Sunt într- o dispoziție excelentă pentru o excursie. E adevărat, vremea îmi e potrivnică, e mohorât, umezeală în aer, se anunță ploi. Prevăd că, în loc să înot printre nămeți, mă voi afunda în mocirlă. Sunt sătul de mine în fotoliu până în gât, funt full de mine la birou, sunt deja oropsit de cât shopping am făcut și cât șmotru am îndurat și voi îndura după ce mi se termină vacanța. Am uitat să spun că sunt într-o minivacanță.
Mă înființez cu noaptea- n cap la ușa camerei amicului meu cu două bilete de avion. Bat încetișor, vreau să îl trezesc, dar nu vreau să îl tâmpesc.
Îmi deschide gol pușcă. Pe masă, o sticlă cu rom pe jumătate plină, camera cenușie de fum, lenjeriile de pe pat aruncate într- un coș de rufe, care se ridică în mijlocul camerei ca un brad de Crăciun, și pe salteaua goală, cărți așezate în Solitaire.
Mă uit la el suspicios:
- Ești răcit? îl întreb.
Dă din cap că nu
- Ești cumva singurul locatar al acestui imobil?
- Nu, zice el, și hai înăuntru, e cam rece pe coridor. Ia un loc.
- Unde? întreb eu, Fotoliul e ocupat cu laptopul, scaunul de la birou cu chiloții și blugii tăi.
- Pe podea, spune el. Stai jos pe podea. Uite aici o pernuță, dacă ți- e rece la poponeață.
Mă așez pe podea. Îmi toarnă un pic de rom și, din termos, o cafea. Abia acum îmi dau seama că pe birou avea și pahare, și farfurii și două pachete cu mâncare.
Eu:- Am venit să te invit la mare. Am bilete. Facem două ore dus cu avionul până la Mediterana. Stăm o noapte și o zi și ne întoarcem duminică seara.
- Tu ești Mediterana mea, spune el și îmi smulge din mână biletele. Și le aranjează după urechi. Le fixează cu agrafe de păr, acum își permite, i- a cam crescut pleata. Se uită la mine cu ochi de vulpoi.
Eu- Ai grijă de bilete, vezi să nu le îndoi.
Și le scoate de după urechi și le aruncă sub pat.
El:- Ce mai stai pe gânduri, suntem la nudiști, nu suntem decât noi.
Mă dezbrac în timp ce el caută o lanternă. Răscolește prin mai multe sertare, se încurcă în tot felul de țoale și într- un târziu vine lângă mine.
- Nu o găsesc!
Stau pe podea, în maieu și chiloți. Nu înțeleg ideea.
El:- Ce stai îmbrăcat ca la recrutare, ți- am zis să fim la fel? Sunt gol, ești gol.
- Ok, zic eu. Dar de ce îți trebuie lanterna? E ziuă, ai lumină naturală, văd că merge și lustra, ai și câteva veioze, și două aplice, plus lanterna de la telefon.
El, brusc: - Să nu îndrăznești să folosești lanterna de la telefon! Hai să luăm biletele de sub pat!
Ne băgăm amândoi capetele sub pat. Nici urmă de bilete.
El: - Hai să vedem dacă nu sunt lângă perete.
Eu:- Păi se vede că nu sunt.
El:- Bagă- te mai adânc.
Mă târîi pe coate până la jumătatea subpatului, el face la fel. Stăm amândoi și ne uităm la peretele întunecat, creștetele noastre ating arcurile saltelei.
- Gata, zice, eu ies, nu rezist la așa adâncime mai mult de 3 minute. Nu sunt, le- o fi înghițit un rechin.
- Sau o balenă, zic eu cu reproș.
El: - Gata, s- au dus! Sunt departe de- acum, vorba lui Berenger. Aveau desene pe ele cu bancuri de pești?
Eu: - Aveau desenate niște hoteluri și șezlonguri cu umbrele.
El: - De- asta! Oricum nu aveam de gând să vin. Și să te duci singur nu prea are rost. Hai să te iubesc puțin.
Iese de sub pat și îmi dă rapid chiloții jos.
Mă prinde de picioare și se așează cu fundul pe ele. Sunt complet imobilizat. Mă zbat să ies, mă lovesc de muchia dormezei și mă enervez. Mă lasă. Ies de sub pat plin de praf și câlți. Îi spun că e tâmpit, că face glume proaste și că are tot felul de obsesii. Îmi zice șoptit- Taci!
Eu:- De ce vorbești în șoaptă? Să nu ne atace rechinul care a înghițit 800 de euro?
El:- Am o viespie prin casă și vreau să îi dirijez ieșirea spre fereastră. Cu raza de lumină de la lanternă.
Eu: - Aha! Poate ea s- a înfruptat din bilete.
- Nu, zice, caută- le sub saltea!
Ridic salteaua și dau de bilete. Sub saltea, și lanterna. Sun la agenție și anulez plecarea. În loc să fiu supărat pe el, încep să mă relaxez. E mai bine așa, stăm amândoi în casă, de mult nu am mai stat amândoi, filme, lecturi cu voce tare, tatuaje evanescente pe aripioarele dorsale, etc, plus că nu se știe niciodată ce- i mai trece prin cap. Plimbă lanterna pe pereți în timp ce eu îmi torn din termos 5 cafele una după alta în pahare minuscule. Mă ia de mână și mergem la geam. După perdea, viespia bâzâie. O trimit ușor afară. E mulțumit.
- Sărută- mă, îmi spune.
Eu:- Bine
Îl sărut. Întâi buza de sus, apoi ochii, îi ling nasul și mă întorc la gură. Îmi plimb limba pe buzele mele pline de sirop dulce acrișor de smochine.
Îmi bagă limba în gură cu tot cu bomboana. O crănțănesc. Îmi place să crănțănesc bomboanele.
- E bună? mă întreabă
Eu: - Da.
El:- Mai vrei una?
- Îhî.
El: - Scoate limba și închide ochii!
Fac așa.
AAAAA!!!!
Un jet rece de apă minerală îmi udă gura și ochii. Are gura plină de apă. Sticla se golește rapid. Pe podea, ditamai băltoaca. Mă enervez, îi smulg sticla din mână și îi dau cu ea în cap.
Sare ca ars.
- Boule! Vezi că îmi strici freza! Mi- a luat o oră să îmi aranjez bretonul. Ia întoarce capul! Ți- ai mai tras o gaură în urechi?
- În ureche, zic eu, numai în stânga.
El: - Vezi că e rândul tău să dai cu mopul, eu am de croșetat. sunt la al doilea ciorap. Și vezi că ți- am luat o andrea nouă, în caz că vrei să- mi termini vesta.
Mă duc spre baie să iau mopul. Îmi sare în spate.
- Supărăcioșilor li se taie nasul! Ia treci încoa'!
Dau să zic ceva, sunt setat pe aplicația cu reproșuri, dar nu îmi permite să o instalez. Îmi bagă în gură încă o bomboană. Cu mâna.
El: - Acum dă- mi- o înapoi, e ultima. Animal nehalit!
Bag două degetele în gură să o scot, dar zice:
- Așa deci? Mă arunci la gunoi din prima, câine! Dă- mi bomboana înapoi, cum te- am învățat! Îl sărut. Mă mozolește pe gură și pe obraz, mă umple de dulceață și mă aduce la disperare.
- Cine crezi că te iubește? Ăla care te hrănește cu bomboane sau ăla care ți- o trage?
Eu, potolit brusc de seriozitatea subiectului:- Amândoi.
El:- Curvo! E corectă o singură variantă de răspuns. Ăla care te iubește!
Eu:- Nu e tautologic?
El:- E adevăr, și toate adevărurile sunt tautologice. Întreabă pe cine vrei. Poți începe cu Heidegger sau cu Aristotel, că e tot aia. Și nu o mai lălăi cu mopul, că n- avem timp toată ziua. Mergem la munte, cum vreau eu, nu la Mediterana, cum ți se scoală ție!.
Eu:- Bine, dar șoseata...?
El: - Ce, crezi că m- am tâmpit de la un simplu lins pe barbă?
Eu:- Dar dacă tot suntem goi ce- ar fi să...
El:- Să? Să? Hai, zi cu cuvintele tale!
Eu:- Să ne mai tăvălim puțin în nisip.
El:- Unde?
Eu:- Lângă saltea. Sub pat îmi e mai greu să te țin apropiat.
El: - Treci odată pe cearceaf, că pierdem ultravioletele! Pe partea cu umbrela stau eu, nu vreau să mă bată soarele- n cap!
