"Primele telegrame, în sensul comunicării electrice la distanță, au fost trimise în anii 1830-1840 de Samuel Morse și asociații săi. Cel mai cunoscut moment este transmiterea primului mesaj prin telegraful electric Morse, care a avut loc pe 24 mai 1844, între Washington D.C. și Baltimore. Mesajul transmis a fost celebrul citat biblic: "What hath God wrought!" (Ce a făcut Dumnezeu!).
Baiazid supranumit Ahmed:- Iar e noapte. Semiluna învinge!
Dimitrie Cantemir:- E lună plină. A fost un nor trecător.
Baiazid supranumit Ahmed:- Da. Dar va învinge.
Dimitrie Cantemir:- De unde știi? Nu te poți lua după percepție, zic învățații francezi și italieni, ci după logică. A fost semilună săptămâna trecută, acum e lună plină.
Baiazid zis Ahmed:- Să-l întrebăm pe astrolog atunci.
Astrologul stă lungit pe un covoraș și trage din narghilea. Rotocoloale de fum își păstrează forma și după ce se ridică spre tavan. Elevii astrologului desenează repede conjuncțiile astrale ale verii.
Ahmed Baiazid intră însoțit de Dimitrie Cantemir:-Salem! Se ploconesc toți.
Baiazid:- Salem, Salem. Ia zi, e lună plină plină sau Semiluna nu învinge?
Astrologul:- Semiluna învinge. Dar luna trădează ca de obicei. E plină, ca o cocoașă de dromader care a lăsat în urmă oaza.
Baiazid, lui Cantemir:- Lasă, spui ce vrei dar sa adaugi: Așa a zis Allah! Sau: Semiluna învinge!
Cantemir:- Nu a zis Allah și nici semiluna nu învinge!
Ahmed se enervează:- Moldovean trădător! Am să pun să ți se taie capul!
Cantemir:- N-ai decât, dar ai să umbli cu limba scoasă dupa unu' ca mine și n-ai să mai găsești.
Baiazid Ahmed al II lea:- Aici ai dreptate. Astrologului:- Un hașiș nou?
Astrologul:- Da. Direct din inima Asiei nesfârșite.
Ahmed:- Nimic nu-i nesfârșit în afară de Imperiul Otoman!
Astrologul:- Da. Așa e.
Ahmed Baiazid trage din narghilea și adoarme imediat.
Astrologul, elevilor:- Așezați -l pe covorul zburător. Îl ducem repede în partea lumii unde e semilună. Ăsta e în stare să ne lase fără tărtăcuțe pe toți.
Elevii îl așează pe sultan încetișor pe covor, îi scot țunșpicul narghilelei din gură și pornesc. Dimitrie nu urcă, de fapt nu mai încape. Se uită după covorașul zburător și oftează adânc. Două zile fără sultan, în sfârșit, poate pleca o fugă în Moldova să-i ajute pe cărturari să înțeleagă câteva documente furate din biblioteca sultanatului.
Se lasă liniștea peste pământ. Greierii țârâie prin ierburi, broaștele orăcăie vesele, țipă lăstunii prin stufărișuri.
Dimitrie, cavalerului care îl însoțește spre ținuturile românești:- Ce zici, ne apucăm de yoga?
Cavalerul:- De ce, Măria Ta?
Dimitrie:- Când vedem punctul ăla fix din întuneric cum începe să se miște, eu te ciupesc pe tine, tu pe mine, depinde care vede primul. Ne trezim amandoi la realitatea prezentului.
Cavalerul: -Așa știm că se întoarce sultanul și avem timp să ne pregătim de întoarcere.
Dimitrie Cantemir:- Altfel nebunul vine cu oaste să mă caute la Cetatea de Scaun. Știi ce repede se mișcă moldovenii! Învață turcește, uită limba noastră latinească, cântă numai manele, uită doinele noastre frumoase, poartă șalvari, uită ițarii noștri călduroși și rezistenți, își taie pletele și nu-i mai putem apuca decât de barbă ca să-i ducem în familie, biserică și la dregătorii. Vrei să fim singurii pletoși din împărăție?
Cavalerul:-Nu, trebuie să avem amândoi alternative. Ne apucăm, Maria Ta! Dar cum?
Dimitrie:- Rugăm pe Spătarul Milescu să ne fie maestru.
Cavalerul:- Aaa!
Actul I
Dimineață devreme. Sigismund Bathory se ridică din pat ușor afumat:- Ce aer curat! Servitorului:
- Ce e după pâlcul ăla mare de copaci?
Servitorul :- Cetatea Sucevei, Majestate.
Sigismund Bathory:- Am auzit de ea! Nu e domn acolo Ștefan cel Mare?
Servitorul:- Ba da.
Sigismund:- Pregătește iapa, vopsește-o- n verde daca e nevoie, traversăm pădurea și luăm Suceava! Vorbește și cu oștenii, să fie cât mai mulți, să fie cam cu 4 zerouri la coadă, să fim siguri de victorie! Ah! Ce energie am! Ce bine mă simt! Vino- ncoa să te țuc!
Servitorul pleacă.
Sigismund se uită o clipă la trupul femeii culcată în pat, dar nici nu oftează, nici nu plescăie. Se îmbracă voinicește cu nădragii și cămeșa și iese.
Actul II
Stefan cel Mare se ridică din pat. Afară e întuneric. Lună plină, puzderie de stele. Se apropie de măsuța de toaletă și deschide un sertărel. Scoate din el un clondir mititel și dă pe gât o dușcă de vin mănăstiresc, vechi de 150 de ani. Sângele începe să circule, idei puzderie în cap, acolo fac un pod, dincolo pun un zid de cetate, acolo mai ridic o bisericuță de lemn pentru măicuțe, pe iepuroaica asta am lăsat- o grea azi noapte, sper să fie fată, că dacă e băiat avem iar război civil. Eu zic că va fi fată, până acum mi-a ieșit din poziția adoptată și față de Apus, și față de Poartă.
Se duce încet spre fereastră. O dungă roșiatică străbate orizontul, anunțând o nouă zi.
Ștefan se gândește că și acest copil care se va naște cu sânge de domn într-o zi va avea nevoie de un tron. Se uită în zare usor încruntat. Plec să cuceresc Chilia! 3 brațe are Dunărea, 3 principate sunt, unul e al Moldovei! Nu sunt sigur că va fi fată, s-ar putea să fi făcut din greșeală un băiat. Sunt viitor tată de rege! Trebuie să fiu un model demn de urmat!
Iese din iatac și cheamă boierii la sfat.
Boierii o lălăie ca de obicei, vin târziu, vin in izmene, vin fără cușmă pe cap. Ștefan se ia de ei, le trage și câte-un șut în cur ălora mai recalcitranți. Apoi îi anunță să -și pregătească armele și caii, merg la luptă!
Boierii în cor:- Dar azi e duminică!
Ștefan le-o retează:- După slujbă plecăm! Până atunci trimiteți pruncii și femeile la biserică să se roage pentru victorie.
Actul III
Sigismund și Ștefan se întâlnesc la Baia.
Are loc un scurt schimb de replici usturătoare între Ștefan și boieri. Sigismund și armata ungară sunt martori, dar nu se bagă. Boierii fac stânga- mprejur și îl lasă baltă pe Ștefan. Ștefan iese într-un moment de confuzie al ambelor armate din cetate, se strecoară pe lângă ziduri, încalecă și fuge mîncând pământul, spre Suceava. Își pune în joc toate pilele ca să apere cetatea de invazia maghiară.
Actul IV
Sigismund își dă seama că Moldova nu e chiar așa ușor de luat, că și Ștefan are probleme cu subordonații pasiv- agresivi, nu doar el și înțelege că Suceava și Baia au peisajul cam la fel. Îl întreabă pe servitor:
- Ce e dincolo de pâlcul ăla mare de copaci?
Servitorul:- Cetatea, majestate.
Sigismund:- Care cetate?
Servitorul:- Cetatea de unde am plecat azi dimineață. Unde locuiți, unde domniți.
Sigismund:- Apăi dacă acolo îi casa noastră, ce să mai pierdem vremea pe aici? N- ai văzut ce caracter au moldovenii și cum se trag de nojițe cu domnii! Hai să ne-ntoarcem cât este încă cerul frumos! Am chef să mă uit la stele prin telescop.
