Scurte lecțiil de morală
Retrăiesc o experienta solara
În care eu sunt o oarecare culegatoare de amintiri legate de mine
În unul din cele doua coșuri sunt amintiri despre fructul interzis
Cum tu te plimbai pe o linie dezafectata și îmi povesteau filme care începeau cu Re
Sau cum îți curgea sânge din buza de jos în timp ce îmi urlau în cap 10000 de neuroni ca nu este admisibil sa ne sărutam de fata cu atâția bărbați
În altul sunt amintiri cu mine plina de păduchi, de purici, de antiviruși probabil expirați de a trebuit sa mi-i bagi în retea de doua ori, de râie si mai ales de piscături de țânțari.
În acest cos amintirile nu au gust de sare, ci de tutun fără filtru, de oameni atât de frumoși încât păreau portocalii, de foame și de minuni pictate pe cioburi de oale.
Aceste doua linii paralele oarecum se împletesc uneori cu alte destine. Niciunul din ele nu m-a făcut un om mai bun. Aproape toate mi-au arătat diferența dintre viață și moarte.
Copacii din cartier
Anul acesta a fost generos cu mine.
Ma refer atat la primavara, cat si la vara
Au inflorit din belsug copacii din cartier
Am mancat corcoduse si nu puține
Nu s-a luat nimeni de mine
Am mancat mere
Am mancat cirese, inclusiv negre
Am frunzarit si vreo doua visine
Asa, padurete, m-am lacomit si la pere
Am furat, e adevarat, de pe jos, si cateva caise
Nu mi-au aruncat gospodinele cu resturi animale in cap
Nu au urlat gradinaresele rozelor dupa mine
Anul acesta m-am simtit bine in livada
Am mancat dude bune, roz, albe, movulii
Am putut sa-mi astampar setea cu fructe neplantate si neocrotite de mine!
Multumesc, Domnul Meu!
Anul trecut a fost mult mai greu.
Poate si fiindca anul trecut am fost si eu un om mult mai rau.
Si anul asta sunt un om rau, dar s-a indurat Dumnezeu de mine.
Nu stiu cum va fi la anu
Nimeni nu stie
Vara Fufelor din Cartier
Sunt pusa pe glume
Cand bate vantul, fufele din cartier isi pun la uscat rochiile colorate
Vantul le ridica pana la nori poalele toate
Cand e arsita, fufele din cartier se ascund
Se prefac ca sunt femei de familie
Stau in cuplu la cafea, citesc cu barbatii presa, isi lipesc nasul de geamuri si ling cerceveaua
Numai cand temperatura e normala le vezi cum uda plantele
De parca fix atunci radacinile au nevoie de apa
Nu isi acopera ochii sfiosi decat cand isi dau baticele jos
Sunt de toate varstele, tinere, batrane, mature
Isi tin gura inchisa cand ies cu barbatii lor
Nu le mai tace pliscul cand le saluta gospodarii altor gospodarii
Sunt nefe si in acelasi timp ff
Ma las de ele de cate ori pot
Vorbesc cu ele daca sunt insotite de caini sau copii
In rest, ca si de papadii, universul e plin de parasute!
