şah mat cu pionul

Le Dîner de cons (The Dinner of Idiots), în regia lui Francis Veber, 1998. Adaptare cinematografică după piesa de teatru cu acelaşi nume. În scena de pe You Tube, cei patru amfitrioni ai unei cine special (alta pentru fiecare): François Pignon( Jacques Villeret), Pierre Brochant (Thierry Lhermitte ), Juste Leblanc (Francis Huster) şi Lucien Cheval (Daniel Prévost).
Povestea: un grup de prieteni, bărbaţi importanţi, cu educaţie şi bani, se distrează săptămînal invitînd fiecare la cină cîte un aşa-zis “gogoman” (idiot, tăntălău, prostănac etc.). Fără ca musafirii să bănuiască, are loc un concurs jurizat tainic de gazde, cu tema: cine face mai multe gafe, adică se dovedeşte mai gogoman decît toţi. Titlul de campion este dificil de obţinut, competiţia e strînsă şi orgoliul gazdelor se identifică cu onoarea. Dincolo de slujbele şi vieţile de familie, prietenii îşi consumă mare parte a timpului, banilor şi energiei căutînd “gogomanul”. Bineînţeles, premisa de la care pleacă toţi este
“Nici unul dintre noi nu este astfel! ”
Iniţial, profilul gogomanului este: bărbat, trecut de prima tinereţe, colecţionar sau pasionat de activităţi aparent fără sens, ocupînd slujbe mai curînd birocratice, uneori pensionar. Ulterior, sfera se lărgeşte şi în ea intră scriitori, editori, liber profesionişti, inspectori fiscali...şi ar putea fi oricine. Puţin atent la cei din jur, fixat pe propriile pasiuni, cu o permanentă dispoziţie ludică, o doză de neseriozitate în relaţiile cu femeile, legile, rivalii, gogomanul nu receptează din mediul înconjurător decît o parte din indicii.

Însă gogomănia nu este un atribut definitiv, ci se dobîndeşte şi se poate pierde. De pildă, semne că individul pe care îl credeai gogoman este pe cale să îşi piardă această calitate sunt:

1. apare cineva mai gogoman decît el şi sesizează acest lucru
2. suspectează că il crezi gogoman
3. mai există şi altul, alţii care au aceleaşi probleme pe care le are şi el...
4. conştientizeaza că te foloseşti de gogomănia lui în scopuri josnice

Cînd în joc e miza regina, mutările pionului nu salvează personajele principale, ci dimpotrivă. Gogomanul, din dorinţa de a sacrifica pionul pentru a se proteja pe sine, pierde regina.
Este o comedie în care competiţia între bărbaţi ( pesonajele feminine în film sunt doar schiţate, oarecum liniare) are ca mesaj subliminal: un bărbat adevărat nu este gogoman! Să fugim de gogomănie ca dracul de tămîie! Să fim mereu pe fază, la trucurile pe care ni le pot coace ceilalţi, aşa procedează un ne-gogman !
Numai că uneori ea, gogomănia, ne vine acasă la cină şi ne este cea mai limpede oglindă.
Finalul este moralizator, aşa, ca articolele mele. Nu pot să spun că acest lucru m-a încîntat... Dincolo de conştientizarea dispoziţiei spre gogomănii, care salvează personajele din ridicol, mai rămîne avertismentul că ne paşte oricînd datul în gropi.

Urătură de primăvară: Să ai o babă veselă!

Pe cînd primăvara înlocuia în oraşul meu lumina “palidă” (cum ar zice Regele) cu alta în culori, noi repetam cu lehamite la “Baba Dochia”. Eu treceam printr-o lipsă totală de fantezie, iar artiştilor le ardea de orice, numai nu de repetiţii. Noroc de noua sală de fitness, unde am considerat toţi că trebuie să exersăm cîte ceva din diverse motive (vedeţi la Radu, care a fost chiar Baba ). Aşa că Dochia, Ielele, Ileana şi Dragobete, Velerim, cei doi Mărţişori şi lunile anului s-au dat în spectacol ( baba şi-a ridicat chiar poalele-n cap, aşa stană cum era) şi i-au facut pe invitaţii din cele 3 ţări străine să nu zică despre primăvara noastră că este cea mai urîtă din lume. Deşi n-au înţeles aproape nici un cuvînt, ne-au zîmbit prietenos toată săptămîna babelor. La plecare, şi-au cumpărat mărţişoare, care( aşa au înţeles ei) aduc noroc în dragoste şi te scapă de urît...

Iar eu, cu încă o primăvară “în buchetul vieţii” mă simt mai aproape de babă.

în umbre chinezeşti

În mirajul ultimei poveşti a lui Radu, scurte meditaţii din folclorul chinez:
• Cînd vezi un om bun gîndeşte-te să-l întreci, cînd vezi un om rău, cercetează-ţi inima.
• Efortul de a gîndi seamănă cu săparea unui puţ; acesta dă la început apă tulbure, apoi ea se limpezeşte încetul cu încetul.
• În spatele unui om priceput se află întotdeauna alt om priceput.
• A te hrăni cu puţin orez, a bea apă, a-ţi sprijini capul pe braţul îndoit, înseamnă adevărata stare de mulţumire.
• A reuşi să-ţi stăpîneşti un moment de mînie înseamnă a-ţi scuti un secol de remuşcări.
• Dacă trei oameni sunt o inimă, pămîntul galben se preface în aur, dacă trei oameni sunt trei idei, chiar aurul se transformă în praf.
• A bea o mie de pahare de vin cu un prieten e puţin lucru; a spune o jumătate de cuvînt celor care nu-ţi împărtăşesc ideile, este deja prea mult.
• Cu cît sunt mai multe legi, cu atît sunt şi hoţi mai mulţi.
• Omul care nu ştie să surîdă să nu-şi deschidă prăvălie.
Mai multe, aici.

plouă cum se nimereşte

Mi-era dor de o leapşă. Multe probleme "importante" mi-au înghesuit orele azi. Dar acum s-au dus pe apa sîmbetii... Pe birou am mai multe cărţi plictisitoare pentru o leapşă, dar am şi Fraţii Grimm. Am scăpat aseară de citit a suta oară "Klaus cel mic şi Klaus cel mare", cea mai lungă poveste de Andersen, în care povestitorul adoarme inevitabil înainte de final...şi am trecut la Fraţii Grimm.
Leapşa de la Anielle spune:
Ia cartea care este cea mai aproape de tine.
2. Deschide-o la pagina 123.
3. Găseşte a 5-a propozitie/frază.
4. Postează pe blog textul următoarelor 4 propoziţii/fraze cu aceste instrucţiuni.
5. Nu îndrăzni sa scotoceşti prin rafturi după cartea aceea foarte deosebită sau “intelectuală”.
6. Dă leapşa mai departe la alţi 6 prieteni
La pagina 123 e chiar începutul unei poveşti, "Nătîngii", iar următoarele 4 propoziţii după a cincea sunt:
"-Că doar ştii că ai căzut în cap cînd erai de-o şchioapă şi-ncă şi acu ţi-o mai ia mintea razna din pricina asta; da bagă de seamă ce-ţi spun, că dacă faci vreo prostie, uite, cu toiagul ăsta de-l ţin în mînă, îţi trag un toc de bătaie de-o să-ţi aduci aminte de ea cîte zile oi avea; şi-o să am grijă să te altoiesc aşa de bine, de să nu se ducă vineţeala un an!
Şi zicînd acestea, omul plecă la treburile sale. A doua zi dimineaţă, femeia se pomeni în ogradă cu negustorul de vite, dar nu fu nevoie să se tocmească prea mult cu el, că omul cum auzi preţul, se învoi numaidecît.
-Mă învoiesc bucuros să le iau, îi zise el femeii, că, drept să-ţi spun, îmi pare că preţul e bun pentru aşa frumuseţe de vaci."
Ce text! Ţăranului parcă i s-au înnecat toate corabiile... Apropo de înnecat. Ştiţi cum se conjugă la noi verbul "a ploua"? Eu am aflat azi.
eu ploi
tu ploi
el, ea plouă
noi plouăm
voi plouaţi
ei, ele plouă
Aici, unde a ajuns leapşa plouă şi parcă e mereu ora 16. Dar la voi? Sper că nu...plouaţi..? Mai bine conjugam verbul "a ninge"
Se trimite leapşa mai departe: lui Tibi, lui Stelian-Mihai Grădinariu, Didei, lui Liviu (după sesiune), lui Ciprians( dacă are chef), şi oCalătoarei.

aşteptînd sărbătorile

Astăzi în şcoala mea a avut loc un eveniment sărbătoresc. Începutul oficial al vacanţei a determinat direcţiunea să înmîneze unor profesori şi învăţători o distincţie care se acordă de către preşedintele României pentru merite deosebite( medalia Meritul pentru învăţămînt, decoraţie cu trei clase dată pe timp de pace sau război). Motiv de bucurie şi mîndrie pentru cei menţionaţi, nu? Aşa am zis şi eu. Dar am văzut că oamenilor le-a îngheţat zîmbetul cînd au deschis plicurile cu scris strălucitor... Peşedintele României care le semna era Ion Iliescu, iar distincţiile fuseseră trimise în 2004...În timp ce România e cel puţin cu 50 de ani în urmă faţă de restul lumii, ştirile în învăţămînt circulă cu un decalaj măcar de trei ani între Preşedintele care-şi gîndeşte reforma şi profesorii care o aplică. E bine din cînd în cînd să se mai schimbe mobila în birourile centrale. Aşa se mai găsesc hîrtii prin sertare care sunt înregistrate în Monitorul Oficial de cîţiva ani şi destinatarii lor nu ştiu că un peşedinte al României s-a gîndit la ei o secundă.

Drăgosteşti 2

De-a ce se jucau tinerii pe vremuri, înainte ca urbanizarea şi industrializarea să ne cuprindă pe toţi şi satul să devină întîi mahala, apoi oraş, iar acum spaţiu european?
Invit colindatorii din bloguri (blogătorii), daca ajung din întîmplare pe aici şi au idee, să ne împărtăşească despre jocurile cu pricina.
Era obiceiul ca la Sărbatorile Paştelui, în Duminica Tomei, Rusalii, fetele cu feciorii să se adune în cimitir şi aici, în jurul bisericii, la adăpost de adulţi, să joace jocuri de dragoste precum: de-a uliţa, de-a puricele, de-a căputu, de-a gardu, de-a moara, de-a mioara, de-a luminioara, de-a încîlcita, de-a cîmpia. Eu nu ştiu nimic despre nici unul din aceste jocuri, dar mă gîndesc că, de pildă, ...”de-a puricele” sau „de-a căputu”(de la căpuşă probabil) aveau legătură cu obiceiurile zilnice ale insectelor cu pricina sau măcar cu efectele pe care le lasă. Iar de-a gardu, de-a încîlcita...vă las pe voi să vă imaginaţi sau chiar să ne povestiţi. Pe vremea cînd eu eram tînără...acum 100 de ani....se juca „Flori, fete, filme sau băieţi, dansatori sau cîntăreţi” şi „ Sticluţa”, dar sunt sigură că erau mult mai puţin interesante.
Păcat că nu prea am găsit ritualuri de dragoste care-i privesc pe băieţi, ci mai mult pe fete. Dar mă mai documentez.

Şi cu acest preambul, să răspund ultimei lepşe de la Radu,(Cuvinte şi expresii româneşti care îmi plac) căruia îi mulţumesc că se gîndeşte la mine prima dată. Bineînţeles, cînd e vorba de lepşe...
Foarte frumoase mi se par expresiile românilor care transmit emoţii. Ele sunt legate în mare parte de stihii şi de inimă: inimă de piatră, inimă seacă, inimă uscată, inimă aprinsă, inimă friptă, inimă arsă, inimă-ntoarsă. Una din explicaţiile îndrăgostirii: cînd se întîlnesc doi tineri pe-o cărare, Dragostele, nişte zîne cam cinice, le schimbă celor doi înfăţişarea, îi face nespus de frumoşi (unul pentru celălalt) şi le toarnă prin ochi, în suflet, para dragostei.
Mi se mai par frumoase cuvintele: cîntători, dichisire, dar şi cuvinte cu conotaţie negativă, care, aşa cum sesiza şi Radu, sunt multe: nelegiuire, pîrdalnic, putregai, potrivnic, îndărătnic.

Aseară, un băieţel de 4 ani şi ceva m-a întrebat ce înseamnă îndrăgostirea. Eu am început cu...explicaţia de mai sus, că tocmai o scriam...Şi mi-a spus: „Nu, îndrăgostirea este atunci cînd unui om îi iese inima pe ochi”...Asta de la mess...
În încheiere, mi-am mai amintit o expresie care ar trebui să creeze teamă, dar eu de cîte ori visam situaţia respectivă eram fericită cel puţin o zi: ” Dacă nu vă ţineţi de treabă, vă zbor pe toţi!” Mai dau un blick şi închei. Noapte bună!

Drăgosteşti

Azi a trecut pe lîngă mine un cuplu, el beat, ea cu un ochi vînăt...şi m-am gîndit la Ileana Cosînzeana. Ce insipid personaj feminin au putut crea românii! Mult mai interesante sunt vrăjitoarele şi fetele cele rele, cu care se asociază simţul umorului şi isteţimea ( vezi nora numărul 3 din „Soacra” lui Creangă).
Şi am găsit într-o scriere de folclor despre apucături de-ale tinerelor românce legate de găsirea alesului...Mai rău e că dragostea respectivă e fără „un obiect determinat”, dar este. Şi e intensă tare. De pildă,
*ca să se mărite mai repede, fata prinde un cocoş şi-l bagă de viu în cuptorul încins (de unde deducem că bucătăreasa din „Punguţa cu doi bani” era nemăritată)
*Fata mare pune, în noaptea din ajunul Crăciunului, toate lingurile cu care s-a mîncat la masă, aşa, nespălate, sub pernă şi doarme cu capul pe ele şi-şi visează alesul. Cu cît sunt mai multe linguri, cu atît e mai bine.
*După ce a copt colacii înainte de Crăciun, fata dă o bucată cîinelui şi-l urmăreşte unde se duce cu bucata în gură. De acolo va veni ursitul ( cîinele meu se băga mereu sub pat).
*Dacă doreşte să ştie peste cîţi ani se va mărita, intră în coteţul porcilor sau în grajdul vitelor şi le dă cîteva şuturi. Dacă animalul se mişcă la primul şut, se mărită după un an, dacă îl jenează al doilea şut, în anul al doilea, iar dacă nu se mişcă deloc... trebuie să mai aştepte cîţiva ani. Mă îndoiec că reacţia e paşnică la lipsa asta de cooperare...
*Este o zi, Tudorusalele, dedicată celor la care porcul s-a mişcat în timp optim şi sunt deja măritate. Acum femeile îşi fac de lucru cu alcoolul, fac nişte turte cu vin si beau restul, apoi se duc acasă şi încep să le zică barbaţilor orice ca să se răzbune pentru toate zilele de peste an, chiar să-i bată, iar ei n-au dreptul să riposteze...E, cum ar veni, ziua cînd au iniţiativă.
Cred că şi cuplul văzut pe stradă azi trecuse prin Tudorusale...dar a încurcat datele...sărbătoarea e prin primăvară...

de-ale duhului

"Plictiseala e o stare pleonastică" (Cristi Ursache, 12 H)