partitura simpla de pian

_______________________a___ ___ _S_______________ț_ _p__________n_______ e_____a_________ _r___________
Se afișează postările cu eticheta seara de joi. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta seara de joi. Afișați toate postările

joi, 3 ianuarie 2019

analogii nepotrivite

Poveste de Craciun
Salvador Dali- Don Quixote


Stiti povestea lui Laios, cel nebun dupa Iocasta? Daca nu o stiti, trebuie sa stați jos, pentru ca eu sunt un profesor plicticos si cand ma apuc de povestit, ori va adorm, ori va apucati si voi de scris un mit. Si somnul in picioare si scrisul pe spinare este greu si dupa aia va doare capul foarte tare.
Povestea lui Laios face parte dintr-un mit, el se numeste mitul lui Oedip. Bine, Oedip e numele mitului, dar de fapt personajul zapacit este tatal lui Oedip, regele Laios.
Laios era insurat cu o femeie tanara si frumoasa, Iocasta, si nu putea avea copii. Intr-o zi, cineva il sfatui sa se duca la Oracolul din Delphi sa vada daca e vreo sansa sa se nasca un viitor mostenitor. Oracolul ii zice ca da, chiar atunci i-a ramas nevasta grea si ca degeaba tremura de fericire, degeaba se bucura si rade in nestire, copilul sau se va- nsura cu maica-sa, iar lui, cand va ajunge tinerel nu ii va cruta viata, ci i-o va lua. Va dati seama sarmanul Laios ce-a gandit dupa aia! ( bine, eu nu prea cred ca a gandit, dar nu eu sunt importanta, ci Sofocle, care l-a simtit pe Laois din prima ca este un nesuferit). Deci, Laios, de frica sa nu moara otravit sau rapus de lama de cutit, a luat copilul de la mama si l-a predat spre-a fi crescut de un alt rege dintr-un regat invecinat. (aici am mai scurtat). In sfarsit, Oedip, feciorul creste si intr-o zi se rataceste si aude un prelat ( nu i se zicea asa pe vremea aceea, ci profet) ce-i spune ca in curand al sau parinte batran, batran - nu va mai fi si ca este indicat sa mearga spre a-l mai vedea in viata chiar, de se poate,-n acea zi.
Oedip este uimit, caci el stia ca taica-su era barbat in toata firea si traia. Dar in sfarsit, nu s-a tocmit, nu s-a opus, a intrebat si a aflat ca este un fiu infiat al altcuiva, al cui nu este cunoscut nici mamei si nici tatalui.
Pleca Oedip si merse ....in sfarsit spune Sofocle ca se-nfipse-n el un alt soldat care -l certa ca nu se da din calea regelui si il soma sa se predea. Va dati seama, Oedip scoase indata spada si din doua trei miscari ii reteza celuilalt teasta si fara prea multa sudoare facu bucati trei inimioare. Trist, trist e mitul lui Oedip, bine, -i celebru si-i doar un mit, dar este foarte derutant cum s-a pastrat nealterat. Concluzia din grai in grai ajunse pana la palat si intr-o zi un menestrel il povesti. Se zice ca Oedip nu este de fapt un om adevarat si nici imagine nu e, nu este deci reprezentare. Se zice ca Oedip este ceva care la greci primea tot felul de prenume, dar numele era: destinul sau fatalitatea. Si, culmea, Laios, tatal sau e tot asa ceva. Chiar pe cale ocolita, cand e sa se -ntample ceva, se-ntampla, orice-ar zice lumea. Despre Iocasta nu am citit, ce stiu este ca a pornit spre marea inspumata si intr-o clipa de pe-o stanca o pala a impins-o-n hau.
Am scris pe scurt acest fragment pentru ca sunt intr-un moment de pauza dupa gatit. Stiti, inainte de a ma marita eu am primit in dar cumva, ceva. Zic cumva pentru ca de fapt nimic in viata mea nu este foarte explicit. Deci, am primit un obiect cu care as putea lucra. Sotului meu nu ii placea deloc ideea. Obiectul apartinuse bunei, si-i amintea ceva nasol legat de raposata. Bine, nu chestii sadice sau horror, ci pur si simplu, nu-i placea ca ma vedea lucrand la masinuta aia. Mult timp mi-a zis s-o aruncam, sa-i facem vant, s-o-nstrainam, dar eu, ca un soldat versat, m-am tot incapatanat sa apar darul meu. Si uite ca-ntr-o zi, chiar la putin timp dupa Anul Nou am aflat ca darul meu, cam evaziv, asa cum chiar am precizat, nu e al meu, ci al altcuiva mult mai aporpiat de buna. Ce este foarte interesant este ca abia astazi sotul meu s-a intristat cand a vazut ca sunt dispusa sa renunt. Nu vreau, dar daca nu -i al meu? Accea care mi l-a dat, mi-l cere. Nu am ce face. Trebuie sa i-l dau neaparat.
Deci, la fel ca in povestea lui Oedip, am ocolit ce-am ocolit si ii final v-am povestit de ce sunt azi asa pleostit.

Si ca sa nu ziceti ca sunt zgarcit, mai am doua masini mai mici cu care as putea lucra, dar nu-mi merge niciuna.

duminică, 28 octombrie 2018

viziune artizanala



intr-o zi de vara
se facea ca intr-o zi de vara se intalnira pe strada principala Croitorasul cel Viteaz si un croitor insotitor de o diva fatala.
Se facea ca, bineinteles, cei doi rivalizau.
Croitorasul cel viteaz era bineinteles, foarte treaz.
Croitorul insotitor plutea pe-un nor.
Diva fatala era intr-o tinuta banala.
In acele momente de maxima tensiune inspirationala a bietului autor, croitorasul cel viteaz isi atasa la un picior un mosor.
Si cu el invalui
si cu el descusu
si cu el dezvalui
ca diva, ah, diva
era de fapt un toreador.
Ce oroare, ce stupoare, ar fi zis un critic oarecare
dar noi, cei care stam zi de zi cu nasul in ziare
stim
cat de frumos
cat de util
cat de abil
cat de farnil
este un costumas de luptator spaniol.
Cat despre taur, el nu este si nu va fi in niciun caz acel animal de culoare verde praz cu care divele se lupta zi de zi.



joi, 18 octombrie 2012

LinkWithin

Related Posts with Thumbnails