Anna Karenina, partea a doua, Capitolul 25

 

Concursul de echitație începea din fața pavilionului imperial și se încheia tot acolo.
Obstacolele erau în număr de 9 și includeau un pârâu, șanțuri, delușoare de pământ, garduri urmate de  șanțuri și un râu.
A fost nevoie de patru starturi diferite pentru ca toți caii să pornească în același timp.
În fața lui Vronski sunt ofițerii care îi călăresc pe Gladiator și Diana, Frou Frou reușește să treacă de primul obstacol fără să se lovească de nici unul dintre ei.
Așa trecu pârâul. Aici abandonă Diana.
Al doilea obstacol era un gard de lemn, aflat în fața pavilionului imperial, Frou Frou îl depăși, dar atinse cu copita ulucile.
Gladiator, care păstrase distanța de un metru în fața iepei lui Vronski, ajunse la o distanță puțin mai mică. Un bulgăre de pământ îl lovi pe Vronski, plecată din copita calului advers.
La următorul obstacol, Frou Frou și Vronski empatizează perfect. Iapa lui îl depășește pe Gladiator. Îl împroașcă de noroi pe Mahotin, care nu se supără.  Riscurile acțiunii din concurs!
Vronski este în fruntea cursei, urmează obstacolul bancheta, care este un deal urmat de șanț. Iapa îl depășește, mulțimea aclamă și Vronski este fericit și incantat de feed - back.
Următorul obstacol este tot un șanț. Frou Frou este obosită, iar Vronski din poziția ridicat în șa, se lasă pe spatele calului. În același timp, din spate vine cu viteză Gladiator. Își dă seama că a pierdut empatia, înțelege că a anticipat ceva ce încă nu se produsese și își pune în pericol viața. Atinge cu piciorul pământul și calul lui cade. Îl vede pe Mahotin călărind mult în față, deja în depărtare.
Neânțelegînd situația, Vronski începe să își lovească iapa cu piciorul în pântece, apoi cu cravașa. Calul are spinarea ruptă. Va fi împușcat.
Vronski își dă seama că a pierdut cursa. Își lasă chipiul la pământ și pleacă, ajutat se Iașvin. E nefericit și va fi mult timp. Această zi îi va rămâne în memorie ca  una dintre cele mai sumbre amintiri.  

Anna Karenina, partea a doua, Capitolul 24

Începe cursa lui Vronski și Frou Frou.

Hipodromul este încă mocirlos.

Vronski este stresat și debusolat.

La cursă participă 17 ofițeri cu caii lor. Cel mai periculos este Gladiator. 

Vronski îl evaluează pe furiș și îl compară cu Frou Frou. Cu toate că este un cal frumos și vijelios, calul lui nu este sănătos. Îngrijitorul îl avertizează din nou să fie calm și echilibrat, să îi dea calului încredere și libertate de mișcare, să nu îl stârnească prea tare și să îi lase inițiativa când ajung lângă obstacole.

Din nefericire, chiar la începutul cursei, ofițerul care îl conduce pe Gladiator face intenționat o manevră prin care își apropie calul foarte mult de Vronski și Frou Frou. Iapa se sperie și își deviază direcția, nu cu mult e adevărat.

Hipodromul este plin de lume, oamenii se grupează după cunoștințe și interese. Undeva este și Anna cu Betsy. Prin mulțime, Vronski se întâlnește cu fratele său, care îndrăznește să îi bată un apropou vis- a - vis de relația lui cu Anna, dar Vronski are o grimasă care îi aduce aminte fratelui de, probabil, încăierările din copilărie. Înțelege instantaneu că este mânios și că îl deranjează inoportunitatea oricărui comentariu malițios. Se întâlnește și cu Stiva și stabilește cu el o întâlnire viitoare la Popota regimentului. Pe Stiva îl simpatizează și îi dă de înțeles că este normal ca și partener al surorii lui. Face asta atingându- i  mâneca hainei. Fratele lui Vronski este un bărbat frumos, mai arătos decât Vronski, dar este bețiv. Vronski nu, participă la petrecerile ofițerilor, își ține caracterul în frâu. Vede ceilalți cai, pe unii dintre ofițeri îi știe bine.

Capitolul este dificil de povestit și este interesant pentru că redă o atmosferă tensionată, care rezonează cu tensiunea interioară a eroului principal. Este interesant de lecturat la orele de psihologie și sociologie. Nu am prea mult timp să introduc nume de personaje secundare sau de figuranți, poate o voi face cândva sau nu. Această cursă de cai este descrisă minuțios de Tolstoi și este rezultatul muncii unui scriitor nu doar foarte bun analist al sufletului omenesc (masculin, în special), dar și al unui om, am mai spus odată, cu talent teatral și regizoral. Viziunea autorului despre lume este cea omniprezentă, omniscientă, profetică. Pentru cei care studiază psihologie este interesant pentru precizările pe care Tolstoi le face când vorbește despre memorie, afectivitate, atenție, voință, deprinderi. Știu că pe Freud l- a inspirat și elucidat în câteva privințe și Tolstoi. 

Scurt excurs despre răbdare

 

Vine Mr Brasil în debara și mă vede cum deșurubez coada de la o tigaie.

- Ce faci acolo? mă întreabă

- eu: - Încerc să scap de pornirile instinctive.

Mr Brasil: -  Cum? Transformând tigaia în vătrai? De pornirile instinctive se scapă prin artă și literatură.

eu: - Serios? Există și o continuare?

Intră Dorel:

- Ce faci cu tigaia?

eu: - Încerc să înțeleg arta și literatura.

Dorel: - Nu vreți să mergem la o plimbare?

Mr. Brasil:- Nu, astăzi îmi scrieți câteva fraze despre iubirea unui femei sau bărbat pentru o altă femeie sau bărbat, care se împlinește la bătrânețe.

DoreL: - Nu s- a mai scris pe tema asta? De exemplu, Marquez.

Mr Brasil: - Încercați să nu plagiați. Este interzis să vă folosiți de epidemii ca pretext pentru lipsa de inspirație.

eu: - Putem să ne inspirăm din cinematografie?

Dorel: - Și eu vroiam să întreb același lucru.

Mr Brasil: - Da, chiar este recomandat să folosiți cunoștințe culturale adaptate generațiilor prezente și viitoare...maximum 200 de cuvinte.

Noi: - Bine

Două povestiri despre iubire

autori: eu și Dorel

povestire inspirată de profesorul de dans

        Era odată o femeie bătrână care avea un bărbat cicălitor. Femeia era harnică și tăcută, bărbatului ei însă nu- i tăcea gura toată ziua. Azi așa, mâine așa….au trecut 60 de ani.

Într- o zi, femeia nu a mai rezistat, a luat o tigaie de pe aragaz și i- a dat cu ea în cap.

Bărbatul a murit pe loc din cauza loviturii, iar femeia s- a recăsătorit cu un alt bărbat.

    La început a fost bine, mai apuca să zică și ea câteva opinii, pe urmă bărbatul a prins tupeu și a început ba să o întrerupă, ba să vorbească peste ea, ba să o contrazică până i- a închis gura de tot. Biata femeie, bătrână și bolnavă, șontâcăia prin casă, mută ca un pește. Într- o zi nu a mai răbdat și i- a dat bărbatului cu un vătrai în cap.

După înmormântare s- a recăsătorit cu un alt bărbat. Istoria s- a repetat, dar din fericire pentru amândoi, au făcut o călătorie în Antarctica, i- a prins o furtună și avionul s- a prăbușit. Așa s- a putut împiedica încă o crimă și să umble pe rețelele matrimoniale un criminal deghizat în fostă și viitoare soție.

                                              *******

    A fost odată o fată foarte timidă care s- a îndrăgostit de tocilarul clasei.

El nu era numai tocilarul clasei, ci și președintele Consiliului elevilor, deci un băiat popular, mereu înconjurat de fete drăguțe și de alți băieți sexy.

    Într-o zi, fata cea timidă i- a spus băiatului că îl iubește. El i- a aruncat o privire înțelegătoare și i-a zis:

 - 0, acum nu pot fi cu tine, sunt încurcat cu șefa majoretelor, dar poți să mă aștepți, după ce scap de ea, vom fi împreună. 

Fata cea timidă a început să plângă de bucurie, și- a încuiat ușa la camera ei să nu vadă părinții și a început să- i tricoteze băiatului un frumos pulover de lână.

După șefa majoretelor, băiatul s- a încurcat cu șefa clasei, apoi cu premianta Concursului de Engleză, pe urmă a început Facultatea și cine știe cu câte s- o mai fi încurcat, cert este că a revenit în orașul natal proaspăt însurat. Fata a plâns trei zile și trei nopți, pe urmă a început să meargă cu taxiuri pe rute inaccesibile pietonilor, ca să nu se mai întâlnească niciodată cu el. La un moment dat s- a uitat în oglindă și, constatând că a îmbătrânit, și- a reluat mersul pe jos, convinsă că nici dacă vor da nas în nas, niciunul nu va fi recunoscut de celălalt.

Într- o zi, primește o scrisoare prin care el o invită la Revelion. Se îmbracă frumos, ia cu ea puloverul tricotat în liceu, urcă în taxi și ajunge la el. Cuvintele sunt neputincioase pentru a descrie starea ei de fericire.

La miezul nopții, el despachetează cadoul și din el își iau zborul sute și sute de molii spre lustra cu toate becurile aprinse. Puloverul, ciuruit și prăfuit ca iubirea ei este cel mai drag cadou primit de un bărbat proaspăt divorțat.

Se uită amândoi cu milă la el, apoi femeia prinde curaj, îl ia și- l pune înapoi în punguță, promițându- i un pulover nou. Se îmbrățișează, mănâncă prăjituri și beau șampanie, iar dimineața el o conduce acasă urmăriți de armata de molii, aproape invizibile în lumina răsăritului.