Toată lumea interesată știe că lui Wittgenstein îi plăceau westernurile. Mergea la cinema însoțit de câte unul din amici și după ce se termina filmul, în drum spre casă, îl ruga să-i-l povestească. Unii zic că nu era atent, alții că era atent doar la detalii. Eu zic că îl interesau expresiile care anunțau noutatea regizorală și pe care de obicei nu le putem exprima decât după ce apare conceptul. Până atunci folosim interjecții, onomatopee și alte gesturi.
În memoria lui Wittgenstein, un hit nemuritor ca și fiecare actor de western!
P.S. Azi prietenul meu din liceu, Cătălin, ar fi împlinit 54 de ani. Dumnezeu să-l odihnească în Împărăția Sa! Și el a fost un pistolar pentru fiecare om fanatic, infatuat și necizelat. ♥️♥️♥️♥️♥️
