Mânzul care morfolea fluturi nu mă lăsa să- i mângâi coama viorie
Trecea amiaza de vară ca urma de amaretto sub saliva ta dulce
Mai înalt și mai cenușiu este anul ce vine, dar oare nu a fost așa mereu de când sunt cu tine?
Cu dor aleargă tălpile mele goale prin via rubinie,
În livada de meri sunt pe crengi mai mulți copii decât ieri și creanga îi ține bine.
Vronski:- Hai să fugim în lume!
Anna:- Nu!
Cam asta e esența capitolului.
Cei doi amanți vorbesc despre un posibil viitor, în care Vronski crede, Anna însă, nu.
Ambii fac judecați etice, comune moralei timpului, vorbesc despre suferință, fericire și iubire. Printre frazele pasionale, de tipul celor spuse de Iisus: Am fost flămând și m- ai săturat, am fost gol și m- ai îmbrăcat, Anna încearcă să- l facă pe Vronski să conștientizeze autoritatea și cinismul lui Karenin, care derivă și din personalitatea lui, dar și din poziția sa politică înaltă.
Pe Vronski nu prea îl afectează importanța socială a lui Karenin, așa cum nu prea îl afectează faptul că Anna e și mamă, nu doar soție.
În mijlocul discuției lor vine Serioja, care stătuse în foișor cu dădaca în timpul ploii, iar Vronski se desparte de Anna, promițându-și unul altuia să se mai vadă o dată în acea zi.
Vronski pleacă spre hipodrom.
Plouă sau a plouat și s- a stricat hipodromul. Vronski zăbovește puțin cu gândul asupra concursului de cai, dar își mută repede gândul spre Anna. Ajunge acasă la ea, Karenin nu a venit încă, Serioja, fiul Annei a plecat la plimbare, a început ploaia și servitorii sunt în căutarea lui. Anna e singură pe terasă, una paloma blanca, Vronski se apropie timid și fericit de ea, sunt singuri. Serioja, care este instanța etică absolută a relațiilor dintre ei, rătăcește prin ploaie.
Anna îl anunță că este însărcinată. Va avea un copil care este al lui.
Vronski e într- o ceață și mai mare decât era. O iubește, îl enervează și dezgustă toți din jur, începând cu fiul Annei și terminând cu soțul ei. Lumea înconjurătoare devine periculoasă pentru aceasta familie. Ar vrea ca Anna să o încheie complet cu viața ei anterioară și să înceapă o viață nouă alături de el. El ar vrea asta, deocamdată nu și Anna. Îl iubește pe Serioja și nu o deranjează Karenin pentru că nu îi mai dă nicio importanță.
Înainte de a pleca spre Anna, Vronski merge și își vizitează calul, iapa englezească îngrijită de un englez. Frou- Frou este cu botniță și este speriată. Din descrierea minuțioasă a calului aflăm că este cu o structură osoasă fragilă, dar de sânge nobil. Între ea și Vronski este o afinitate deosebită, o aceeași natură trece prin amândouă "animalele".
Este și un cal concurent, Gladiator, care pare mai puternic decât Frou - Frou, dar Vronski nu se teme de el și nici de călăreț, un ofițer, Mahotin.
Englezul care îngrijește caii intuiește neliniștea lui Vronski și față de concurs și față de altceva și îi recomandă să fie echilibrat. Deasemenea, îi precizează că în astfel de concursuri cel mai important este să ai pluck (energie și cutezanță). Vronski știe că și el și iapa au aceasta calitate. My lord, spune englezul, să vă păstrați calmul! All right, i' ts all right, spune Vronski.
Dar nu e chiar așa....
Începe să citească în trăsura spre Anna scrisoarea de la mama sa adusă de fratele său și, așa cum se aștepta, tot felul de sfaturi de bun simț, dar care pe Vronski îl enervează. Nu îi place că se bagă cineva în viața lui sentimentală. Aceasta iubire nu e una precum cele din trecut, ci este însăși viața lui.
Își dă seama că este nedrept ca el și Anna să fie expuși oprobriului public, dar și să fie despărțiți.
Se hotărăște să găsească un loc unde să poată pleca împreună cu Anna și să fie fericiți.
