partitura simpla de pian

_______________________a___ ___ _S_______________ț_ _p__________n_______ e_____a_________ _r___________

sâmbătă, 2 aprilie 2016

mic dejun cu Tiffany


       Era dis de dimineaţă şi mă străduiam să îmi scot acul din aţă când am auzit ca orice fiinţă limitată, când e cuprinsă de mirare îşi doreşte să zboare.
Prima care mi-a exemplificat a fost o creangă părăsită de  stăncuţa care se  dădea huţa. Am văzut ca-ntr-un desen de Van Gogh cum şi creanga parcă o ia din loc.
Apoi un domn prizonier după o perdea cum se gândea dacă să iasă aşa în papuci de casă în caz că -l strigă o mireasă.
Pisicile mele s-au crezut o clipă rândunele şi una din ele a zburat peste pervaz în iarbă. În tot acest timp pus pe zburat, femeia cu barbă mi-a gesticulat, uite care este diferenţa dintre a fii pisică şi a fii cat.
Credeţi că jocul s-a oprit aici cu cele două pisici jucăuşe? Pe o creangă doi porumbei se sfădesc: uite, dacă eu pornesc, tu vino după mine şi fă-mă de ruşine. Ce să vă mai spun, apoi am auzit o maşina, care chiar a pornit un motor, de tractor, de spălat, de călcat, de tocat, de semănat...după care s-a pus iar în pat la vizionat. Aşa se sfârşesc la mine toate ideile bune cu o maşină care a inventat gemul de prune şi oul de bibilică căzut în cap la pisică.

Figura de stil


     Era o zi de april, ca o floare fără pistil, când m-am întâlnit cu o figură de stil. Căuta ceva de pus pe dedesubt, care să facă interiorul cât mai abrupt. Ce să mă mai mir de mine, oricine a ajuns să ştie că atunci când îmi vine, urmăresc mai ceva ca un canish urma petei după venish.
Dar să revin, cum vă spuneam, totul a început cu un brânci pe tobogan. În spatele meu era o figură cumva cunoscută după uitătură, o văzusem cum venea spre mine şi îi simţisem gândurile anodine. Probabil de aceea m-am trezit la o realitate fără prea multe fapte, dar care avea legătură cu un unchi de departe. Figura de stil a acţionat subtil, nu mi-a spus, trebuie neaparat să ai un aparat de fotografiat, asta am înţeles şi fără să zică, ci mi-a zis, măi fătucă, am pus mâna pe o perucă şi uşor, uşor m-a condus în dormitor unde, să vezi ce chestie, prinsă într-un vârf de trestie, o dantelă de argint se dădea la pipăit. Am rămas puţin confuz, puţin, e adevărat, apoi m-am elucidat. Figura voia să -mi zică, dă-mi un zâmbet, măi fătucă, şi mă duc cum am venit, tot pe o rază de argint.

LinkWithin

Related Posts with Thumbnails