duminică, 20 octombrie 2013

Dragul meu Robinson,


de cînd ai plecat, am plantat o viţă peste cerdac
cu struguri albi, mii de ochi ai lui Argus
mă urc pe acoperiş ca într-un plop şi răzuiesc cerul de porţelan
după steaua nordului
să o vezi, să vii din nou la mine
cît strugurii sunt copţi
am deja o vrabie
stă agăţată de lună ca o desagă de-un băţ  
cînd va creşte am să îţi trimit cu ea o scrisoare
pînă la stea mai este un pic
pînă la  insulă un strop

pe insula ta este mereu primăvară, chiar văd ploaia cum cade în noapte şi –n zi
aici se strîng frunzele uscate aşa cum strînge soarele bruma,
doar cu un zîmbet luminos

îmi lipseşte oceanul,
sarea,
briza

ssst...pe aici dă cîteodată tîrcoale nevasta lui Ovidiu,
cel cu Pontul Euxin
poetul

îţi mai scriu eu


Niciun comentariu:

LinkWithin

Related Posts with Thumbnails