Anna Karenina 34

 

   Lumea familiară a lui Vronski

   Este ultimul capitol al părții întâi. În apartamentul său din Moscova, pe Vronski îl frecventează mai mulți bărbați și femei tinere din înalta societate, unii căsătoriți, alții nu. Toți însă sunt superficiali  vis- a -vis de valorile familiei tradiționale, fidelitate, sacrificiu, onoare. Tolstoi spune că Vronski îi consideră nătărăi pe bărbații care cred că trebuie să ai o singură femeie toată viața.
    Întors acasă, găsește apartamentul plin de tineri, care sporovăiesc vrute și nevrute în jurul unui cafetiere noi. Sunt sofisticați, eleganți, franțuziți și plini de spețe. Trage de el să pară bine dispus.
În timp ce face duș, prietenul său îi povestește despre un cunoscut care își cumpărase o cască nouă și nu vroia să o dea în ruptul capului jos, nici în fața ducesei măcar, pentru că era burdușită cu bomboane și alte dulcegării. Vronski râde cu toți dinții lui splendizi și își schimbă dispoziția.
Cititorul simte că, la fel ca și Anna, și Vronski se străduiește să fie același de dinaintea întâlnirii dintre ei. Deocamdată reușește. Nimeni nu îi bate niciun apropo, nu se pomenește deloc numele Annei în jurul lui, deși ar fi vrut să-l audă.
Cam asta e situația la finalul primei părți. Lumea pare fără modificări vizibile, Anna e cu familia, Vronski e în mijlocul lumii lui frivole, strălucitoare și oarecum dandy, e întreg și își mișcă exteriorul superb înfășurat în prosop prin fața tuturor cititorilor romanului.

Anna Karenina, capitolul 33

 

O zi obișnuită a familiei Karenin.

 Alexei Alexandrovici, soțul Annei are rutina lui imperturbabilă, drum la Minister, cină cu soția, oaspeți oficiali, o scurtă discuție confesivă cu  Anna, câteva pagini dintr- un roman la modă. Discuția cu soția are câteva puncte pe ordinea de zi, la fel de imperturbabile-  efectul acțiunilor sale politice asupra nobililor din capitală și opinii asupra artei, domeniu pentru care nu are nici talent și nici curiozitate, dar are opinii.

Anna încearcă să reintre în rutina vieții de familie, aproape cu  naturalețea unei mari actrițe  comice*, personajul și persoana sunt două lucruri diferite, personajul a învins persoana, nu mai simte că îi tremura sufletul în fața amintirii lui Vronsky și poate să fie din nou o soție fidelă, înțelegătoare, o companioană dedicată soțului. Sunt două remarci interesante în roman care ne anticipează dezastrul:
1. Anna își amintește că Alexei Alexandrovici nu simte gelozie când este admirată de alți bărbați. Adică transformă ideea de gelozie în ideea de maniere elegante, stăpânire de sine, calm, control al emoțiilor, etc.
2. Anna observă că Alexei are urechi.:))
2.1. Anna se gândește că i se văd urechile fiindcă s-a tuns.
Cred că lui Alexei începe să îi fie frică de Anna. Inconștient, bineînțeles, orice frică e inconștientă, animalică. Însă Tolstoi ne dă de înțeles că Annei nu îi mai place prea tare fizic de Karenin.  Ce poate face sărmanul Karenin în fața judecății estetice?  Mai ales că Anna se pricepe la modă!

*Comicul Annei vine din statutul de femeie căsătorită. Bergson spune că orice acțiune comică are în ea un fel de mecanicitate goală. În acest sens Anna este comică, în acest sens Alexei Alexandrovici este comic. Îndrăgosttindu-se de Vronski, Anna părăsește acest rol comic și se transformă într- un personaj tragic. Alexei rămâne comic, dar nu un comic de caracter și nici de limbaj, ci de situație. E un fel de Trahanache, dacă l- aș compara cu un personaj caragialesc.  Atunci când face peselecția pentru rolul principal masculin, Anna îl elimina pe Alexei. În piesa de teatru în care ea va fi juna primă*, junele prim nu  va fi soțul ei, pentru că personajele principale ale unei tragedii trebuie să fie frumoase pe interior, cel puțin.

** Jună primă cred că este mai curând un mod de a numi un personaj comic, nu tragic.  

Pe mare

 

Dorel și Mr Brasil se pensau.

Eu torceam.
După ce au terminat să se penseze reciproc, scoțând tot felul de sunete, mai mult vocale, au început să citească fix pasajul din Iliada cu catalogul corăbiilor.
Eu torceam și trează și în somn.
Nu i- a deranjat. Era ceva de enumerat, nu glumă!
Pe urmă am mers toți trei să vedem apusul.

 

De când...până când ?

 Vine Muma pădurii acasă de la shopping cu o falcă în cer și una în pământ și îi vede pe Harap- Alb și Zâna Zorilor privindu-și languros( era sa zic langoși).

- Ce?! Ce?!

Zâna zorilor:-Nu, nimic.

Intra Muma pădurii în bucătărie. Închide ușa cu cheia după ea. Începe să scotocească prin sacoși după o caramea. 

Deodată de aude un răcnet:

-AAA!

Descuie ușa, iese tot cu o falca- n cer și una- n pământ:

-Ați făcut sex în bucătărie?

HarapAlb îi face cu ochiul Zânei zorilor.

Zâna se înroșește ca norii de furtună alungați de răsărit. 

Harap- Alb:-De unde știi?

Muma pădurii: - Am gasit un ciorap fin lângă castroane și e plin de semințe prin borcane!

Banc cu paciente

 Două doamne pe hol, în așteptare la psiholog.

- De ce vii la terapie? întreabă una pe cealaltă.

- Mă tem să nu fiu violată de soțul meu.

- De ce? Ți-ai cumpărat un robot nou?