Acest capitol continuă ceea ce s a întâmplat în capitolul anterior este tot despreeksei Aleksandrovici care este vizitat de contesa Lidia Ivanovna și care încearcă să l consoleze cu multe propoziții din, presupun, protestantism Tolstoi nu folosește acest cuvânt protestantism, ci spune despre noua doctrină care circula în Moscova și avea adrepți și face comparație între sentimentele lui Aleksei de creștin ortodox și noile sentimente ale lui Aleksei de creștin după noua doctrină. Lidia Ivanova îi promite lui Alexei că se va ocupa de ceea ce nu reușește să rezolve el, îl sfătuiește să caute iubirea lui Hristos și să trăiască religia creștină așa ca o experiență în care tot ceea ce săvârșește omul este de fapt dovada prezenței lui Dumnezeu în el și îi lasă să se confeseze. Aleksei începe să i spună că se descurcă greu cu gospodăria, cu facturile, cu toate chestiile pe care probabil că o parte din ele le preluase de la Anna Karenina, nu mai zice de factura pentru panglici și pălărie, culmea tupeului, dar cu un lacrimi în ochi povestește că s- a rușinat foarte mult de faptul că fiul său, Serioja, cu o zi înainte, la masă, fără să- i zică nimic s- a uitat într-un fel la el, cerându -i parcă să îi clarifice situația familiei. Lidia Ivanovna îi promite lui Aleksei că ea va fi cea care va prelua educația lui Serioja și se și duce la Serioja în cameră și îi spune că Anna a murit, mama lui a murit. Foarte inteligentă decizie a Lidiei Ivanovna! Apoi se apucă de facturi, de chestii trestii și o face în așa fel încât mai mult îl încurcă pe Aleksei Aleksandrovici. Până la urmă valetul lui Aleksei este cel care descâlcește lucrurile. Capitolul se termină cu menționarea faptului că Aleksei a devenit practicant al noii doctrine și e foarte mulțumit cu el însuși și simte o stare de bine și e împăcat cu toată lumea, nu se mai rușinează de oameni. Lidia Ivanovna de altfel îi și spusese că nu are de ce să- i fie rușine, nu el este cel care păcătuiește, el este sfânt și copilului îi repetă des că tatăl lui este un sfânt și mama lui a murit și să nu se mai gândească la ea. Conform noii doctrine, cât ești viu ești sfânt și după ce nu mai ești, nu mai ești și gata, nu are rost să se mai obosească nimeni gândindu- se la tine.
Aaa, mai sunt și niște judecăți estetice, Tolstoi- Aleksei știe că Lidia Ivanovna e o femeie neatractivă, iar criza mistică pe care o are în prezența lui Aleksei o face și mai neatractivă, dar creează totuși în bărbatul incornorat o stare de confort interior.
