Fii și tu mai comunistă!

   Mă trezesc cu noaptea-n cap mânată de două tipuri de nevoi aflate la extremele piramidei lui Maslow: fiziologice și spirituale. Stau la coadă, la baie, ambii băieți sunt mai motivați decât mine. Mr Brasil ne zice amândurora:- Treceți prin bucătărie, cafeaua merge cu chestionar, nu cu perna de pluș pe birou.
Mergem spre bucătărie, Dorel bombăne, eu încerc să nu- l depășesc pe hol, apucasem să mă spăl pisicește pe față.
Mr Brasil ne face semn să stăm. Pe o farfurioară, câteva gogoșele pline de zahar pudră, și ceștile de cafea aburinde.
Mr Brasil:- Facem un chestionar despre nivelul comunismului înainte și după le petit dejuner.
Dorel:- Hai!
Mr Brasil:- Mă interesează mai mult ea. Tu ești de umplutură, ca să nu ziceți că sunt misantrop.
Dorel:- Hai odată!
Mr Brasil:- La ce vârstă ai ținut primul mouse în mână?
Dorel:- 1 an.
eu:- 24 de ani.
Mr Brasil:- Deci aveți aceeași vârstă. Eu tot la 22. Sunt mai avansat decât voi doi. Întrebarea 2:
- La ce vârstă ați ținut primul telefon mobil în mână?
Dorel:- 6 luni.
eu:-  În 2006.
Mr Brasil:- Și aici aveți punctaj egal. Eu la 32 de ani, sunt egal cu ea.
Dorel:- Dacă ești egal cu ea și eu sunt egal cu ea, înseamnă că sunt egal și cu tine, tranzitivitate, nu?
Mr Brasil:- Travestivitate, nu tranzitivitate. Nu suntem egali, eu și ea suntem mai slabi ca tine. Ne prefacem că suntem egali, dar nu. Suntem pe stil vechi, mai comuniști cum s-ar spune.
Dorel:- Da, sunt de acord, cel puțin în ce te privește, ești mai comunist decât ea.
Mr Brasil, mie:- Fii și tu mai comunistă, ca să fim egali!
eu:- Adică?
Dorel:- Îți traduc eu din engleză: Renunță la figurile cu 3 telefoane și păstrează doar unul. Pe mine, personal, mă oftici. Mă faci să mă simt ultimul bou.
Mr Brasil:- Nu-i traduci bine. Nu asta trebuie să faci. Trebuie să începi să porți fuste. Și tocuri.
eu:- Păi port.
Mr Brasil:- Porți, da numai când nu te văd autoritățile. Trebuie să le porți când te văd.
eu:- Mda, Ok.
Dorel:- Și bijuterii mari, așa poartă doamnele! Ce bune gogoși ai făcut!
Mr Brasil:- Merci. Mai avem o întrebare și gata.
Noi:- Ok.
Mr Brasil:- Câți ani de televiziune alb- negru aveți?
Dorel:- În afară de Artistul și ce îmi mai dai tu să văd pe dvd, nu am avut pe ecran altceva. Să zicem 1.
eu:- 18+ vreo 2 din categoria lui Dorel
Mr Brasil:- Eu am 28, deci sunt mai bun decât voi la crearea unei atmosfere nuanțate.
Dorel:- Ce întrebări!
eu:- La așa întrebări, așa răspunsuri.
Mr Brasil:- Aici amândoi aveți de recuperat. Amândoi stați prost cu comunismul, mai ales ea. Fii și aici oleacă mai comunistă, așa îți câștigi respectul printre autoritățile din domeniu.
eu:- Bine. Când vrei să încep?
Mr Brasil:- Dacă s-ar putea, de azi. Am creat un programel care, la sfârșitul zilei, măsoară nivelul crescut de comunism. E pe bază de parolă: Sesam, deschide-te! Învățați să creșteți, nu stați toată viața copii! 
Dorel:- Așa cum gogoșile tale cresc nivelul glicemiei.
eu:- Sau al colesterolului?
Mr Brasil, luându- ne farfuria din față:- Nesimțiților, ați dat-o pe extremisme! Ce credeți că așa se recuperează timpul pierdut prin tot felul de libertăți lingvistice! Următoarele gogoși le mâncați după puii fripți. Ajunge pe azi! Eu sunt un bărbat liber, nu sluga voastră!
Dorel se ridică de pe scaun în viteză, îl răstoarnă, masa se clatină, se varsă cafelele, fața albă se umple de pete, Mr Brasil scapă farfuria cu gogoși pe jos, se repede să le strângă pe cele mai murfiane, adică pe cele căzute cu pudra spre gresie, eu mă bag sub masă, vreau să ajut, dau un cap de capul lui Dorel, ne văităm amândoi, Mr Brasil apucă repede o cârpă umedă și începe să șteargă podeaua, Dorel bagă simultan două gogoși în gură înainte ca restul să aterizeze în coșul de gunoi, mă ridic să caut o ultimă picătură de cafea în cele 3 cești aproape goale...
După ce se termină circul, Mr Brasil îi zice lui Dorel:- Hai să mai dormim o oră, m- am obosit destul cu actualizarea comunismului.
Dorel, cu buzele pline de zahăr pudră vine la mine și mă sărută:- Na și ție! Să nu suferi că vei dormi singură!
eu, șoptit:- Nu sufăr!
Mr Brasil:- Suferi, da nu- i cazul fix azi să păstrezi linia partidului. Fii și tu oleacă mai postcomunistă!

Divorț

     Plouă torențial de două săptămâni. Plouă neașteptat pentru ultimii ani. Mr Brasil mă întreabă într-o seară, în trecere între două traversări ale holului spre camerele noastre, unde stăm călare pe calculatoare, citind și încercând să socializăm cu tot felul de  nejustificatexaltați:
-Ce crezi, topirea ghețarului a fost mai puternică decât cutremurul de alaltăieri noapte?
eu:- Nu știu. Dorel plânge de dinainte.
Mr Brasil:- Știu, e plin de șervețele prin toată casa, le lasă pe unde îi trăsnește. Eu unul m-am săturat să le adun. Mă duc peste el și îl cert!
eu:- Nu! Lasă-l să își consume toată furia.
Mr Brasil:- Așa deci. A ajuns la nivelul 5 al tristeții, animalul! Atunci mă duc să îl bat!
eu, strigând după el:- Nu ți-am răspuns la întrebare!
Mr Brasil:- Știu deja răspunsul, voiam numai aprobarea ta. Dacă vrei, poți filma scena, în caz că vrea să mă dea în judecată.
Îl las să plece spre camera lui Dorel.
Îl aud bătând în ușă, întâi încet, apoi mai tare și la un moment dat cu picioarele și pumnii. Ușa nu rezistă, sare din țâțâni. Mă duc după el. Dorel, pe marginea patului se uită blocat la amândoi. Mr Brasil îmi face semn să sprijin ușa, care pendulează doar într-o balama, și se îndreaptă spre Dorel:- Ce faci, curvo? Nu mai ai priză la bărbați? Ți-am rămas numai noi doi?
Dorel:- Lasă-mă-n pace!
Mr Brasil se ridică brusc și îl apucă de guler. Îl ridică la înălțimea ochilor lui și îi zice:- Ce mai faci?
Dorel:- Lasă-mă-n pace! Dă -mi drumul!
Mr Brasil:- Hai să ne batem!
Dorel:- Lasă-mă!
Mr Brasil:- Poftim, te las! Îi dă drumul la guler și îl împinge pe pat.
Dorel se ridică în picioare și începe să-l gratuleze pe Mr Brasil cu tot felul de invective, de la animale domestice la roboți de bucătărie. Mr Brasil se întoarce spre mine și îmi face semn să -l ajut să fixeze la loc ușa. Ne opintim amândoi, dar e dificil.
eu:- Dorel, dă și tu o mână de ajutor!
Dorel:- Nu-i treabă mea, voi ați stricat-o, voi o reparați!
Mr Brasil, mie:- Vezi că în camera mea sunt doi saci de menaj cu șervețele pline. În unul sunt lacrimile unor crocodili deghizați în bărbați fini. În celălalt, mucii adiacenți. Eu le-am adunat. Adu sacii aici și trântește -i în cap parașutei ăsteia!
Dau să plec. Dorel strigă:- Stai! Vă ajut! Stai!
Stau.
Ne chinuim un pic și reușim toți trei să fixăm ușa. Mr Brasil sună un tâmplar și gata, se termină circul. Într-o oră, ușa era și funcțională, și unsă pe la încheieturile metalice cu crema de corp din dulăpiorul lui Dorel.
Stăm toți trei în bucătărie. Dorel ne povestește că Ionel l- a părăsit pentru un bou de la altă facultate decât a lui și care nici măcar nu știe să danseze, nici nu spune glume. Face numai exerciții la matematică și chimie și se dă cu un after shave insuportabil. Și își rade și ceafa, ca să arate tuturor că e fan noului Ales de Apostolul Petru. 
eu:-Și pe tine de ce te- a părăsit brusc?
Mr Brasil:- N-ai auzit că s- a îndrăgostit de Georgel?
Dorel:- De fapt, eu l- am părăsit primul.
Mr Brasil:- Vezi, stând de vorba cu prietenii, îți mai revine memoria afectivă. Oamenii se mai și despart, nu?
eu:- Mda.
Mr Brasil, luându- l de umeri și lipindu- l tandru de el:- Uite un sfat bun de la un bătrân, nu doar de bărbați se divorțează, ci și de femei.
Dorel incepe să plângă iar.
Mr Brasil îmi face semn să caut sus în dulăpior șervețele. Aduc un pachețel, pe ultimul, și îi las pe cei doi să se descurce cu el. Mr Brasil îi șterge lui Dorel lacrimile, Dorel povestește ce om minunat a fost Ionel și cum s- au cunoscut. Eu știu ce urmează, din experiență, doi ani de povestiri repetitive până la detalii, despre personalitatea extraordinară a lui Ionel.
Plec la magazin. Plouă cu găleata, îmi iau un gentoi de piele să-mi rămână uscate pachetele cu șervețele până acasă.