Actul I
Dimineață devreme. Sigismund Bathory se ridică din pat ușor afumat:- Ce aer curat! Servitorului:
- Ce e după pâlcul ăla mare de copaci?
Servitorul :- Cetatea Sucevei, Majestate.
Sigismund Bathory:- Am auzit de ea! Nu e domn acolo Ștefan cel Mare?
Servitorul:- Ba da.
Sigismund:- Pregătește iapa, vopsește-o- n verde daca e nevoie, traversăm pădurea și luăm Suceava! Vorbește și cu oștenii, să fie cât mai mulți, să fie cam cu 4 zerouri la coadă, să fim siguri de victorie! Ah! Ce energie am! Ce bine mă simt! Vino- ncoa să te țuc!
Servitorul pleacă.
Sigismund se uită o clipă la trupul femeii culcată în pat, dar nici nu oftează, nici nu plescăie. Se îmbracă voinicește cu nădragii și cămeșa și iese.
Actul II
Stefan cel Mare se ridică din pat. Afară e întuneric. Lună plină, puzderie de stele. Se apropie de măsuța de toaletă și deschide un sertărel. Scoate din el un clondir mititel și dă pe gât o dușcă de vin mănăstiresc, vechi de 150 de ani. Sângele începe să circule, idei puzderie în cap, acolo fac un pod, dincolo pun un zid de cetate, acolo mai ridic o bisericuță de lemn pentru măicuțe, pe iepuroaica asta am lăsat- o grea azi noapte, sper să fie fată, că dacă e băiat avem iar război civil. Eu zic că va fi fată, până acum mi-a ieșit din poziția adoptată și față de Apus, și față de Poartă.
Se duce încet spre fereastră. O dungă roșiatică străbate orizontul, anunțând o nouă zi.
Ștefan se gândește că și acest copil care se va naște cu sânge de domn într-o zi va avea nevoie de un tron. Se uită în zare usor încruntat. Plec să cuceresc Chilia! 3 brațe are Dunărea, 3 principate sunt, unul e al Moldovei! Nu sunt sigur că va fi fată, s-ar putea să fi făcut din greșeală un băiat. Sunt viitor tată de rege! Trebuie să fiu un model demn de urmat!
Iese din iatac și cheamă boierii la sfat.
Boierii o lălăie ca de obicei, vin târziu, vin in izmene, vin fără cușmă pe cap. Ștefan se ia de ei, le trage și câte-un șut în cur ălora mai recalcitranți. Apoi îi anunță să -și pregătească armele și caii, merg la luptă!
Boierii în cor:- Dar azi e duminică!
Ștefan le-o retează:- După slujbă plecăm! Până atunci trimiteți pruncii și femeile la biserică să se roage pentru victorie.
Actul III
Sigismund și Ștefan se întâlnesc la Baia.
Are loc un scurt schimb de replici usturătoare între Ștefan și boieri. Sigismund și armata ungară sunt martori, dar nu se bagă. Boierii fac stânga- mprejur și îl lasă baltă pe Ștefan. Ștefan iese într-un moment de confuzie al ambelor armate din cetate, se strecoară pe lângă ziduri, încalecă și fuge mîncând pământul, spre Suceava. Își pune în joc toate pilele ca să apere cetatea de invazia maghiară.
Actul IV
Sigismund își dă seama că Moldova nu e chiar așa ușor de luat, că și Ștefan are probleme cu subordonații pasiv- agresivi, nu doar el și înțelege că Suceava și Baia au peisajul cam la fel. Îl întreabă pe servitor:
- Ce e dincolo de pâlcul ăla mare de copaci?
Servitorul:- Cetatea, majestate.
Sigismund:- Care cetate?
Servitorul:- Cetatea de unde am plecat azi dimineață. Unde locuiți, unde domniți.
Sigismund:- Apăi dacă acolo îi casa noastră, ce să mai pierdem vremea pe aici? N- ai văzut ce caracter au moldovenii și cum se trag de nojițe cu domnii! Hai să ne-ntoarcem cât este încă cerul frumos! Am chef să mă uit la stele prin telescop.
