Stăpânirea de sine

 Sunt om în toată firea. În general, mă stăpânesc, dar când vine acceleratorul de particule de la Cernâi peste mine, mă dau de gol. Sunt botos, sunt nervos, sunt periculos. 

De câteva săptămâni lucrez la un serviciu nou. Una dintre angajate stă vis- a - vis de biroul meu. La ora mesei, nu face ca noi toți, să plece din birou la restaurantul firmei sau peste drum, la un bistro. Își deschide o paporniță și scoate din ea un ștergar țărănesc, așează pe el o farfurie pentru ciorbă, una pentru felul doi, scoate termosul de cafea, pune și o ceașcă alături, șervețele, tacâmuri, toarnă ciorba, toarnă tocănița și mănâncă. Plecăm toți din birou. Când ne întoarcem, începe cearta. Eu sunt ultimul care reacționează și numai dacă picăturile de sos sau cafea ajung pe pagina mea, la o distanță de un metru și ceva. Mă ridic și deschid larg și fereastra și ușa. Ripostează că e înfrigurată,  răcită chiar, ripostează că îi deranjează vântul imprimanta. 

Asta se întâmplă zilnic. De câteva săptămâni, serviciul meu, altfel normal și chiar motivator, cel puțin financiar, a devenit un chin după amiaza. Mă gândesc serios să îmi dau demisia, dar suferința colegilor îmi mai prelungește șederea. 

Azi ajung la serviciu mai devreme cu o jumătate de oră. Intru încet în birou și o prind pe parașută scotocindu- mi prin dosare. Mă apropii de ea și îi dau brusc fusta jos. Se întoarce:

- Ce faci!!!!

Eu:- Te fut.

Ea:- Țip!

Eu:- Țipă! Paznicul e în curte, împușcă ciorile dimineții.

O așez pe podea și i- o trag. O fut în timp record, 8 minute jumate, recordul meu pentru patru orgasme. 

Mă ridic și ocup baia bărbaților pentru toaleta de dimineață. Se bate în ușă în delir de câteva ori, dar nu cedez decât când aud pe hol vocea unui depanator. 

Merg spre birou ca un proaspăt angajat, întrebând unde e secretariatul. 

Intru. Lumea lucrează concentrat, e liniște și un ușor miros de tutun și cafea. Panarama, nicăieri. 

Trece ziua așa cum trebuie, într-o atmosferă decentă și eficientă. Vine prânzul, niciun ștergar tradițional, nicio ciorbiță cu pulpiță, niciun cârnăcior cu fasolică, niciun strop de țuiculiță.  Plec acasă îngrijorat. Urmează două zile libere și s- ar putea de luni încolo să- i revină memoria. În ambele situații, nu îmi mai risc viața. Stau și îmi concep transferul la o sucursală unde pot lucra fără să îmi pun în pericol stăpânirea de sine. Salariul e mai mic, nivelul de civilizație mai mare. Sper. 

Gust de Teacher

     Plec cu amicul meu două zile la munte. Atmosfera londoneză din oraș mă deprimă. El a venit cu ideea și m- am lăsat greu convins. Abia pe seară am început să- mi fac bagajul, și asta după multe telefoane motivatoare. 

Plecăm cu autocarul. 

Pe măsură ce ne apropiem de stațiune, peisajul se schimbă.  Ploaia se preschimbă în lapoviță și în ninsoare, întâi lină, pe urmă amețitoare, cu fulgi mari, alunecând peste dealuri și văi,  peste brazii din ce în ce mai deși și mai înalți, peste căsuțele înfundate mai mult sau mai puțin în zăpadă. S- a întunecat și luminile sporadice de la ferestre mă duc într- o atmosferă de basm. Îmi amintesc copilăria, când pândeam o bucată bună de noapte ivirea albului peste grădină. 

El e fericit. Îmi vorbește despre un film bun pe care l- a văzut de câteva ori. Nu mă tem de dezvăluirea secretelor din intrigă și îl îndemn să mi- l povestească detaliat. Sunt puțini oameni în autocar, muzica de la radio e în surdină, îi aud cuvintele ca o apă care se dezgheață, ducând la vale sloiuri mici și bucăți de civilizație. 

Ajungem. Luăm un taxi și ne cazăm la o pensiune. Ni se dă o cameră mică, are paturi suprapuse, eu aleg patul de jos. Mă trezesc des noaptea, merg să fumez, mă mai prinde cheful de citit, uneori cobor în restaurant. Așa fac de obicei. Nu vreau să îl trezesc și pe el cu foiala mea.

Ne îmbrăcăm frumos și mergem la dans. Drumul nu a fost lung, nici obositor, suntem fresh amândoi. 

În discotecă, plin de tineri. Adulții sunt statici. Muzica e bună, se intercalează între pop, dance, bluesuri și rumba. 

Mă agață o coardă îmbrăcată în ștrasuri și cu o rochie vaporoasă albă. Mă ia la întrebări, cine sunt, de unde sunt, ce fac, ce practic, de ce nu practic altceva, cum stau cu sănătatea. O întreb dacă a băut cafea azi, zice că una. Merg la bar și îi mai iau o cafea. 

-Am nevoie de un alterego mai vibrant, îi spun, cu întrebările tale m- ai îngropat deja, iar tu te-ai dus înainte cu 30 de ani. Nu pot să dansez cu o babetă la ora asta. În plus, am cu cine dansa. Îi arăt masa unde stă prietenul meu, sorbind dintr-o doză de gin, lăsat mult pe spătarul canapelei și cu ochii în globul strălucitor al discotecii. 

Bea cafeaua, dispare și apare cu o haină blănoasă pe ea. Îmi zice:

- Vrei să ne plimbăm?

Eu:- Nu.

Ea: - Poate vrea prietenul tau.

Eu:- Nu.

Ea:- De ce hotărăști tu? Mă duc să- l întreb, poate decide singur.

Eu:- Nu.

Ea:- Atunci ce facem?

Eu:- Nu știu, nu ești problema mea. 

Se întoarce spre bar și își ia un whisky. Dă pe gât rapid paharul. Mai cere unul. Îl bea și pe acesta. 

Plec de lângă ea. Îmi iau amicul de braț și vin în mijlocul ringului. E un blues. Dansez cu el. 

Vine în jurul nostru și încearcă să ne despartă, pune mâna când pe mine, când pe el. Nu o respingem, nu o bruscăm, dar nu ne combinăm în trei. Se termină melodia. Eu chem un taxi. Urcăm în el. Ea se ține după noi. Încearcă portiera, dar îi spun șoferului să demareze. 

Întorc capul, o văd ca o pată albă în mijlocul beției de lumini. 

Stăm amândoi pe bancheta din spate. Amicul meu îmi spune:

- Scoate limba!

Scot limba. Îmi bagă un deget în gură și și-l  plimbă pe limba mea de- a lungul ei și pe margini. Pe urmă și- l bagă în gură,  plescăind de câteva ori. Mă gâdilă, mă excită. 

Îi spun:- Termină!

El:- Stai că mai vreau să înțeleg ceva. Scoate limba!

O scot din nou. Sare ca un râs turbat pe mine și mă sărută. Mă feresc și dau cu fruntea de  scaunul șoferului care scoate un țipăt, în timp ce rotește volanul de câteva ori. 

Eu și șoferul:- Ești nebun!

El:- Da! Animalul ăsta a băut cafea și whisky singur. Nu! Am greșit. Am fost cu el la club și a băut cu o curvă! Pe mine m- a lăsat să îi păzesc onoarea !

Ajungem la hotel. Îi fac o piedică și îl bulgăresc și mozolesc întâi cu zăpadă, apoi cu cafea și whisky. 

Continuăm bulgăreala în cameră, cu ce prindem, perne, pene,  halatele pufoase, papucii de unică folosință, cuvertura, fața de masă, tacâmurile de plastic. Comandăm o sticlă de whisky și ne îmbătăm ca porcii. Adormim pe unde apucăm, ne trezim unul în brațele celuilalt. 

Ne întoarcem seara în oraș, târând după noi ninsoarea ca pe o trenă pufoasă. Încă am în gură gustul lui de Teacher.