A fost odată
A fost odată un
celebru peisagist olandez
Nu vă spun numele
pentru că vreau să-l visez
Locuia și el ca
toți oamenii într-o căsuță la țară
Avea și el ca
toți oamenii acces la o fereastră în ziua luminoasă de vară
Când se îndragostea,
nu ieșea
Când afară ploua,
se plimba
Bineînțeles,
peisagistului îi plăcea să bea
Bineînțeles,
peisagistului îi plăcea pacea, frumusețea și de ce nu, verdeața
Într-o zi
oarecare s-a întâlnit pe cărare, pe un drum oarecare, de oraș, din luncă sau
chiar pe uliță
Cu o altă persoană
Mai înaltă
Mai cuminte, cel puțin așa părea din prima
Mai subțire la
obraz, pentru că nu i-a furat din prima paleta să se machieze cu ea
mai era luna
când
peisagistului olandez i-a căzut cu tronc struna
și, conform
sfatului unui regizor francez deghizat în actor- logician
dacă dama-i înaltă,
egalitatea nu e în artă.
