Baiazid supranumit Ahmed:- Iar e noapte. Semiluna învinge!
Dimitrie Cantemir:- E lună plină. A fost un nor trecător.
Baiazid supranumit Ahmed:- Da. Dar va învinge.
Dimitrie Cantemir:- De unde știi? Nu te poți lua după percepție, zic învățații francezi și italieni, ci după logică. A fost semilună săptămâna trecută, acum e lună plină.
Baiazid zis Ahmed:- Să-l întrebăm pe astrolog atunci.
Astrologul stă lungit pe un covoraș și trage din narghilea. Rotocoloale de fum își păstrează forma și după ce se ridică spre tavan. Elevii astrologului desenează repede conjuncțiile astrale ale verii.
Ahmed Baiazid intră însoțit de Dimitrie Cantemir:-Salem! Se ploconesc toți.
Baiazid:- Salem, Salem. Ia zi, e lună plină plină sau Semiluna nu învinge?
Astrologul:- Semiluna învinge. Dar luna trădează ca de obicei. E plină, ca o cocoașă de dromader care a lăsat în urmă oaza.
Baiazid, lui Cantemir:- Lasă, spui ce vrei dar sa adaugi: Așa a zis Allah! Sau: Semiluna învinge!
Cantemir:- Nu a zis Allah și nici semiluna nu învinge!
Ahmed se enervează:- Moldovean trădător! Am să pun să ți se taie capul!
Cantemir:- N-ai decât, dar ai să umbli cu limba scoasă dupa unu' ca mine și n-ai să mai găsești.
Baiazid Ahmed al II lea:- Aici ai dreptate. Astrologului:- Un hașiș nou?
Astrologul:- Da. Direct din inima Asiei nesfârșite.
Ahmed:- Nimic nu-i nesfârșit în afară de Imperiul Otoman!
Astrologul:- Da. Așa e.
Ahmed Baiazid trage din narghilea și adoarme imediat.
Astrologul, elevilor:- Așezați -l pe covorul zburător. Îl ducem repede în partea lumii unde e semilună. Ăsta e în stare să ne lase fără tărtăcuțe pe toți.
Elevii îl așează pe sultan încetișor pe covor, îi scot țunșpicul narghilelei din gură și pornesc. Dimitrie nu urcă, de fapt nu mai încape. Se uită după covorașul zburător și oftează adânc. Două zile fără sultan, în sfârșit, poate pleca o fugă în Moldova să-i ajute pe cărturari să înțeleagă câteva documente furate din biblioteca sultanatului.
Se lasă liniștea peste pământ. Greierii țârâie prin ierburi, broaștele orăcăie vesele, țipă lăstunii prin stufărișuri.
Dimitrie, cavalerului care îl însoțește spre ținuturile românești:- Ce zici, ne apucăm de yoga?
Cavalerul:- De ce, Măria Ta?
Dimitrie:- Când vedem punctul ăla fix din întuneric cum începe să se miște, eu te ciupesc pe tine, tu pe mine, depinde care vede primul. Ne trezim amandoi la realitatea prezentului.
Cavalerul: -Așa știm că se întoarce sultanul și avem timp să ne pregătim de întoarcere.
Dimitrie Cantemir:- Altfel nebunul vine cu oaste să mă caute la Cetatea de Scaun. Știi ce repede se mișcă moldovenii! Învață turcește, uită limba noastră latinească, cântă numai manele, uită doinele noastre frumoase, poartă șalvari, uită ițarii noștri călduroși și rezistenți, își taie pletele și nu-i mai putem apuca decât de barbă ca să-i ducem în familie, biserică și la dregătorii. Vrei să fim singurii pletoși din împărăție?
Cavalerul:-Nu, trebuie să avem amândoi alternative. Ne apucăm, Maria Ta! Dar cum?
Dimitrie:- Rugăm pe Spătarul Milescu să ne fie maestru.
Cavalerul:- Aaa!
