Mânzul care morfolea fluturi nu mă lăsa să- i mângâi coama viorie
Trecea amiaza de vară ca urma de amaretto sub saliva ta dulce
Mai înalt și mai cenușiu este anul ce vine, dar oare nu a fost așa mereu de când sunt cu tine?
Cu dor aleargă tălpile mele goale prin via rubinie,
În livada de meri sunt pe crengi mai mulți copii decât ieri și creanga îi ține bine.
