concurs de Miss

 https://youtube.com/shorts/axPqCrugINI?si=PjOT-rJJxMX2Yibw

Sălciile

Cenusăreasa avea astăzi taior de velur şi pantofiori negri cu baretă. Pe cap purta o beretă cadrilată. Ţinea în braţe mai multe pîiniţe învelite în hîrtie albă. Pentru porumbei, aşa spunea. Am văzut-o ieşind în fugă din clădire şi cînd s-a întors, i se rupsese tocul de la pantofiorul drept. Mergea şchiopătînd şi nici un lucru nu mai avea dintr-o dată importanţă.

Două sălcii cresc în faţa blocului ca şi cînd ar fi în faţa lacului. Au prinse în crengi muşchi. Cîndva apele aici au fost foarte mari. Undeva, nu prea departe, orăcăie un broscoi. 

Cantitative

         

      Ziua se anunţase senină, 25 de grade şi iarba nu ieşise decît pe jumate, copacii nu se îmbrăcaseră în flori decît pe sfert, iar cerul era în proporţie de 80% acoperit. Ziua asta anunţa că se vor rezolva toate pînă la 100%. O zi de vară cu parfum de primăvară, fifty- fifty. 

Qvartetul lui Robinson

Negre crengi lucitoare şi în rug o floare verde ca smaraldul

Brumă în cale

Linişte

Foşnet de aripi stinghere pe-o creangă

Un La

minor

Robinson aruncă bagheta în luncă

 vin cîntăreţii tiptil

femeile ca niste amfore

O zebră un linx

Din crengi cade încet o alună

Fără flori! spune Robinson

Şi toamna strînge în poală culoarea din iarbă

Şi presară absint peste vie.

Scrisoare către Robinson

Domnule Robinson,

abia coborît din copac sunt de aceea mă impresionează încă tot ce aduce a liană, a pasăre sau a banană

Limba cu care îmi vorbeşti o înteleg doar cînd picură din umbrar sirop de arţar

În rest orbecăi după sensuri ca un cal singur printre armatele gata de mat

Ieri în loc să merg după cremene am mers după pieptene

În loc să fac un arcan am cusut un volan

Am stat în frig două nopţi şi o zi din pricini de păpădii

Ia-mă de mînă în zi cu furtună şi-mi zi

Că după vineri mai este o zi.

Dragul meu Robinson,

de cînd ai plecat, am plantat o viţă peste cerdac

cu struguri albi, mii de ochi ai lui Argus

mă urc pe acoperiş ca într-un plop şi răzuiesc cerul de porţelan

după steaua nordului

să o vezi, să vii din nou la mine

cît strugurii sunt copţi

am deja o vrabie

stă agăţată de lună ca o desagă de-un băţ  

cînd va creşte am să îţi trimit cu ea o scrisoare

pînă la stea mai este un pic

pînă la  insulă un strop

pe insula ta este mereu primăvară, chiar văd ploaia cum cade în noapte şi –n zi

aici se strîng frunzele uscate aşa cum strînge soarele bruma,

doar cu un zîmbet luminos

îmi lipseşte oceanul,

sarea,

briza

ssst...pe aici dă cîteodată tîrcoale nevasta lui Ovidiu,

cel cu Pontul Euxin

poetul

îţi mai scriu eu