suspiciune

La început a fost aprilie apoi mai în zare cu o linie ferată ca două
gînduri care se lipesc şi spui: acolo sigur e vorba de dragoste, deşi în
receptorul
telefoanelor albastre cu fise de trei lei răspunde străină o voce alo! Alo! E
cineva acolo?
cuvintele - ţi desenau orele ca peste prăfuite oglinzi, cînd
învăţam
întîi la telefonul din gară apoi la cel fără fir să
suspectez vocile de ecouri mai devotate decît batrînul paznic al casei
Sofian,
să suspectez trifoiul de doar cele trei foi
şi perechea perfectă a cireşelor de oglindirea
roşului în rotund şi dulcelui în zadar
Azi
În toate gările liniile sunt paralele şi lucesc egale.
pînă la tine
e cineva acolo.


image byAminaM

şi ?

Serile îşi descarcă tristeţile aşa
cum descarci un camion cu ciment ca să ridici vesel şi zgomotos
Noul Magazin Universal cu 3 cinematografe şi nu ştiu cîte firme străine
Şi după ce huruiala bolovanilor de pe suflet, hai să fim serioşi, domnilor, a pietricelelor, se stinge
Îşi aprind baghetele magice zînele din perdelele camerei
Şi desenează stele pe pereţi
în vis se preschimbă în lumini de gloanţe ce vin cu viteză către mijlocul minţii, aşa, ca-n distribuţia de la Superman,
Acolo unde stai ascuns într-un singur gînd albastru
Ţi-aş spune să fugi dar mai bine fantezia mea sinucigaşă ar
inventa o contravrajă mai puternică să apere i-ul de l şi de o şi ve şi altele care dau mereu să se unească şi ce mă mai fac eu cu atîtea litere străine şi cu muzica lor vanghelisantă?
Azi aici oraşul miroase a tei
Pe firma unui magazin din Iaşi scria Giuvaergerie
Şi asta în anii 90 şi
de atunci teii de pretutindeni sunt condamnaţi să fie ca acolo şi toate magazinele de bijuterii ca giuvaergeria
şi toţi ochii din lume ca ai tăi.
Şi ce dacă mai este încă o vară?
trece, cum trec toate verile cu aceleaşi temeri şi doruri (comune, s-ar spune),
pînă cînd teii ajung să fie ruginii ca perdelele celeilalte camere.

De gustibus

Pe strada cu cele 7 ţări şi mări,
Cînd tocmai terminasem de machiat toate genele domniţelor
împăraţilor vecini şi credeam că totul e
Gata de Bal,
cînd
Se întinseseră covoarele din care mai respirau adormiţi tigrii,
m-am hotărît să te aştept
În locul inimii mele ai ascuns
salăţile din grădina ursului,
şi, pentru că nu pot altfel,
acum aştept un transplant.
din cînd în cînd, mai ales sîmbăta, rup cîte o frunză,
neaşteptat, lumea este mai verde şi mai uşoară
mai crezi că mărul de aur
şi bobul de muştar-mărgăritar dăruite atunci
încă simt lumea în culori ?
Prin somn, domniţele şi tigrii vin şi ei pentru cîte o gură,
mai cu seamă pentru că mi-e inima o varză .
iar eu,

iar?
Eu?
te aştept

prima din mai

The young girl, Irving Amen

Trezită cu noaptea în cap de un straniu sentiment al lipsei de control, bătrîna vrăjitoare se îndreptă, sprijinită în mătură, spre şifonierul cu costume de serviciu prost croite (ca pentru scenele de groază hollywoodiene, îşi spuse). Pe uşă, uriaşa oglindă care le arăta musafirilor o realistă imagine a chipului, strălucea fără sens. Pe bătrîna vrajitoare nu o interesa nicicum realismul, ci optimismul. Deschise şifonierul şi se uită în oglinda optimistă. Era o oglindă idealistă cu bun simţ, în sensul că nu se vedea în ea ca o tinerică apetisantă, aşa cum arăta pe vremea colegiului de magie şi cum o prezenta orice glob ordinar de prin laboratoarele colegilor de breaslă (Escrocii!), ci precum o distinsă candidată la preşedinţia Americii, cu dress-coat şi părul strîns în coc, cu zîmbet superior, dar totuşi atrăgător. Cu un baston cochet care îi corecta mersul... După cîteva secunde de contemplare, încuie cu grijă dulapul, îşi trecu mîna prin părul ciufulit şi îşi pipăi obrazul creponat, dar pe care palma le simţea moi, calde, catifelate, apoi trase draperiile peste ferestre, încărcată cu energia motivatoare a unei noi zile magice.

olandeză

Ora de noapte bate prin coborîrea storului

dar am văzut într-un film, sau am visat,
cum
În Olanda
nu sunt perdele la geamuri
În ţinută de seară, domnul
oferă doamnei farfuria cu fragi

cum o să le culeagă, mă întreb,
cu mîna sau lingura, cu gura...

Doamna deschide ochii
şi mişcă pleoapele sau buzele, nu mai ştiu...
apoi ia betişoarele chinezeşti şi prinde o boabă
cu gestul unui samurai
înainte de sepuku,
mereu uimit, domnul priveşte farfuria mai uşoară

Pe perete se ridică uriaşă umbra rochiei de seară

întrebare?

Cu cîte o întrebare
el şi ea ne asteaptă
Zilnic şi Singuri.
Venim cu
doruri acasă
aşa cum în copilărie ne aducea cercul
mai repede decît chemarea tatălui
zilnic paşii mei taie firele ierbii
ai tăi firele inimii
astfel văd limpede
un chip numai al meu
partea dreaptă îi e mai frumoasă decît stînga
Şi dacă nu este bine ce-am să-i spun
Şi nici drept
Nici prea nici cît
Nici
?

toporaşi

Bătrîna cu rochia vaporoasă
vinde toporaşi
În pămîntiile mîini e
floarea violetă - ţine!
cît de suavă! - ţine!
dacă se mută la mine în suflet
floarea
cu amintirile ei...
Bătrîna cochetă zîmbeşte
fantomei violete
- Ţine!

Transparenţi

Iubitul meu
mă vizitează oficial
în fracul ca o mantie de poet rege
Imi cîntă şi mai ales zîmbeşte
Zîmbetul său e perfect, privirea ta e caldă
Mîinile-i sunt ocupate, atît de uşoare ale tale
ca un sărut prin geamul îngheţat
Iubitul meu
adună, împarte şi mai ales
nu uita niciodată să salvezi
nopţile mele.

Mut

Printre metalicii fulgi
Aseară
Cineva
Trăgea clopotele
în turnul bisericii era lumină.
în spate era casa ta
şi se vedea.

Ca-ntr-o catedrală pariziană
Sufletul meu hidos ascultă

închisă în sunet de clopot
şoapta vocii tale
trece din pulsul sîngelui în auzul
în gîndurile mele rătăcite-n violetă lumină de seară
în voalul auriu al casei din turn ninge hipnotic

Lecţia de şotron

Cu această piatră rotundă trebuie să-i ţinteşti inima!
-e piatra rotundă inima?
Apoi, sărind într-un singur picior, ajungi şi-i închizi visele!
-în piatra rotundă e linia ...în piatra rotundă-i sunt visele...
Cu această piatră rotundă trebuie să-i apleci privirea!
- i-aprinde piatra rotundă privirea?
Cu tălpile amîndouă calci palmele, obrajii şi buzele
-cu palmele amîndouă-i ating tălpile,
inima, visele...
Să ştii, doar cu piatra rotundă ridici zidul între tine şi ea!
-Ştiu. doar în piatră
mă pot ascunde
rotunda mea.

Cineva

Ştia secretul timpului meu
Cineva

Cum se măsoară anotimpurile
printr-o răsucire pe călcîi
înainte de a spune nu,
Cum va veni seara uşor cît o fluturare de mînă
Cum poate să treacă o oră
Ca distanţa de la prefaţă la cuprins
Cum cu o secundă poţi să colorezi zece tablouri
numai în nuanţe de alb
ştia
cine va

Deformaţie profesională

E o deformaţie profesională
Să te vreau prezent
În toate rubricile gîndului meu
În fiecare pereche de ochi
de paşi

În dublul clipirii
respirării
să-ţi pîndesc
bătăile inimii

Între coperţile orelor şi zilelor
Numele tău mi
s-a încîlcit
printre litere străine şi
locul ţi l-a ocupat greoi
o absenţă
încercuită de toate becurile aprinse

E adevărat,
cîteodată
dincolo
În altă lume, în alt oraş, în altă cameră
Din cînd în cînd
Îţi simt prezenţa
tiptil
Prin rîndurile mele
Cu un simplu click
luminînd ici-colo
întunecat şi cald

dansuri mongole

Tot căutînd imagini pentru o coregrafie despre război am dat de un balet mongol care mi-a plăcut. Nu ştiu dacă are sau nu legatură cu războiul, dar pentru că m-am uitat în disperare la el am zis să-l pun pe blog că poate cu ocazia asta îmi trece.

Redescoperiri

Unul din cele mai interesante lucruri care mi se pot întîmpla mie în timpul unui an şcolar obositor şi demotivant, este munca la teatru. Păcat că n-am avut o Petronelă şi anul trecut să ne facă pozele din "Regele moare" pe care le puteţi admira pe blogul lui Radu. Cu ocazia "Deşteptării primăverii"(Frank Wedekind) am avut parte doar de filmarea, nu foarte reuşită, a piesei, din care am scos cîteva cadre. M-am străduit un pic şi le-am pus pe flickr. O să-i recunoaşteţi aici pe Radu(omul mascat), pe Marcus(Melchior), pe Liviu(Domnul Gabor), dar şi pe alţi cîţiva puşti talentaţi şi frumoşi: Claudia(Ilse), Adriana(Wendla, care a luat şi locul întîi la interpretare feminină), Lucian(Moritz, revelaţia festivalului), Ana Maria(Martha), Brînduşa (Doamna Gabor), Lavinia(Doamna Bergman). Am mai avut în distribuţie pe Tiberiu, Marian, Alexandru Funduianu, Andrei(rectorul), Alexandru (Habebald), Profesorii: Alexandru Ionică, Alexandru Murariu, George Zvîncă, Alex Preutesi şi Cristi. La regizarea piesei ne-au ajutat Marius Tudor, pe atunci actor al Teatrului "M. Eminescu" şi la scenografie, soţia sa, Ecaterina.

mai

dacă ar mai ploua odată ca în dimineaţa aceea de mai

cînd te uitai la marginea pervazului

picăturile îţi şovăiau pe frunte, pe obraji

se strecurau pe gît şi se furişau pe lînga zid

eu mergeam

prin ploaia care ducea cu ea umbra obrajilor tăi şi a gurii

nu umbla aşa, mi-ai strigat, ai să răceşti

călcam peste primele frunze rupte

ţi-am văzut pleoapele clipind somnoros, şi ploaia care ţi se agăţa in privirea tot mai

grea cu fiecare picatură

ştiu

că dacă ar mai ploua odată aşa

te-aş mai iubi

in memoriam

îmi amintesc cînd eram printr-a treia

şi abia aşteptam ora de dezvoltarea vorbirii ca să pot spune încă o poveste inventată de mine

învăţătoarea se mira cum reuşesc să găsesc atîtea personaje negative pe care să le pun să stea împreună paşnic

lumea mea imaginară nu era decît un pretext

ca să pot dormi seara alături de tine,

să mă acoperi

şi să-mi spui cea mai interesantă poveste

cum nu era în cărţi

despre ce minunate vor fi casele în care vom locui

despre ce carţi îmi vei cumpara cînd vom locui în alt oraş, mai frumos decît toate cele 10 de pînă acum,

despre bicicleta, da bicicleta aceea galbenă pe care mi-o vei cumpăra dacă voi lua premiul întîi

despre multele seri in care vei dormi cu mine în braţe dacă iau 10

şi mă voi simţi iubită şi în siguranţă

da, tu, tatăl meu

care ai murit după o poveste regizată

într-o casă plină de materiale pentru construirea unei alte case mai mari şi mai frumoase

în cel mai urît oraş din lume

de fapt, vroiam să spun

că anul ăsta am învaţat să merg pe bicicletă, după aproape 25 de ani de aşteptare

dar numai la deal şi vale, încă nu pot face curbe

şi nici cu personajele negative nu prea mă descurc, îmi e din ce in ce mai greu să le ţin împreună