partitura simpla de pian

_______________________a___ ___ _S_______________ț_ _p__________n_______ e_____a_________ _r___________

sâmbătă, 17 august 2024

Anna Karenina, partea a doua, Capitolul II

 Vizita lui Dolly



     Nu doar acest capitol descrie vizita lui Dolly, ci și următorul, am să scriu însă numai despre prima parte a vizitei. Capitolul prezintă caracterele părinților lui Dolly și Kitty, mai precis, caracterul tatălui. Bătrânul prinț Șcerbațki este ... Prinț!

    Este în vârstă, un bărbat frumos, blând, foarte afectuos, își iubește fetele, și pe Kitty și pe Dolly și soția, dar are un simț al dreptății deosebit. Îl judecă pe Stiva că pierde vremea și că își înșeală soția în continuare, deși Dolly are încă un copil nou născut, cu el, normal, o fetiță. Fata cea mare e bolnavă de scarlatină, boala a copilăriei și contagioasă și greu de suportat. Dolly are mai mulți copii, se pot repede molipsi. Îl judecă pe Vronski pentru că i- a înșelat așteptările lui Kitty, ba chiar la un moment dat gândește justițiar că ar trebui să existe legi pentru pedepsirea logodnicilor care se îndrăgostesc de alte femei în timpul logodnei și chiar că ar fi trebuit să îl provoace pe Vronski la duel din care nu scăpa el basma curată. 

Mama fetelor știe că are și ea o contribuție în dezastrul afectiv al lui Dolly prin încurajarea logodnei cu Vronski și descurajarea celei cu Levin, dar plânge puțin în fața prințului și le zice fetelor ceva de genul: - E treaba voastră, faceți ce vreți! Și este iertată de toată lumea!

Mi s-a părut interesantă o frază spusă de Dolly despre gelozie. Dolly și- a dat seama că gelozia este o patimă grea și că te poți obișnui lesne cu starea pe care ți-o dă. Nu vrea să se certe cu Stiva fiindcă o înșeală în continuare, pentru că acest lucru poate deveni un obicei și este degradant. Știe că e normal să fii gelos, dar știe și că e anormal să se vadă și audă acest lucru, și că e de-a dreptul monstruos să îl faci pe celălalt să îți arate toate fețele din cauză că nu îți  poți stăpâni nervii întinși la maximum.

Dolly și Kitty stau de vorbă una cu alta. Despre bărbați fideli și infideli, bineînțeles.

 Povestesc mâine despre ce au vorbit. 

O, aviador amoroso

 Ton planor 


Melancolică era ziua

Ca prima frunză 

mai grea decât toate celelalte


Era o zi tristă ca o stea albastră 

Nepusă pe cer de mână de Domn


Era o zi albă ca o frunte

Fără nicio mirare


Întâi a lătrat un câine

Apoi a foșnit o eșarfă de toreador

Când am îndrăznit să privesc spre cer

O, tu, aviador amoroso mi- ai trimis un inel

Înainte să te pierzi în următorul nor.


Și frunza galbenă

Și steaua albastră 

Și ziua albă 

S- au dizolvat în diamantul din el. 

O discuție fără sens

 

        Dorel vine acasă din obișnuita lui plimbare pe faleză și mă vede citind De anima de Aristotel.
Zice: - Bine că ești ocupată, că am ceva important de discutat cu Mr. Brasil și nu vreau să te bagi cu opiniile tale filosofice.
Ce să mai zic! 

Am ieșit la o țigară să mă calmez un pic și am revenit la lectură. Pe el nu pot fi supărată decât maximum cât fumez juma de țigară.
Mr Brasil deschide ușa când dădeam pagina 35 și zice:
- Vino și tu și ascultă ce spune senatorul asta!
Intru. Dorel, roșu ca un rac stătea pleoștit într- un scaun și învârtea între degete o foiță de matematică. Era plină de socoteli.
Mr. Brasil: - Hai, spune- i și ei ce mi- ai zis mie! Hai!
Dorel, însuflețit, dar cu un ochi la slănină și unul la făină:
- Să zicem că e război. Și scade populația mult.
eu: -  Da, așa e după război.
Mr Brasil: - Bagă mai cu viteză că mă ia somnul!
Dorel: - Deci, scade populația și mai ales bărbații. Dacă ești naționalist și ții la istoria viitoare a țării tale, ce faci?
eu: - Nu știu, scrii o carte.
Mr Brasil: - Băi, povestești tu sau trec eu la povestit?
Dorel:- Stai că ajung imediat! Deci nu ar fi mai eficient, dacă vrei să crească populația, să faci un bazin și să îi pui pe cei câțiva bărbați care au mai rămas în viață să facă sex și după aia să intre în apa aia 100 de femei goale și să facă după aia 100 de copii?
eu: - Cu cine? Cu cei câțiva bărbați de dinainte?
Mr Brasil: - Nu, dragă, singure!
eu:- Cum, singure? In vitro?
Mr Brasil:- Nu in vitro, ci în Aqua magic!!
eu: - Te rog, mă doare burta de râs!
Dorel:- Adică vreți să spuneți că nu se poate?
Mr Brasil:- Se poate, dar nu în lumea reală, în desene, da.
Dorel: - Măi, mie mi se pare o idee bună și mi- o mențin.
Mr Brasil: - Hai să mergem la o înghețată!
Dorel:- Nu prea mai am chef să merg cu voi!
eu: - Hai și tu! Nu se știe cum pică o picătură de frișcă pe urechea lui Mr Brasil!
Dorel:- Adică? Ce vrei sa zici? Că sunt îndrăgostit de Mr Brasil?
eu:- Nu știu, tu ai zis! Nu lui vrei să îi torni 100 de copii cu 100 de peștoaice?
Dorel se ridică îmbufnat, își ia raincoat-ul din cui, își îndeasă o pălărie pe cap pe care nu i- o știam, pune și niște ochelari fumurii la ochi și iese. Mă uit în urma lui cu alți ochi. Ce seamănă cu Sherlock Holmes!
Mergem la înghețată pe băț. Eu, de ciocolată, Dorel, de cireșe și Mr Brasil de fistic.
Zi faină, amuzantă și fără nicio iubită a lui Dorel însărcinată!

Mio filos clorofilos

 Șalupele lui Dorel



Dorel si Mr Brasil jucau șah.

Eu studiam partide celebre.

Deodată, Dorel, fix când era să dea un mat de zile mari, se ridică brusc:

- Trebuie să plec, să mut șalupele!

- Ce șalupe? întrebarăm cu absolut toate cuvintele, în aceeași ordine și în același timp eu și Mr Brasil.

Dorel: - Sunt câteva șalupe la țărm si trebuie mutate pentru că începe să crească luna!

Mr. Brasil: - Și ce treabă ai tu? Tot te bagi în chestii unde nu- ți fierbe oala, ba să numeri gânsacii, ba să pescuiești balene! Nu e asta treaba ta! Treci să terminăm partida!

Dorel se așeză, dar bombănind. Eu mi- am dat seama că există o criză de libertate vis- a- vis de o criză de autoritate și atunci m- am hotărât să le fac băieților un coktail din fructe exotice și vodkă. După ce a devenit complet omogenizat și în același timp translucid, am început să glumim pe seama șalupelor care se vor uda fără Dorel.

După amiază, Mr Brasil a vrut să se plimbe pe promenadă și să își etaleze noua pălărie de paie. Eu m- am afundat în lectură. Mi- am scos din minte povestea cu șalupele după ce am luat și eu o gură de coktail. Lectura curgea, caracterele îmi erau clare, reținusem numele mai tuturor personajelor, doar două pagini le- am recitit, iar intriga îmi era perfect evidențiată.

Așa a trecut după amiaza, așa a venit seara. La un moment dat, mi- am dat seama că mi- e foame. M- am ridicat din fotoliu și am intrat în bucătărie. Dorel, înfășurat într- un prosop mare și cu o ceașcă aburindă de ceai încerca să își controleze tremuratul din toate incheieturile.

eu: - Ce-i cu tine? Ai răcit?

Dorel: - Nu, am fost în port.

eu, râzînd: - Să muți șalupele?

Dorel: - Da!

eu: - Singur?

Dorel:- Nu, am mai chemat vreo 20 de băieți, am pus umărul toți.

eu: - A fost greu?

Dorel: - Nu, majoritatea erau proprietarii lor, o cheie în contact și gata! Plaja liberă!

eu: - Și de ce ești așa ud și obosit? De ce tremuri?

Dorel: - Luna era plină, dar știi cum? N-am văzut în viața mea așa ceva! Eminescu și toți arabii la un loc nu știu dacă ar putea sa o descrie cum am văzut-o eu! Parcă era cea mai frumoasă făptură, cea mai nebună și cea mai criminală. Îmi venea să mă urc pe o scară invizibilă și să culeg fructul ăla portocaliu și zemos și să- l împart! N- am mai rezistat! Ne- am dezbrăcat și am făcut baie în mare înfășurați în lumina ei alburie până am simțit că o luăm razna!

eu: Așa, deci! Ai văzut și tu cum e!

Mr. Brasil, din dormitorul lui: - Mai încet, vă rog! Mă chinui să adorm. Visam că mă hipnotizează un lup cu niște ochi verzi de piccolo! M-ați trezit din vis!...Acum trebui să mă conectez din nou la el!

Eu am stat cu Dorel și am sporovăit până a redevenit Dorelul de dinainte de șalupe și apoi am plecat la culcare.


LinkWithin

Related Posts with Thumbnails