Despre Tractatus Logico-Philosophicus de Wittgenstein.

Wittgenstein’s identity card as an artilleryman in the Austrian army in 1918.

(© Wittgenstein Archive)

Tractatus Logico-Philosophicus de Ludwig Wittgenstein

          Ludwig Wittgenstein a fost nepotul unui moșier evreu şi fiul unui multimilionar din industria oţelului, care a avut nouă copii și pentru că soția sa era de religie catolică, el şi i- a botezat pe toți în această credinţă. 

Născut la Viena în 1889, a învățat la Realschule în Linz, unde a fost contemporan cu Adolf Hitler. A fost atras foarte mult de filosofia idealistă a lui Schopenhauer.

După ce a studiat ingineria la Berlin şi Manchester, s-a dus la Cambridge, unde inteligența sa a fost imediat sesizată de Russell, care s-a dedicat cu mare generozitate să-i promoveze geniul. După cinci semestre  la Cambridge, a trăit în izolare în Norvegia, iar când războiul a izbucnit în 1914 s-a înrolat ca voluntar în artilerie şi a luptat cu curaj pe frontul de est și pe cel italian. În această perioadă a scris capodopera sa, Tractatus Logico-Philosophicus, pe care, în 1918, fiind încă prizonier de război la Monte Cassino, i l-a trimis lui Russell spre a fi citit si publicat.  

      Tractatus-ul este scurt, frumos și foarte dificil. Se compune dintr-o serie de paragrafe numerotate, adesea conținând nu mai mult de o singură propoziție. Cele  mai faimoase paragrafe sunt primul și ultimul :"Lumea este tot ce se întâmplă" și "Despre ceea ce nu se poate vorbi trebuie să se tacă". 

      Principala preocupare a lui Wittgenstein in această carte este natura limbii și relația ei cu lumea. Doctrina sa centrală este teoria semnificației(înțelesului) ca imagine(picture theory of meaning). Conform acestei teorii, limbajul constă în propoziții care ilustrează lumea. Propozițiile sunt expresiile sonore (perceptibile) ale gândurilor, iar gândurile sunt imagini logice ale faptelor; lumea este totalitatea faptelor.

         Gândurile și propozițiile, în conformitate cu Tractatus-ul, sunt imagini în sens literal, nu metaforic.  O propoziție în engleză, cum ar fi ‘The rain will spread across Scotland’ (peste întreg teritoriul Scoției va ploua) sau "sângele este mai dens decât apa" - nu trimit musai la o reprezentare.  Wittgenstein crede că ar fi urmatoarea cauza: structurile lingvistice se gândesc dincolo de toate recunoaşterile de natură sensibilă.

ANTHONY KENNY- THE PHILOSOPHY OF WITTGENSTEIN din vol. An Illustrated Brief History of Western Philosophy , Pg 365-366. ( traducere cu Google Translate).  

cum se formalizeaza cateva proverbe

1. graba strica treaba.
 Nici un lucru bun nu este activitate facuta in graba.
Niciun S nu este P
SeP.

2. toate drumurile duc la Roma.
Orice activitate importanta din Imperiul Roman este subordonata unui cezar.
Toti S sunt P
SaP.

3. Unde nu e cap, vai de picioare.
Unele persoane nu sunt ascultatoare.
Unii S nu sunt P
SoP.


4. Unde da mama, creste.
Unele efecte pozitive ale educatiei sunt vizibile doar prin raportare la dragostea materna.
Unii S sunt P
SiP.

silogisme

Anton Vakulovsky

Sugestie pentru probele orale, asa cum era pe vremea mea, daca picai la scris,  luai la oral, o saptamana mai tarziu.

S= super

M=cool
P=ultra

Daca Toti Cool sunt Ultra si

Toti Super  sunt Cool
Atunci Toti Super sunt Ultra
-------------------------------------

S=super
M=naspa

P=ultra-maxi

Daca niciun Naspa nu este Ultra-maxi si
Toti Super sunt Naspa

Atunci niciun super nu este ultra-maxi.

 ----------------------------------------------------------------------------

Daca toti comsi- comsa sunt ultra-cool si

            Unii super sunt comsi-comsa

Atunci unii super sunt ultra-cool

MaP
SiM
------
SiP

             S=super

M=comsi-comsa
P=ultra-cool

------------------------------------------------------------------------ 

 

S=super                                                         

 M=naspa-naspeta                                     

P=ultrissimo

Daca niciun naspa-naspeta nu este ultrissimo si     MeP si

unii super sunt naspa-naspeta                                    SiM. atunci
atunci unii super nu sunt ultrissimo.                         SoP.

 

draft pentru o lectie de logica si argumentare cu continuturi interdisciplinare

Dovezi care atesta faptul ca genetica deriva din logica si filozofie.

1. genul include specia.
2. de exemplu, daca esti genul greu de urnit din loc, probabil ca faci parte din specia magar imputit sau bou, bivol, cireada de vaci.  

Dovezi care atesta faptul ca biologia deriva din logica, argumentare si comunicare. Totusi lectia reproducerea nu se bazeaza pe lectia perpetuarea speciei, ci eventual pe derivarea genului din speciile sale, ceea ce dpdv psihologic este sinonim cu abstractizarea ca si operatie a gandirii si cu problematizarea ca etapa a invatarii - intelegerii lectiei diviziunea si clasificarea.

Genul= feminin/ masculin

Specia= sora, frate, sot, sotie, cumatru, nepot, nepoata…. etc.

Importanta controlului la adult.

                In limba romana, cuvantul “control„ este un cuvant compus si atractiv totodata, mai ales in societatea informatizata, cand spatiul virtual este din ce in ce mai larg, iar cel material din ce in ce mai redus.

Cuvantul control, in societatea moderna are o semnificatie deloc de neglijat, mai ales la adultul corupt de societatea informatizata, deoarece el este un cuvant compus din doua cuvinte, cont si rol, ambele cu o importanta covarsitoare pentru o persoana normala, care are si ea ca toata lumea occidentala o baza materiala, care in limba engleza, limba societatilor informatizate se numeste body, corp sau, cum spun francezii pe limba lui cartesius, alias descartes, res extensa, care, tot, dupa descartes, filosof rationalist la fel ca si pascal, in opinia mea si cred ca si a altora, nu se opune lui res cogitans, ci dimpotriva, pe parcursul existentei noastre omenesti, ii slujeste, asa cum un corabier nu el este cel care slujeste corabia, ci viceversa.

La adultul normal, cuvantul control este si el normal, si se scrie ctrl.

Ei, dar la adultul solitar/solidar cuvantul control nu mai este normal. Apesi pe el si nu vrea. Vrei sa selectezi toata lista si te enervezi. Cauti sa rezisti, dar situatia devine din ce in ce mai grea. Incerci sa inlocuiesti comanda cu shift si vezi ca nu e totuna. Asociezi controlul cu alt si delete si trebuie sa repeti operatiunea. Dai restart odata, dai restart de doua ori, de trei ori, pana la urma cedezi, te trantesti in pat si incepi sa realizezi ca trebuie sa faci altceva.

De ce? Pentru ca in limba romana cuvantul control este de fapt altceva decat cuvantul vointa heteronoma. Cuvantul control inseamna efort sustinut si obositor, zi de zi si ceas de ceas.

Si cand te uiti inapoi, vezi ca tot acest efort a omis un pas. Cel putin in existenta mea ca profesor. Nici un ban in cont, nici un rol in tot acest an stupid despre care am sa va vorbesc altcandva. Dar vorba lui Creanga, cand ma gandesc ca sunt unii care stiau deja asta, ma bucur si eu, lumea in care am ajuns nu este pustie, prin ea paseste prin fiecare rand o metafora al carui autor nu este imaginatia, ci fantezia altcuiva decat a mea.

va cer scuze dragi cititori, voi adauga majuscule ulterior. daca am timp, chiar azi dupa amiaza. 

Cum a ajuns aceasta vara sa ii fie dedicata cepei

Majoritatea oamenilor au tot felul de obsesii. Unii sunt obsedati de idei, altii sunt obsedati de lachei.

 Deasemenea, exista matematicieni foarte simpatici, care pot sa ajunga chiar obsedati de ardei. Eu am ajuns, in mod inconstient sa fiu obsedata in acest an de ceapa.

Izvorul acestor obsesii, la majoritatea oamenilor, conform teoriei psihanalizei este foarte vechi, in prima copilarie. La mine, izvorul nu a reiesit la suprafata din intalnirile mele cu psihologii catedrei, dar am constientizat brusc importanta cepei verzi, pentru ca stie toata lumea, exista si ceapa galbena si ceapa alba si ceapa roz.

Am constientizat-o in aceasta seara, care se anunta o seara normala.

Dar sa revin la izvor.

Ceapa a intrat in mod abundent in viata mea nu odata cu prima remarca a colegului meu care predă religia, ci mult mai tarziu, odata cand am mers la un supermarket international (e pleonasm?) si am cumparat o punguta cu arpagic pe care am dat 5 lei.

Am citit instructiunile, am luat niste pamant de flori, niste ghivece si am sadit arpagicul.  Nu mai facusem asa ceva niciodata, sa plantez o legume si sa o observ cum se iveste, cum creste si cum se mandreste ca este singura verdeata indrazneata, care rezista la vant, ploaie si in plus, mai si tine de urat cand nu ai in tigaie decat o pastaie.

Deci, au crescut o multuime de cepe verzi din care am mancat cu drag si umor o vara intreaga. Nu in stare pura, ci prin intermediul combinatiilor.

Anul acesta de pastele catolicilor, o frunza de ceapa mi-a salvat viata. Nu va spun cum, dar sa stiti ca actiunea se petrecea la o agapa si eu eram invitata sa fac o gluma, asa incat un flacau tomnatic sa nu se scufunde de melancolie intr-o intreaga groapa plina de râie , ci sa ii ramana afara macar un firisor de care sa il pot trage eu si cu care sa vreau din nou sa ma cert pentru ca impartim acelasi dormitor.

In asta seara cepa din nou m-a binedispus pentru ca eram ingretosata la gandul ca daca aveam oi ar fi trebuit pe asa o caldura sa merg cu ele la tuns si atunci ar fi trebuit sa ma justific de ce in conceptia mea a tunde o oaie echivaleaza cu arta de a desena sau cu cea de a copia o caligrafie/a face o fotografie.

Candva, daca am sa am inspiratie sau un context potrivit, am sa va povestesc cum am reusit sa dedic o intrega vara conceptului de (as fi vrut eu sa fie cerc- patrat sau icosaedru ) dar nu, este vorba despre rosie.  Conceptului de leguma - rosie care, ca si in cazul cepei, mi-a salvat viata in mod regulat de mai multe ori. Nu va spun acum, ci candva, nu va fie teama, aceasta amintire face parte din identitatea mea si nu o pot uita nici daca mi s-ar spala creierul de 3,4 ori pe zi sau mi s-ar repeta ca eu trebuie sa scriu numai comedii.

Numerele

 

        traducere cu google - translate din limba engleza al unui text din calculator.

              Numere sunt în general cunoscute ca entităţi matematice a căror funcţie este de a exprima mărimea sau ordinea dintr-o mărime a ceva concret sau de altă natură. Istoric, pornind de la tipul cel mai de baza, avem: numere întregi pozitive (1, 2, 3, ...), care apar în primele înregistrări scrise. Ulterior, noţiunea de număr a fost generalizată şi extinsă în mai multe direcţii diferite - de multe ori întampinand o opoziţie considerabila.
Altele decât întregii pozitivi, dar tot destul de vechi sunt numerele raţionale (fracţiile), care au fost cunoscute de egipteni şi mesopotamieni.

Descoperirea, de către matematicienii lui Pitagora, a unor lungimi care nu se pot
exprima ca fracţii a prilejuit introducerea unor numere numite iraţionale, cum ar fi rădăcina pătrată a lui 2, deşi grecii au reuşit doar o înţelegere geometrică a acestora.  

a²  +b²= c²

1² +1²  = 2,

2= c²

       ^_

^c=V2

 

Numărul zero a fost recunoscut, în primul rând în matematica indiana, prin secolul al şaptelea.  Mai tarziu de acest secol au aparut numerele negative si numerele complexe, cum ar fi rădăcina pătrată a  a lui i ( = -1), care a apărut la sfârşitul Evului Mediu.

 

Numerele infinitezimale, dezvoltate de fondatorii calculului cu acelasi nume, Newton şi Leibniz, au aparut în secolul XVII (şi ele dispar din matematică pentru un timp), şi numerele infinite (ordinale şi cardinale) au fost introduse de către fondatorul modern al teoriei multimilor, Cantor, în secolul al XIX-lea.
Introducerea a trei dintre aceste tipuri de numere, care au prilejuit adevarate crize matematicii, au pus si bazele acesteia. Prima criza, cea generata de aparitia numerelor iraţionale, a fost în cele din urmă rezolvată în secolul XIX de Cauchy şi Weierstrass. Cea de a doua (cu privire la infinitezimale) a fost rezolvată, de asemenea, tot in acea perioada, de activitatea lui Weierstrass şi Dedekind. Cea de a treia (cu privire la numerele infinite), care implică paradoxuri, aşteaptă încă o soluţie convingătoare, diferita de cea a lui Russell.

Este aparent imposibil sa dam o definiţie riguroasă a ceea ce este un număr.

 

Cea mai simpla acceptiune ar putea pleca de la ideea de multime, sau de la cea de interval. Dar un numar definit prin intermediul conceptului de interval presupune o asemanare cu o familie despre care nu stim cati membri are de fapt.

1. numerele naturale

Toate societăţile umane par a avea o anumită formă de numărare, atât pentru dimensiunea  numita cardinalitate (unul, doi, trei, ...), cat si pentru dimensiunea numita  ordinality, ordinalitatea  (primul, al doilea, al treilea, ...). Recunoaşterea faptului că o infinitate de pozitivi întregi ar putea fi ordonata se stia inca din Egiptul antic, deoarece exista dovezi  scrise care ne spun ca in Egiptul mileniului al patrulea î.Hr. se cunostea numararea.

Cercetarile au scos la iveala faptul ca erau cunoscute de asemenea operaţiile aritmetice de bază (+, x etc.).

           

va urma