Desenează -mă ca pe un vietnamez
Cu pălăria de paie pe cap
În spate ducând coșul cu bambus
Pentru o călătorie spre casă.
Desenează -mă pe un panou mare
Înconjurat de multe femei frumoase
Tăcute și cu chipurile la fel.
Desenează -mă pe un bob de orez
Nu mă interesează câte decenii îți va lua să termini opera
Păstrează -mă neatins într-o cutiuță mică de jad până când ultimul cocor din desen are aripile întinse.
Desenează -mă pe chimonoul împăratului
În culori tari și perfect naturale
Desenează -mă pe mâneci, pe guler, pe poale
Și nu uita de șiragul de mărgele oficiale, pe fiecare vreau să fie trupul meu!
Iar când, pe marele zid din Lună
Se plimba șiruri lungi de umbre
Desenează -mă pe ciucurele de mătase al pernei
Vom sta obraz lângă obraz numărând iepurii
În nopțile cu insomnii.
