Preselecție

 Preselecție pentru rolul de androgin

Regizorul:- Numai cine e întreg va părăsi sala! 

Nu puteți fi mai buni decât mine!

Personaje de teatru

 

WENDLA din Deșteptarea primăverii de Frank Wedekind

Elemente

 

Ea:- Sunt unii așa niste elemente, complet libere de orice legătură.
El:- Să nu exagerăm. Legăturile bipolare nu sunt constrângătoare. Sunt moleculare. De exemplu, 0/1.
Ea:- Dacă sunt moleculare, poate le putem trece într- un tabel.
El:- Eu sunt adeptul listei.
Ea:- Eu al hexadei. E mai .... cristalină.
El:- Mă anxiază cristalinul. Îmi pierd inspirația în fața lui.
Ea:- Poate vrei să spui că preferi cristalinul combinat cu orice culoare.
El:- Aici ai nimerit- o. Așa e, cu cât e mai latino culoarea, cu atât mă simt mai liber.
Ea:- Să nu deviem. Culorile latino sunt tot elemente, dar mai simple.
El:- Vezi că ai făcut o eroare logico- gramaticală. Elemente mai simple nu există. Există elemente mai libere decât cele libere.
Ea:- Libertatea nu e un concept? E subiect? Are grade de comparație?
El:- Libertatea nu e un substantiv, e un verb.
Ea:- În românește?
El:- Da.
Ea:- Ce chestie?! N- am știut.
El:- N- ai știut, uite că ai aflat.
Ea:- Bine, pa!
El:- Pa.

Dialog între scriitor și personaj pe o temă preferată de scriitor

 

Levin:- Hai să mai împădurim niște dealuri!
Levin:- Cu ce?
Tolstoi:- Cu ceva contra defrișării!
                           *****
Tolstoi, în șaretă cu Levin:
Tolstoi:- Îți plac vacile?
Levin:- Sunt niște animale care mă depășesc.
                            ****
Levin și Tolstoi la cafea
Levin:- Iar am căzut!
Tolstoi:- De pe Bibisica?
Levin:- Nu.
Tolstoi:- De pe Ducipal?
Levin:- Nu, la testul psihologic.
Tolstoi:- De ce? Le- ai spus că ești necăsătorit?
Levin:- Da. I-am spus vechilului și m-a încurajat să mai dau o dată.

Tolstoi;- Și dacă n- ai chef?

Levin:- Atunci plec. 

Tolstoi:-Big Like!

el si ea

Artistul 

Citesc pe Wikipedia despre Michelangelo că a fost și poet, că a scris versuri non- edulcorate și că și-a dedicat (normal, ca orice gay) versurile iubiților nerecunoscători. 

În parc, de la atâtea flori de tei căzute pe capetele a doi porumbei, toate băncile erau lipicioase. Imposibil de stat pe ele. Am găsit, în sfârșit o bancă sub un altfel de copac. 

Aproape de mine, 

el și ea. reproșuri:

el:- am știut de la început că tu ești mai tânără.

ea:- tace.

el: - Și acum ce îmi tot reproșezi chestia asta,  vrei să mă cuplez cu maică-ta?

ea- mormăie ceva.

el:- Vrei să vorbim despre bani? Asta vrei? Crezi că m- am cuplat cu tine ca să facem sex în loc să îmi plătești orele pentru pian?

ea: - zice ceva ininteligibil. 

el: - Ridică vocea: - Ai știut de la început că eu sunt mai mare, dar nu sunt chiar așa bătrân cum vrei tu să faci să mă simt....

Un cerșetor: - El, mai tânăr decât mine, ea mai proastă decât fetele pe care le știu eu....hai să plec că mă bag în dialog cu el. 

În rest, cupluri normale, îndrăgostite, fericite, grupuri de fete în armonie, fiecare în altă tovărășie virtuală, ca în orice parc normal, măturători, oameni osteniți și săraci, tot felul de singuratici cu sau fără câini...am plecat când filmul de aventuri începea să devină film polițist. M-am băgat într-o scară și am continuat să citesc din Culianu. 

Ce înseamnă să îți vezi visul cu ochii și să nu crezi că e al tău

 Interpretarea viselor

dacă visezi că David este pe scenă, chiar este

dacă visezi că un alt David este aproape de casa ta, chiar este

dacă visezi că există un David foarte bun la teatru, chiar este

dacă visezi că strigă după tine un David mai tânăr, chiar așa a fost, a strigat 

dacă visezi că David al lui Michelangelo ar fi putut fi chiar colegul tău de bancă la un moment dat, chiar așa a fost la un moment dat, chiar colegul tău minunat

dacă visezi că David te vede ciută neîmblânzită chiar așa ești, singura fiară pe care ar putea să o cheme cu melodia lui nemaiștiută

dacă David se visează femeie, nu ești tu de vină, în vise nu exista genuri și nici teme, aici variantele sunt infinite, inclusiv tu poți fi doamna de serviciu de la parter înarmată cu zece  dileme

Se deduce de aici că viața e vis sau că viața este teatru  sau că visul este teatru sau reciproca?

sau, mai tragic, că viața are un nume secret numit David?

Și atunci de unde atâta tristețe în mine azi?

La mulți ani de Ziua Regelui!

Programare neurolingvistică

Programare neurolingvistică

Am citit nu demult un studiu cultural

Cum ca la noi se va crea un loc special destinat publicului moral

La inceput stirea mi s-a parut banala, e peste tot, chiar si in Tanzania

Dar mai apoi am inteles ca era vorba de fapt de niste haine noi.

Ca vor avea loc niste vanzari angross

Ca se vor prezenta niste modiste cu piciorul frumos

Ca ne vom uita ca nebunii dupa cadeți

Ca vom căuta ca descreieratii urme de flori prin scaieți

Bine, unii vor spune ca afacerea s-ar putea sa nu meargă

Altii vor spune ca decat sa vada asemenea chestii mai bine alearga

Iar altii, tineti-va bine, e adevarat ca sunt toti prietenii mei,

Vor spune in cor: speranța e bleagă.

Asta e. Nu stiu altii cum sunt, vorba lui Creangă,

Dar anul ce vine e un an bun pentru mine.  

Lacuna - varianta pentru liceu

            Știți că eu am ceva vreme de când le zic elevilor mei copii. Nu e prea ok. Profesorul meu din facultate, care mi-a fost coordonator de practică pedagogică mi-a zis odată când am numit un elev care trebuia să răspundă la logică: domnul elev este rugat să răspundă-  că nu este pedagogic să le dăm titluri nemeritate elevilor și nici prea multă atenție, ceea ce eu acum, când am, cred, mai mult decât vârsta pe care o avea dumnealui atunci - îmi dau seama că este perfect adevărat, mai ales în cazul elevilor de liceu care, atunci când eu intru în clasă își cer voie, asta dacă sunt încă în clasă
Ce vreau să vă zic este ca am avut un an care s-ar încadra la categoria zmeurica, nu de aur, nici de argint, nici de bronz, ci probabil de tinichea.  Bine că s-a terminat. Aproape. Urmează de fapt partea cea mai grea, examenul de bac la a 12 a unde logica este ultima și elevii nu mai au clasica zi de pauză.
Dar nu despre asta vreau să scriu, deși, uite că am scris deja. Vroiam să scriu despre Lacuna, o piesa faina a lui Ionescu care ar trebui sa se mai joace cândva. Am reușit să fac totuși anul acesta și teatru, un spectacol care avut si spectatori, câțiva profesori și câțiva elevi de la gimnaziu și de la a 10 C. Am reușit, cu patru elevi să realizez Lacuna, cum vă ziceam deja, vedeți, vârsta începe să își arate însușirea, într-un timp minim ca să nu deranjez onoratele prefețe care au grijă de prezențe.
Au jucat Alexandra Ionescu, rolul Menajerei, Roxana Lupu pe cel al Soției, Renaldo Chisaliță pe cel al Prietenului și Robert Asurdoaie pe cel al Academicianului. A fost un spectacol destul de bine legat, cei câțiva spectatori s-au amuzat, eu am reușit să îmi închei anul fără sentimentul copleșitor că sunt profesorul cel mai ratat.
Va arăt câteva fotografii din repetiții și una din spectacol. Nu vă zic care din ele este din spectacol, vă las pe voi sa ghiciți. Am editat fotografiile cu un program din windows și pozele sunt făcute fără o cameră profesionista, doar cu telefon. Piesa s-a desfășurat în Sala de Muzică.

E. IONESCO -”LACUNA”- IN AȘTEPTAREA REZULTATELOR DE LA BAC

Soția- S-AU AFISAT REZULTATELE?

LACUNA DE IONESCU- SCENA PREMERGATOARE ANUNȚĂRII REZULTATELOR LA BAC

LACUNA- E. IONESCU- SCENĂ DIN REPETIȚII- SOȚIA ȘI PRIETENUL ACADEMICIANULUI

”SOȚIA:- MĂ GÂNDESC LA EL, NENOROCITUL. CE VOR ZICE ZIARIȘTII? CÂȚIVA PRIETENI VOR SUFERI, DAR CEILALȚI, CEILALȚI....CEILALȚI SE VOR DISTRA.”

PERSONAJELE ÎN ORDINEA INTRĂRII IN SCENĂ: SOȚIA, PRIETENUL, MENAJERA. 

SOȚIA: - IȚI MAI AMINTEȘTI CE-AI SCRIS? 

ACADEMICIANUL - AM SCRIS DESPRE....AM SCRIS DESPRE.....AM UITAT.

ACADEMICIANUL, AJUNS  LA RECTORATUL FACULTĂȚII - AFLĂ CĂ NU ARE DIPLOMA DE BACALAUREAT. 

un scenariu

Ce este un scenariu?

   

 Uneori, scenariul de teatru este deja existent, un text dramatic scris de un anumit autor, pe care regizorul il poate folosi integral sau il poate taia.

Alteori, regizorul isi doreste sa realizeze un anumit gen de spectacol si apeleaza la un autor dramatic pentru a scrie scenariul. De exemplu, in Grecia antica, autorii erau angajati de catre regi pentru a scrie comedii sau tragedii.

Unele scenarii sunt romane adaptate, altele deriva din nuvele sau povesti.

In orice caz, la temelia unui scenariu sta un scriitor, fie ca este sau nu regizor.

In textul de mai jos este o incercare de scenariu. Ea apartine subsemnatei, care a preluat o povestire a lui Tolstoi si a rescris-o sub forma de monolog si dialog intre mai multe personaje.

Scopul a fost initial unul personal. Eram stresata si voiam sa ma relaxez.

Apoi am observat ca ar fi interesant daca ar fi transformat intr-un spectacol cu papusi.

Pe urma mi s-a strecurat in minte ideea de desen animat. Nu stiu daca nu exista deja. In orice caz scena cu prapastia este mult exploatata in cinema.

In cele din urma m-am gandit ca as putea folosi textul ca sa ii fac pe elevi sa inteleaga lectia Imaginatia, cel putin, daca nu si Atentia, Gandirea, Afectivitatea.

In orice caz, textul este foarte bun, demn de un scriitor nemaipomenit. Si aici ma refer la original.

 Il puteti citi in volumul 10 din Povestiri, editura Cartea Rusa, Bucuresti, 1957, traducerea Petru Cretia. Sa nu cautati volumul la biblioteca scolii, l-am luat eu si il duc dupa vacanta.

Ce-a patit Mos Semion in padure

Monolog

Intr-o iarna, ma duc eu in padure dupa lemne, dobor trei copaci, le tai crengile, ii cioplesc; deodata vad ca s-a facut tarziu si ca e timpul sa plec acasa. Era vreme urata, ningea si viscolea.

Ma gandesc: o sa ma apuce noaptea si n-am sa mai gasesc drumul.

Imi indemn calul: merg si tot merg cu sania - dar de iesit nu pot iesi, padure si iar padure.

Ma gandesc: suba mea nu-i buna de nimic, am sa inghet.
Merg eu si tot merg, nu gasesc drumul; se facuse intuneric.

Imi venea sa desham calul si sa ma culc sub sanie cand aud in apropiere niste zurgalai.

Ma indrept eu intr-acolo si vad o troica trasa de cai murgi, cu coama si coada neagra, cu panglici impletite-n coama, zurgalaii luceau, iar in sanie sedeau doi flacai voinici.

Dialog 

Mos Semion : -Buna vremea, fratilor.

Flacaul 1: -Buna sa-ti fie inima, taica.

Mos Semion  : -Pe unde o fi drumul, oameni buni?

Flacaul 2: -Pai suntem chiar pe drum.

Ma apropii de ei si minune! Drumul era neted si netroienit.

Flacaul 1: -Hai dupa noi, imi spune, dand bice cailor.

Mos Semion ( aparte):  - Iapa mea e slaba nu se putea tine dupa ei.
( Prind a striga) : - Stati, fratilor!

 Flacaii, oprindu-se :

Flacaul 1:-  Hai!
Flacaul 2: - Vino langa noi.
Flacaul 1:-  Calul tau o sa traga mai usor sania goala.

Mos Semion: - Multumesc.

 Si m-am mutat in sania lor. Sania era buna, cu cergi.

Abia apuc sa ma asez si ei chiuie.

Flacaii, impreuna:-  Dii, calutilor!

Monolog

       Au luat-o murgii din loc de le zbura zapada sub copite. Dar, mare minune! Ce vad? S- a luminat, drumu-i neted ca gheata, zburam de mi se taia rasuflarea si crengile imi biciuiau obrajii. Ma prinsese frica. Ma uit inainte: vad un coboras foarte repede, iar la capatul lui - o prapastie. Murgii zburau drept catre ea.

Ma sperii si strig: - Usurel, fratilor, ca ma omorati!

Lor nici ca le pasa, radeau si fluierau.

Ma gandesc: - Mi-a sosit ceasul mortii.

Sania era chiar deasupra prapastiei. Deodata zaresc deasupra mea o creanga.

Ma gandesc  - Hei, duceti-va de rapa fara mine!

Ma ridic putin, apuc creanga si raman atarnat. Asa, atarnat, incep sa strig:

Eu: - Tine-i!

Si numai ce aud femeile strigand:

Femeia1: - Mos Semion!

Femeia 2: - Mos Semion!

Femeia 3: - Ce-i cu dumneata?

Femeia 4 : - Mos Semion!

Femeia 5: - Ce-i cu dumneata?

Barbatul1: - Mai, femeilor, ia suflati voi in jeratic.

Barbatul 2:- A patit mos Semion ceva urat de tot.

Atata ele focul. Eu imi vin in fire.

Eram in izba, ma apucasem cu mainile de polata, atarnam in aer si strgam ca un bezmetic…

Ia, numai un vis.



Dictionar, adaptat dupa dex online.

Troica= Sanie rusească la care sunt înhămați trei cai unul lângă altul.

Suba = Haină largă și lungă, cu guler mare, căptușită cu blană și purtată mai ales de bărbați.

Izba=casuta de barne, specifica unor sate rusesti.

Polata = Încăpere mică pe lângă o casă țărănească, servind ca magazie pentru unelte și obiecte de gospodărie.

Murgi= (despre cai sau despre părul lor) Negru-roșcat, castaniu-închis sau cenușiu;

Multumesc Dex online.

Monologul lui Hamlet, cu google translate

 Am folosit un text de pe net.

Monologul lui Hamlet

Salvador Dali- The Specter of Angelus.

"A fi, sau a nu fi, aceasta-i întrebarea: 

căci de e nobil ca în mintea ta să suferi

durerea și-mboldirea sortitei moșteniri

sau te înarmezi pentru - ale nedreptății valuri

Și opunându-li-te, la țărm să te sfârșești. 

Să mori, să dormi, și nu mai mult; 

iar de e somn, să spui că e sfârșitul durerilor din suflet, 

și miile de șocuri naturale sunt numai ale

cărnii. 

Iar de-ți dorești desăvârșirea, să fii evlavios. Să mori, să dormi;

sperând că dacă dormi, cumva o să visezi.

Dar de e somn de moarte, ce vise poți avea?

Când viața se-deșiră ca firul pe suveică,

ajungi-cumva la capăt. Și nu-s mai demni de slavă cei cu o viață lungă,

ba chiar e o povară, zic unii, căci cine poate duce atâta vreme jugul

disprețuirii vieții?

Și cine nu cunoaște? Și nu e om de știință. 

Persecutorul greșește, cel mândru se opune,
dragostea mincinoasă ne chinuie, dreptatea întârziie,

stăpânii sunt indiferenți, slugile inconștiente,

și care este meritul celui bolnav de viață, care așteaptă-n pace, 

așa precum săracul se bucură 

când vede merindele pe masă.

în grabă să le îmbuce

 și înapoi la treabă!?
Dar frica de ceva ce este după moarte,

tărâmul fără chinuri, însă din care nimeni, atunci când a plecat aici nu s-a întors,
gândul acesta este acela care face necazul zilei mai lesne să-l purtăm
decât să ne luăm zborul spre locul unde, alții pe care noi nu-i știm, trăiesc în fericire
Astfel, conștiința mortii ne face pe toți lași,
Și, astfel deși suntem și noi eroi, e drept, mai mici decât străbunii, 

această frică-a morții ne poartă pe aiurea

 și rătăcim prin viață 

fără prea mare slavă și fără aventură."

traducere cu google translate. 

Teoria dramei la Aristotel

Antony Kenny, p.67,68. 

Teoria dramei 

     " In domeniul științelor productive, Aristotel a scris două lucrări: "Retorica" și
"Poetica", destinate sa-i ajute pe sofistii( barbari) si pe dramaturgi in elaborarea textelor lor.
"Retorica" a interesat in mod deosebit filosofii moderni, mai ales cartea a doua a ei, datorita studiului empiric amanuntit realizat de Aristotel asupra emotiilor umane si felulului in care oratorul poate sa le influenteze.

"Poetica", de-a lungul istoriei, a interesat pe foarte multi oameni. Dar din ea, numai prima parte a supravietuit acestui interes acerb, si anume partea referitoare la poezia epica si la tragedie.
A doua carte, comedia, s-a pierdut. Umberto Eco, în "Numele Trandafirului", a creat o poveste in care ar fi supravietuit cartea intr-o manastire medievala, dar a fost apoi distrusa in mod dramatic.
Prima carte, cea care a supraviețuit, se ocupă în principal de natura tragicului in teatru. Şase sunt lucrurile, spune Aristotel, necesare- pentru ca o piesa de teatru sa fie o tragedie: 

1. complot, 

2. caracter( personaj), 

3. stil, (maniera), 

4. gândire(idee),

 5. spectacol( sa fie spectaculoasa) și 

6. melodie( sa contina muzica). 

Elementele par a fi enumerate în ordinea importanței.

•  Melodiile cântate de coruri într-o dramă grecească și regia sunt, spune el, doar niste accesorii plăcute: ceea ce este cu adevărat mare în tragedie poate fi apreciat doar prin simpla lecturare a textului si nu neaparat prin vizionarea piesei de pe scenă.
•  Gândirea și stilul sunt mult mai importante: gândurile exprimate de personaje sunt cele care trezesc emoții în ascultător, iar dacă trebuie să facă acest lucru cu succes, ele trebuie prezentate în mod convingător de către actori.
•  Dar caracterul (tipologia personajului) si intriga (complotul) ne arata de fapt adevaratul geniu al unui poet tragic (scriitor de tragedii).
  Personajul principal, sau eroul tragic, nu trebuie să fie nici foarte bun si nici  extrem de rău: ar trebui să fie o persoană de rang (nobila) care este, în principiu, bună, dar care incepe sa sufere dintr-o eroare. Fiecare dintre personajele dramatice ar trebui sa posede unele calitati morale pozitive și ar trebui sa fie capabile sa traiasca in armonie. Dar ceea ce devine acel carcacter, factorul care il transforma dintr-un anumit tip de personaj in altul trebuie sa derive in mod probabil sau necesar din chiar caracterul sau.  
• Cel mai important dintre cele șase elemente, spune Aristotel, este intriga sau complotul: personajele sunt introduse de dragul complotului si nu invers. Intriga trebuie sa fie o poveste de sine statatoare, cu un început, un mijloc și un sfârșit clar marcat; trebuie să fie suficient de scurta și simpla astfel incat spectatorul sa poata retine toate detaliile.

• Tragedia trebuie să aibă o unitate. Nu este bine să se adune laolalta o serie de episoade care sunt unite numai de faptul ca au doar un erou comun, mai degrabă, trebuie să existe o singură acțiune semnificativă si care are rol determinant asupra intregului complot. De obicei, povestea va deveni din ce în ce mai complicată pana la un punct de cotitură, pe care Aristotel îl numește "inversare" (peripeteia). Acesta este momentul în care eroul, aparent norocos la inceput, ajunge intr-o situatie dezastruoasa, poate printr-o "revelație" (anagnorisis), poate prin descoperirea unor informatii cruciale, care pana atunci i-au fost complet tainuite. După "inversare" vine deznodamantul, in care complicațiile introduse mai devreme sunt descoperite treptat.
  
• Aristotel spune că povestea trebuie să trezească milă și teamă: acesta este scopul tragediei. Este cel mai usor să facă acest lucru dacă tragedia arata că oamenii de fapt sunt victime ale urii și crimei si ca aceasta se intampla mai ales cu cei care se asteapta cel mai mult sa fie iubiti și prețuiti.

Din acest motiv, multe tragedii se referă la vrajba din cadrul unei singure familii.
Toate aceste observații sunt ilustrate prin referire constantă eroul antic grec, personaj al tragediilor din timpul lui Aristotel; cel mai adesea citat ca autor este Sofocles, autorul tragediei "Oedip-rege". Oedip, la începutul piesei, se bucură de reputație și prosperitate. Dar are ghinionul ca, din nesabuinta, (aceasta fiind eroarea sau cauza care declanseaza fatalitatea) să omoare un străin într-o încurcătură și să se casatoreasca cu o mireasa careia nu-i cunoaste suficient de bine trecutul(originea). Dezvăluirea ii aduce la cunostinta faptul ca strainul pe care il ucisese era tatăl său și femeia cu care se casatorise - mama lui, fapt care a determinat "inversarea", el pierde bogatia in care traise, este alungat din regat si se izoleaza in umilinta și remușcare.
- De ce ar trebui să căutăm să trezim ( in spectator) milă și teamă, despre care ni se spune că este scopul unei tragedii?

- "Pentru a ne purifica emoțiile" (pentru a obtine catharsisul) este răspunsul lui Aristotel. Nimeni nu este destul de sigur ce a vrut să spună, dar cel mai probabil este ca ne-a sfatuit astfel:  vizionarea unei tragedii ne ajută să ne punem propria tristețe și îngrijorare într-o proporție adecvată.

• "Poetica" si mai ales povestea tragediei-  i-a permis Stagiritului sa răspundă plângerii lui Platon cum că artiștii, poeții, și dramaturgii erau doar imitatori ai vieții de zi cu zi, ca operele lor erau doar o copie a lumii reale, la randul ei o copie a lumii ideilor.
  Tragedia, spune Aristotel, este de fapt mai aproape de ideal decât este istoria. O mare parte din ceea ce se întâmplă oamenilor în viața de zi cu zi este o chestiune de accident pur: doar în ficțiune putem vedea cum un personaj actioneaza si putem intelege de ce, putem sa aflam si consecintele actiunilor sale, si aceasta dorinta de intelegere este in om ceva natural. "Prin urmare, poezia este mai filosofică și mai importantă decât istoria; pentru ca poezia ne spune ceva despre universalul din noi, în timp ce istoria ne vorbeste despre individualul din noi. "

A. Kenny- All Illustrated Brief History of Western Philosophy, 2 ed. Blackwell, 2006.
traducere cu Google translate si o usoara adaptare.