Partea întâi, ipoteza de cerectare
Intră Mr Brasil în sufragerie.
Aș vrea să precizez că sufrageria, spre deosebire de cea din romanele Agathei Christie, este și bibliotecă. La Agatha Christie, biblioteca este locul crimei, atrage obsedații. Sunt de acord cu ideea că orice bibliotecă atrage obsedații, dar pentru literatură, nu pentru cuțite, pistoale, puști de vânătoare, prafuri și clondire înșelătoare. De aceea Agatha Christie este o autoare faină, pentru că a mers mult mai departe cu imaginația decât un simplu cititor.
Eu și Dorel stăteam în două din cele trei fotolii (ca să nu se creadă că stăteam în unul) și citeam amândoi același roman. Întâi am cronometrat viteza, aici eu stăteam mai bine ca el, apoi am stabilit că el ține mai bine minte ce era scris pe pagina anterioară decât mine, deci, stă mai bine cu memoria imediată. Pe urmă am hotărât să ne întipărim corect în cap numele personajelor. Amândoi eram cam vraiște aici, mai ales că vreo 3 dintre ele aveau prenume la fel. Până la urmă ne- am descâlcit, unul era bărbat și două erau femei, dar de naționalități și vârste diferite.
Mr Brasil: - Vă mai etichetați dizabilitățile mult? Am de făcut o cercetare sociologică.
Dorel: - Daa! Mi- a plăcut Sociologia în liceu, deși mai mult mi- a plăcut Religia.
eu: - Hai că ne băgăm. Eu și așa nu prea le am cu cercetările sociologice, mai învăț câte ceva.
Mr Brasil: - Ei nu le ai, le ai fix cât trebuie.
Dorel:- Acum începem?
Mr Brasil: - Da. Luați câte un teanc de foi și răspundeți la următoarele întrebări. Nu stau cu voi, am de pus leuștean la saramură, de scos varza veche din butoaie și de pus varză nouă, de preparat niște găluște cu prune și de răsfoit revista Oferta de Crăciun. Și de scris mesaje, azi e Sfântul Dumitru. Până când termin, studiați și răspundeți.
Dorel:- Hai, zi!
Mr Brasil: - Și când terminați, în caz că terminați înaintea mea, veniți și mă ajutati!
eu: - Bine, dar dacă vrei, te ajutăm acum și facem cercetarea după ce ne liniștim toți trei.
Mr Brasil: - Mă lași cu liniștirea!! E cercetare sociologică, nu psihologică. De când sunt mulțimile de tineri liniștite? Nu știi serialul: Tânăr și neliniștit? Ai un tânăr în preajmă, ai două opțiuni: ori rămâi cu mințile- n cap și total liniștit, ori îți zboară toate pe toate ferestrele și devii tânăr și neliniștit.
Dorel: - Toate înseamnă …?
eu: - Toate înseamnă așa: gânduri, concepte, noțiuni, idei meschine, brașoave despre democrație și toleranță, cursuri despre feminism, antropologie în biologie, ultimele reviste de psihologie, un roman laureat cu Nobel, început de șase ori…
Dorel: - Aaa, credeam că te referi la țoale, perne, pături, șosete, pantofi, prosoapele de baie, eșarfe, inele, curele, cercei…
eu: - Teste, simulări, planificări, dosare, ecusoane, cravate de pionier….
Mr Brasil: - Timpu! Timpul zboară cel mai iute pe fereastră. Hai! Treceți la treabă și lăsați- vă de înșirat prostii!
eu și Dorel, spășiți: - Da.
Mr Brasil:- Cercetarea are trei întrebări fundamentale și 5 întrebări derivate.
Unu: Ce specii de viețuitoare din arealul unui liceu sunt pe cale de dispariție? Aici faceți un tabel cu 12 linii de la 1-12 și scrieți anii.
eu: - Ce ani?
Mr Brasil: - Cum ce ani? Când ai fost clasa întâi?
eu: - În 1978.
Mr Brasil: Acolo unde scrie număr curent 1 scrii: 1978, unde scrie număr curent doi scrii 1979, 1980-3 etc. până la 12
Dorel: - Și eu?
Mr Brasil : - Tu scrii invers: 2026- 1, 2025- 2, 2024- 3 etc, până la 12. Vedeți că trec la întrebarea doi:
Ce specii de animale în pericol de dispariție se pot aciua în arealul unui liceu?
eu: -Te referi la un liceu în construcție?
Mr Brasil: -În construcție, în deconstrucție, cine mai știe! De exemplu, când Aristotel lucra la Metafizica, crezi că mai era cineva interesat de Academie? Nu! Toți vroiau la Lyceum.
Dorel: - Aici ce facem? Tot tabel?
Mr Brasil: - Nu! Aici lucrați pe nivele: nivelul 1, mansarda. Scrieți ce specii de animale pot dăuna dacă se urcă la mansardă. Pe urmă, holurile, apoi laboratoarele, clasele și acareturile la sfârșit.
eu: -Și beciul?
Mr Brasil: N- ai ce căuta în beci! De beciuri se ocupă Jung și eventual… Ion Creangă, că nu- mi mai amintesc cum îl cheamă pe prietenul lui George.
Dorele: -Care George? Michael ?
Mr Brasil: -Nu, Dumezil.
Dorel: - Aaa, păi Eliade?
eu: - Eliade e cu mansardele, nu cu beciurile. Și după ce enumerăm speciile care se pot refugia, ce mai trebuie să facem?
Mr Brasil: - Să le încadrați în genuri: de exemplu: șoarece. Nu scrii ca tot păgânul: rozatoare de talie mică, scrii direct genul: de bibliotecă.
Dorel, mie: - Adică vrea să spună că șoarecele este dăunător dacă s- ar refugia în bibliotecă, dar dacă este într- o clasă, laborator sau pe hol este o simplă rozătoare, așa- l știe toată lumea, nu trebuie făcută o cercetare specială pe tema încadrării într- un gen.
Mr Brasil: - Ești cel mai isteț și frumos și cuminte băiat!
eu, cam invidioasă pe tandrețea lui Mr Brasil: - Daaa, vezi să nu fie cuminte!
Dorel: - Adică nu m- am purtat politicos cu tine?
eu: - Ba da, dar ești enervant când se dă Mr Brasil la tine.
Dorel: - Păi atunci nu eu sunt non- cuminte, ci el!
eu:- Mr Brasil este perfect, așa că tu ești, nu el!
Mr BrasiL: - Ați terminat ? A treia întrebare este: Cum scăpăm de speciile dăunătoare?
Dorel: - Eu sunt pentru soluția lui Heraclit: Dăm foc la iarba uscată.
eu: - Vezi că soluția era a lui Thales. Sau a lui Democrit și Leucipp…
Mr Brasil: - Ha! Ha! De unde luăm iarbă uscată?
eu: - Păi din curtea liceului.
Dorel: - Nu are sens, dăunătorii care nu au apucat să se refugieze în Liceu, abia atunci vor veni cu nemiluita. Liceul va avea și mai mulți, mai multe specii pe cale de dispariție și e posibil să nu fi apucat să îi trecem în tabel. În loc să ajutam să își termine Mr Brasil propria cercetare, ajungem noi să mergem din cercetare în cercetare.
eu: - Atunci nu ne mai rămân decât două soluții: iarba uscată de pe holuri și iarba uscată din băi.
Mr Brasil: - Perfect! Alte idei?
eu: - Punem afișe în zonele unde distrugătorii sunt, mă refer la criteriul inteligenței lui Bergson, ca specii de tip faber, mai apropiate de om, de exemplu vulpile, maimuțele și elefanții. Se uită pe afiș și văd că arealul lor este unul complet diferit și pleacă fiecare unde se va simți mult mai bine. Le punem undeva unde să le poată vedea: în pod, la mansardă, adică, în dreptul ferestrelor, pe pomi, pe garduri, pe ziduri chiar. Decât cu zidurile mâncate de dăunători, mai bine un grafitti sănătos. În plus, vulpile, maimuțele și elefanții recunosc uneltele fabricate de om și le și pot folosi în mod civilizat.
Dorel: - Hai, măi! Chiar așa! Ce crezi că întelege o vulpe din mesajul de pe un desktop: Vedeți că trebuie să intrați pe browserul Mozzila, nu pe Opera! ? Că mai există și alte vulpi pe lume? Că nu e singură? Că se poate imperechea la o adică cu un vulpoi virtual? Ca Opera nu e pentru animalele de talie mică?
eu: - Am citit pe google, cică și aimalele pot înțelege limbajul oamenilor.
Dorel: - Te- ai dilit? Ia să nu mai citești ce scriu ăștia pe google! E vorba de limbajul oral, nu de cel scris. Până ai să ajungi tu să inserezi un clip audio într- o coală A4 e cale lungă! Nu merge, asta cu afișele nu merge! Mai am o idee! Putem scăpa de dăunători nu doar prin foc, ci și prin apă.
Așteptăm să vină primăvara, se dezgheață acoperișul, începe apa să curgă prin burlan și noi punem niște globuri de Crăciun care au fost abandonate de elevi prin clase când a început Săptămâna Verde și- i lăsăm să cadă unul câte unul prin burlane. Dăunătorii se sperie, ori mor pe loc, ori fug spre zone unde este mai multă liniște.
eu: - Cam nepractică soluția.
Mr Brasil: - Și cam neteoretică. Nu am timp acum să- ți explic chestii de termodinamică și mecanică clasică, sau de geometrie neeuclidiană, însă de Arhimede ai auzit. Orice corp scufundat într- un lichid devine mai ușor și mai puțin zgomtos. Deci, eu vă las, vă mai gândiți, unde nu știți căutați pe net și când obosiți, treceți la scos sâmburii din prune, să mâncăm și noi diseară ceva bun.
noi doi: Bineee.
Dorel, mie: - Hai! Eu am ECDL la XLS, eu mă ocup de tabel!
