- Cele trei stadii ale unei noi relații sunt, începu Dorel sfătos.
Mr Brasil:- De ce zici că sunt trei?
Dacă te îndrăgostești pe loc, nu e doar unul?
eu:- Sau dacă te îndrăgostești după a doua întâlnire,
prima fiind una pur reprezentativă,
de exemplu vezi întâi portretul miresei și abia apoi
faci cunoștință cu omul.
Între cele două etape poate să treacă un timp foarte lung,
chiar ani.
Dorel:- De ce nu decenii? Îl vezi pe bărbat întîi la
pregătitoare și după 20 de ani,
proaspăt absolvent de facultate, nu îți mai iei ochii de la el.
Mă lăsați sau nu să mă exprim cursiv?
eu: - Adică italic?
Mr Brasil: Nu, le el, cursiv e aldin, nu italic.
Hai zi, da mai sari peste capitole, am chef să mă
apuc de gemul de fragi.
Dorel: - Bine, uite, primul stadiu al îndrăgostirii
este acela în care vrei
să crești împreună cu iubi, niște vidre.
Visezi la o casă pe malul unei ape, casă fără etaj,
cu pridvor, lambriuri
de lemn, geamuri cu perdeluțe înflorate, tufănele la
intrare, câteva gladiole
pe răzoare, eventual un câine și o pisică.
Al doilea stadiu al indrăgostirii este când ieși cu el
și, deși te ține de mână pe tine,
se uită după alte femei. Atunci, dacă ești tare de caracter,
îl lași și gata.
Dacă ești mai slab, așa ca mine, de exemplu, intri în
primul shop și îți iei un urson de vidră.
Mr Brasil:- Nu urson de vidră, ci vison. Ursonul e de urs,
visonul e de vidră.
Dorel, convins:- Da, bine, un vison.
Ieși cu visonul la film, la teatru, la filarmonică, ieși la
o cafea cu doi
amici din facultate, numai tu ai vison, ei au geci ca
navetiștii, în sfârșit,
o panaramă de la altă masă stă holbată numai pe tine,
în sfârșit, te cari
de lângă babalaci, te duci lângă ea, ce mai faceți, ce
frumoasă blană aveți,
zice ea, tu îi spui că dacă îi place i-o dai ei, ea zice ca
da, îi place, tu îi spui
că nu poți să i-o dai fix aici la cafenea, ci în fața
șemineului, după ce veți
fi amandoi culcați pe ea, în sfarsit, ați înțeles, cu
visonul poți să
agăți femei și poți să le și ai o vreme.
Mr Brasil: Ai zis de nu știu câte ori în sfârșit.
Îmi închipui ce succes
visezi…sau mai exact visonezi.
eu:- Și ce faci după ce agăți câte una și petreci
noaptea lângă șemineu, îți iei alt vison?
Dorel: - Dacă te plătește bine, da, dacă nu, porți
geacă o vreme și mai ieși și cu
Ionel sau Mr Brasil.
Mr Brasil: Ia vezi, ia vezi! Nu te obrăznici! mie,
Dă-te oleacă, să pot
ieși de aici….atmosfera a devenit apăsătoare…
Dorel: - Stai, că există si al treilea stadiu, când o
dai pe Frazer, Freud și Eliade.
eu:- Adică te lași de gagici și visoni și devi intelectual?
Dorel:- Nu la asta mă refer. Te faci una cu vidra.
Îți lași plete,
îți pui unghii lungi, îți cumperi eșarfe, bagi câteva
tatuaje, bagi sală,
sala este musai, e necesară, fumezi iarbă, cel puțin
la leafă.
Adică, mai pe românește, ai devenit vidră din cap
până-n picioare.
eu:- Nu înțeleg de ce e a treia fază a îndrăgostirii.
Îndrăgostit de cine?
Dorel:- Cum de cine? De tine. Poți, ca să-l plagiez pe
Delavrancea,
să te lași sedus de un Răzvan, dar nu e cine știe ce.
Marea iubire
vine când descoperi că nu mai ai trac de tine, îți accepți
natura pur lacustră,
ești vidră și nu tu trebuie să alergi după partener, căci el
vine spre tine.
Când ajungi în stadiul trei, toate vidrele alea din stadiul
1 și doi sunt în limbă după tine.
Mr Brasil:- Bine, pot pleca?
Dorel:- Da, dar să nu mănânci toată dulceața.
Mr Brasil:- Vidrele bagă fragi? Parcă urșii sunt cu fragii.
Dorel:- Există vidre roz și există vidre cafenii.
Alea roz bagă fragi, alea cafenii bagă numai dropsuri cu cacao.
eu:- Deci tu ești o vidra r….
Dorel:- De aia nu poți fi prietenă cu vecina de vis-a-vis,
tu când te plictisești, ești nașpa.
eu:- Mmmda, cam așa e.
