Vizita lui Dolly
Nu doar acest capitol descrie vizita lui Dolly, ci și următorul, am să scriu însă numai despre prima parte a vizitei. Capitolul prezintă caracterele părinților lui Dolly și Kitty, mai precis, caracterul tatălui. Bătrânul prinț Șcerbațki este ... Prinț!
Este în vârstă, un bărbat frumos, blând, foarte afectuos, își iubește fetele, și pe Kitty și pe Dolly și soția, dar are un simț al dreptății deosebit. Îl judecă pe Stiva că pierde vremea și că își înșeală soția în continuare, deși Dolly are încă un copil nou născut, cu el, normal, o fetiță. Fata cea mare e bolnavă de scarlatină, boala a copilăriei și contagioasă și greu de suportat. Dolly are mai mulți copii, se pot repede molipsi. Îl judecă pe Vronski pentru că i- a înșelat așteptările lui Kitty, ba chiar la un moment dat gândește justițiar că ar trebui să existe legi pentru pedepsirea logodnicilor care se îndrăgostesc de alte femei în timpul logodnei și chiar că ar fi trebuit să îl provoace pe Vronski la duel din care nu scăpa el basma curată.
Mama fetelor știe că are și ea o contribuție în dezastrul afectiv al lui Dolly prin încurajarea logodnei cu Vronski și descurajarea celei cu Levin, dar plânge puțin în fața prințului și le zice fetelor ceva de genul: - E treaba voastră, faceți ce vreți! Și este iertată de toată lumea!
Mi s-a părut interesantă o frază spusă de Dolly despre gelozie. Dolly și- a dat seama că gelozia este o patimă grea și că te poți obișnui lesne cu starea pe care ți-o dă. Nu vrea să se certe cu Stiva fiindcă o înșeală în continuare, pentru că acest lucru poate deveni un obicei și este degradant. Știe că e normal să fii gelos, dar știe și că e anormal să se vadă și audă acest lucru, și că e de-a dreptul monstruos să îl faci pe celălalt să îți arate toate fețele din cauză că nu îți poți stăpâni nervii întinși la maximum.
Dolly și Kitty stau de vorbă una cu alta. Despre bărbați fideli și infideli, bineînțeles.
Povestesc mâine despre ce au vorbit.
