice:- Parcă nu am dansat niciodată noi doi.
Eu:- Așa e, nu am dansat nici înainte, nici în noaptea asta.
Ea:- Păcat. Erai șoferul meu preferat.
Eu:- Poate voi mai fi.
Ea:- Nu. Soțul meu e un șofer mai bun.
Eu:- Așa e. Dar și el are o limită.
Ea:- La șofat?
Eu:- Nu, la dansat. Într-o zi îl vei părăsi pentru un dansator mai bun.
Ea:- Pentru cine? Pentru fratele lui?
Eu:- Nu. Pentru mine. Ai o viață înainte să mă poți învârti.
