Sunt chemat la o coardă. Mai precis, mă cheamă în oraș. Mă plimbă prin magazine, mă obosește pe lângă vitrine până ajung să îmi pierd interesul pentru ținuta de toamnă -iarnă. După cinci ore de futai vizual, îmi zice:- Te doresc.
Eu:- Așa, deodată? Suntem obosiți amândoi după atâtea cabine de probă.
Ea:- Nu. Chiar mi s- a ridicat.
Eu:- Atunci hai să vedem ce putem face cu catargul. Poate putem să îl coborâm puțin.
Ea:- Nu vreau. Te vreau acum, neîntârziat.
De felul meu sunt punctual. Mă supun. Ne închidem în cabina unui telefon depășit moral. O sărut și mă înfig în ea. Îi spun, înainte să se aprindă lumina sub felinarul stradal și toți locatarii de la etajele superioare să ne zărească mișcătoare umbra:
- Dacă te miști 5 minute, te omor!
Stă. Nu stau prea mult pe gânduri. Îi desenez o locomotivă cu aburi cu tot cu vagoane prin cele câteva interioare expozitive și o ajut să își ridice de jos jartiera de la ciorap.
O conduc acasă și dorm buștean 8 ore ca orice bărbat echilibrat.
