partitura simpla de pian

_______________________a___ ___ _S_______________ț_ _p__________n_______ e_____a_________ _r___________

marți, 28 ianuarie 2020

The Doors


Funcțiile limbajului



  
1. Principala funcție a limbajului este cea de comunicare. Cu ajutorul limbajului, noi comunicăm lumii înconjurătoare (în special semenilor noștri) - informații: gânduri, idei, sentimente sau alte tipuri de stări emoționale. Copilul își dobândește autonomia pe măsură ce învață să exprime în cuvinte inteligibile stările de necesitate: frig, foame, oboseală, durere, chef de joacă, pofta de școală etc.

Criteriile adevărului

2.       O altă funcție importantă a limbajului este funcția de cunoaștere sau de informare. Orice fel de informație este traductibilă în cuvinte care trimit la noțiuni mai mult sau mai puțin concrete. Toți oamenii știu ce înseamnă zăpadă și ce înseamnă albă și pentru un european propoziția zăpada este albă este un truism, dar pentru un locuitor al zonelor polare, unde există sute de cuvinte pentru a exprima realitatea zăpadă albă este foarte abstract acest enunț, deoarece ei au pentru realitatea zăpadă multe alte adjective: zăpadă înghețată, zăpadă afânată, zăpadă proaspătă, zăpadă cu urme de om, zăpadă cu steluțe, zăpadă fulguindă etc.

Cum știu că enunțul Zăpada este albă este o  propoziție adevărată?

Filosofii, începând cu Aristotel au numit acest enunț un enunț empiric, de observație. Criteriul prin care stabilim adevărul unui enunț de observație se numește criteriul corespondenței sau, cum au zis teologii și filosofii medievali, criteriul adecvării.

Ne uităm și vedem. Când cineva ne întreabă dacă zăpada este albă, primul nostru impuls este să ne uităm și să vedem, adică să dobândim o informație prin percepție (sau senzație); dacă însă discuția are loc într-un alt anotimp decât iarna sau dacă nu ninge este imposibil să dobândim vreo cunoștință despre această realitate prin percepție și atunci va trebui să apelăm la cunoștințe dobândite anterior. Ne reprezentăm sau ne amintim sau ne imaginăm. Dar cum zăpada este o realitate perceptibilă, atunci spunem că propoziția zăpada este albă este adevărată datorită corespondenței dintre realitate și enunțul nostru. Dacă zăpada nu este albă sau nu este deloc, atunci enunțul nostru este fals.

3.       Alte funcții ale limbajului sunt :

·         Funcția ludică sau de joc ( scrable, rime, anagrame, metagrame, porecle, abrevieri etc)

·         Funcția dialectică( de dialog sau de dezbatere pro sau contra unor idei, de discuție în contradictoriu). Filosoful care a dus pe cele mai înalte culmi această funcție a limbajului a fost Platon și după el s-au luat și alții, cum ar fi : Giordano Bruno, John Locke. Însă cel mai bine este reprezentată această funcție în operele dramatice, cum ar fi piesele de teatru ( Antigona, Romeo si Julieta, King Lear, Othello, Hamlet, O scrisoare pierdută, O noapte furtunoasă, Meșterul Manole, Iona, etc.)

·         Funcția persuasivă (de convingere prin orice mijloc al interlocutorului, dar mai ales prin repetarea enervantă a unor gânduri sau idei). Această funcție este adesea exploatată în educație, în marketing și în politică. Nu discutăm despre scopurile persuadării, ele pot fi pozitive cum este în actul de predare - învățare sau negative, ajungându - se la manipularea interlocutorilor pentru atingerea unor foloase personale.

·         Funcția cathartică a limbajului. Cuvintele au un rol vindecător, cuvintele nu doar informează, ci și formează, ele sunt adesea binefăcătoare. Această funcție este mult exploatată în teatru și poezie pentru că datorită metaforelor și altor figuri de stil, precum și prin ritm, intonație și vibrație se creează în interlocutor o dispoziție afectivă. Ea poate fi de bucurie sau de veselie, dar poate fi și opusă, de teamă, tristețe, groază sau mânie. Aceste afecte sunt normale în situații reale, dar în situații culturale cum ar fi actul de interpretare teatrală ele sunt simulate( ele sunt jucate sau interpretate uneori în urma unui efort obositor dar, mai ales, sunt intelectualizate). Spectatorii - interocutori însă, dacă au de-a face cu un mare actor, uită ca sunt simulate și, deși știu că spectacolul este o poveste inventată, ei empatizează cu actorul, simt și ei frică, se supără și ei, plâng sau râd în hohote. Aceste fenomene sunt posibile datorită empatiei ca fenomen psiho – lingvistico - afectiv. Piesele bune care sunt jucate bine îl fac pe spectator să simtă pe pielea lui tragedia sau drama eroului - actor. La sfârșit, spectatorul pleacă edificat, înțelege cauza unor evenimente, găsește căi de rezolvare a unor probleme, și-a consumat nervii odată cu eroii, în sfârșit e un om mai bun, ”un cetățean cu un potențial infracțional mai mic” decât înainte.

·         Dacă mai sunt și alte funcții, le copiați din Manualul de Psihologie!

două exerciții de logică




LOGICĂ
Raționamente cu propoziții categorice
Recapitulare
Subiectul 1: Argumentați, folosind conversiunea, că Zăpada este albă.
Rezolvare:  Construim două argumentări de bun simț:
A1. Deoarece unele realități sunt albe și zăpada este o realitate, atunci zăpada este albă =Silogism
A2. Deoarece Nicio zapadă nu este nonalbă înseamnă ca zăpada este albă. = obversiune.
Concluzie:  Nu putem argumenta folosind conversiunea că Zapadă este albă deoarece Zăpada este albă este o propoziție universală afirmativă, iar în argumentare ea ar trebui să fie teza sau concluzia, ori noi știm că o teză care este o propoziție universală afirmativă nu este rezultatul niciunei conversiuni valide.
Coversiunile valide sunt următoarele:
1.       SaP, deci PiS.
2.       SeP, deci PeS.
3.       SeP, deci Pos.
4.       SiP deci PiS                                                                                                   Obversiunile valide  sunt:
1.       SaP, deci SeP
2.       SeP, deci SaP
3.       SiP, deci SoP
  4.       SoP, deci SiP1


Notă: 1.  Am folosit simbolul P pentru a desemna termenul P negat( non P).


Subiectul al 2 lea: Argumentați, folosind silogismul că Toți oamenii sunt muritori.

Rezolvare: Aceasta este o propoziție universal - afirmativă. Dintre toate silogismele valide numai silogismul Barbara (aaa-1) are concluzia propoziție universal – afirmativă.

aaa-1

MaP
Toți M sunt P 
Toți oamenii care s-au născut până acum de la Adam și Eva sunt muritori . - propoziție realistă   
SaM
Toți S sunt M  
Toți oamenii sunt Toți oamenii care s-au născut până acum de la Adam și    Eva - propoziție nominalistă

SaP
Toți S sunt P   
Toți oamenii sunt muritori2. – propoziție existențialistă.  




Nota 2: muritori din concluzie are sensul de muribili.

Nu îmi dau seama dacă este corect, pare să încalce prima lege a silogismului.  

luni, 27 ianuarie 2020

trei anti - muze




Între viața ca o pradă și viața ca o umbră există viața cu o cocardă.

File de jurnal. Aceasta este un jurnal. Nu încercați să îl transformați într-un caiet de sarcini sau într-un document oficial. Ca orice fel de jurnal, este foarte coerent dar în același timp și abisal. Cuvintele cu iz politic sunt ca toate lucrurile de pe lumea asta, foarte efemere. Au culoare, dar până la urmă cam tot ce există are culoare. Până și o furnică.

De puține ori în viață mi-a fost dat să constat triumful sociologiei. Prima dată a fost pe la începutul anilor 2000, când în numai doi ani după apocalipsa așteptată cu sufletul la gură pe toate canalele de știri,  lumea și-a luat în serios viața. Unii s-au concentrat pe familie și copii, alții pe creația artistică sau literară, iar alții pe carieră și politică. În sfârșit, odată cu aceste trei domenii de interes au apărut și cele trei muze: Prada, Cocarda și Umbra.

Aș putea realiza chiar o distribuire a influenței lor în universul meu: nu numai ex prim ministra a fost la un moment dat Prada, dar și antecedenta ei, Elena. Nu numai partidele din opoziție s-au ocupat cu cocarda, dar nici cele viitoare nu cred că vor renunța.

Cu Umbra, aceasta sumară periodizare este într-o relație destul de obositoare. Umbrele par să nu fie, dar sunt. Umbrele par să nu știe, dar știu tot ce mișcă pe acest pământ, umbrele orice ai face, oricât de sus te-ai urca, îți arată că nu ești stea.

În ceea ce mă privește, nu umbra este problema mea cea mai gravă, ci ecuația care în fiecare zi mă împinge spre grabă. De pildă, (vă dau numai câteva exemple ca să înțelegeți cum stă treaba):

o cocarda plus o umbra înseamnă dublă Prada.

O dublă Umbră plus o dublă Pradă înseamnă o cvadruplă Umbră.

Prada minus Prada înseamnă multicocarda.

Pradă plus Prada înseamnă tot Prada dar cu tot cu Umbra.

Umbra și Cocarda dau în unele zile Prada, în altele Umbra. Asta e varianta sexy a situație, pentru că există și varianta porno când Umbra și Cocarda dau multi non Prada.

În sfârșit, cred că v-am făcut sa înțelegeți cât de cât în ce fel de univers mă învârt.

Ce nu înțeleg, dar chiar deloc este:

1.       De ce un pasionat de teatru nu iubește teatrul ci logica și mai mult, psihologia?

2.       De ce un pasionat de logică nu iubește nici logica nici teatrul și nici botanica?

3.       De ce un om oarecare se crede picat din rolul de expert în culoare?

4.       De ce nu dă nimeni la bac filosofia? Suntem în o mie nouă sute toamna?1

Atât. Astăzi este o zi în care încerc să fiu profesor. Bine, și asta e o eroare, conform lui Iisus, Augustin, Toma și Psudo Aristotel - nu poate nimeni să fie mai puțin profesor decât este pentru că în educație paradoxul profesorului se concretizează în următoarea ecuație: un profesor a încercat să fie medic și a reușit. Un medic a încercat să fie profesor și a reușit. Un medic a încercat să fie medic și a reușit. Un profesor a încercat să fie profesor și n-a reușit. De ce? Pentru că spre deosebire de medic, profesorul autodidact fără elevi este un ratat. Atunci când un profesor ajunge să nu mai aibă elevi, el este de fapt depășit de elevi, cantitativ sau calitativ, asta va decide istoria.

p.s. nu credeți tot ce scriu, mă lupt cu cocarda. Ieri i-am văzut atât spatele cât și fanta, dar ziua de azi e ziua umbrelor. În memoria lor am să scriu o propoziție logică: noaptea, toate pisicile sunt negre. Ea s-ar putea formaliza:

1. Toate pisicile nopții sunt negre?

2. Toate nopțile cu pisici sunt negre?

3. Toate pisicile negre sunt pisici de noapte?

4. Toate nopțile sunt negre și toate pisicile sunt pisici deci toate pisicile sunt negre?

5. Dacă noaptea omul vede în alb negru, înseamnă că ceea ce vede în negru sunt pisici, deci omul vede noaptea numai nonalbe pisici.



1.        Eu dacă aș fi Ministrul Educației Naționale, aș impune bacul la Filozofie tuturor celor care la orele mele nu au stare. Adică celor care sunt nonPrada, celor care sunt anticocarda și celor care sunt pro și totodată non Umbra. Bine, cel mai mare rezultat l-ar avea bineînțeles Pro Prada și pro Umbra, dar asta rămâne între noi. Ele cred că ar ajunge și olimpice dacă și-ar pune mintea, numai că nu vor, e prea obositor să fie singurele tipe care se uită din când în când în gol.


duminică, 26 ianuarie 2020

O interesantă indicație de regie



”PYRAM: Un sfat, tinere... Dacă-l urmezi, ai toate şansele să-ţi ajungi scopul în cel  mai scurt timp. Du-te la marele - şambelan. Primeşte peste două ore. Exact la zece. Înscrie-te pe lista de audienţe, treci apoi pe la ministrul de in­terne şi cere-i autorizaţia să-i poţi comunica împăratului ştirea importantă pe care o aduci, în felul acesta cred că vei izbuti, poate, ca peste câteva zile să ai, eventual, prilejul să te poţi prezenta în faţa împăratului, pentru a-i raporta personal...

(Prefectului îi stă mintea-n loc.)”
(Fr.Durenmatt -  Teatru)


marți, 21 ianuarie 2020

sunt plină de nervi



În mod normal, adică dacă aș fi un om cu talent aș zice sunt plină de nerv, dar de  fapt nu sunt un om cu talent.
Am să scriu numai despre nervii care mi se repetă zilnic și la venire și la plecare. În fond, blogul este spațiul meu de refulare. Cine nu știe ce înseamnă refulare!?
Dacă vârsta de pensionare va fi de 70 de ani probabil ca îi voi mai avea încă vreo 10-12 ani cel puțin. Am de gând la 60-61 de ani să mă pensionez pe caz de boală. Voi lua o pensie mai mică cu 20 de lei,  dar măcar nu voi adormi cu capul în poala ex directorului de fizică sau a ex profesorului de tic. Sau, mai rău, nu voi ajunge să pun bani în plic pentru un doctor de nimic.
1. În fiecare zi la venire dau bani pe taxi. De când am pe cap atâtea directoare nu mă mai pot deloc odihni. Întârzii în fiecare zi. Vecinii mei care sunt tot bugetari încep serviciul după 9 jumate și sunt acasă înainte de 3. De când este profesorul soldatul principal? Din punctul de vedere al lui Platon asta e o nedreptate îngrozitoare. 

2. În fiecare zi la venire, când am ore de la 2 sau 3 trec prin fața tuturor jigodiilor care mi se împleticesc printre picioare când intru pe saiturile cu știri sau cu filme normale.
3. În fiecare zi la venire trebuie să mă întâlnesc cu câteva femei de serviciu care arată exact ca gardienele din lagărele de concentrare. Și sunt îmbrăcate la fel. Nici cu asta nu mă pot obișnui. Cine le-a angajat a făcut-o sigur ca să îți bată joc de noi. 
4. În fiecare zi la plecare este un întreg balet. Ba îmi lipsește ceva important, ba mă comport ca și cum as fi un om defect. Îmi uit căciula, îmi uit fularul, îmi pierd cartela, îmi dispare celularul  și tot felul de chestii din astea. Mă obosește vârzoleala de dimineață și mă scoate din sărite supraexcitația de după amiază, atât a elevilor cât și a celorlalte cadre din cancelarie.
5. În fiecare zi, atât la venire, cât și la plecare simt ca sunt în defazaj cu intenția mea de a lucra în condiții normale.
Ce se petrece între venire și plecare e secret profesional. Daca vreți să știți, întrebați elevii. Unii vor spune că nu știu nimic, alții vor spune că n-au auzit în viața lor, alții vor da doar din cap, unii pro și alții contra, unul sau doi vor zâmbi și cam asta.
Gata.
p.s. Expresia să spunem lucrurilor pe nume nu cred că aparține niciunui politician sau lider de sindicat.

miercuri, 1 ianuarie 2020

Programare neurolingvistică



Programare neurolingvistică
Am citit nu demult un studiu cultural
Cum ca la noi se va crea un loc special destinat publicului moral
La inceput stirea mi s-a parut banala, e peste tot, chiar si in Tanzania
Dar mai apoi am inteles ca era vorba de fapt de niste haine noi.
Ca vor avea loc niste vanzari angross
Ca se vor prezenta niste modiste cu piciorul frumos
Ca ne vom uita ca nebunii dupa cadeți
Ca vom căuta ca descreieratii urme de flori prin scaieți
Bine, unii vor spune ca afacerea s-ar putea sa nu meargă
Altii vor spune ca decat sa vada asemenea chestii mai bine alearga
Iar altii, tineti-va bine, e adevarat ca sunt toti prietenii mei,
Vor spune in cor: speranța e bleagă.
Asta e. Nu stiu altii cum sunt, vorba lui Creangă,
Dar anul ce vine e un an bun pentru mine.  

miercuri, 25 decembrie 2019

Cu ocazia sărbătorilor de Crăciun





23 decembrie 2019

Fiul meu a împlinit 17 ani.

Când eram de 17 ani mă ofticam ca am deja 17 ani. Fiului meu îi place faptul că se desprinde treptat de 16 ani. Asta arată diferența esențială dintre o fată și un băiat. Fetelor, după 17 ani nu prea mai aveți încotro, ori rămâneți copii, ori scrieți primul vostru text original!

Salvador Dali- ?




24 decembrie 2019

Se apropie vertiginos Crăciunul. Din punct de vedere existențial aș putea spune că sunt un om normal, am angoase, am frustrări, am dureri (de cap, de inimă, de oase). Dar din punct de vedere personal aș fi preferat să fiu un tren accelerat, un oleacă mai puțin regulat - rapid și nu o femeie care să se creadă express, când de fapt este un amărât de tramvai într-un oraș provincial.

Despre carieră nu mai scriu că mă apucă ceața.

În ceea ce privește rateurile, lista este așa de lungă, încât de ele se vor ocupa cu sârguință generațiile viitoare de oameni de știință( chimiști, biologi, naturaliști, astronomi, cosmonauți, alchimiști, geodezi-psihologiști etc. ș.a.m.d.). Imaginați-va orice, oricât și oriunde.

Cam așa a fost anul curent trecut care nu s-a încheiat și se va prelungi mult în viitor.

A venit Crăciunul. Spre deosebire de anii anteriori, când mă agitam să găsesc un colind, anul acesta nu am mai putut.

 În schimb, m-am gândit să vă scriu niste glume. Probabil că nu e momentul cel mai nimerit și probabil că nu este nici locul potrivit. Normal ar fi fost să scriu o poezie sau o urare sau câteva propoziții cu rime care să includă cuvinte fatale, dar uite că nu asta e ceea ce se așteptă de la mine. În sfârsit.

Glume

Glume cu deosebiri

1.       Spre deosebire de adolescenții care sunt niște tipi adulții sunt toți niște tipe. La bătrânețe își revin.

2.       Spre deosebire de adolescenții de care sunt deosebit, un adult este un nonadolescent doar ca un pic mai nesimțit. Situația la bătrânețe devine culmea! După aia nici nu mai contează. 

3.       Spre deosebire de femei, care sunt toate sexy și potențiale parașute, bărbații sunt toți cool și fără nici un potențial de a pilota parașute, deoarece bărbații, mă refer la cei normali, care au un minim coeficent intelectual, pilotează avioane supersonice, fie de 3 luni, fie de 5 ani, mașini de mare tonaj care nu încap în nici un garaj  și nu în ultimul rând, ci în primul, benzi de magnetofon. Fie, și plăci de pick-up sau casete pentru casetofon.

4.       Spre deosebire de adolescenții de la mare, cărora le vin bine atât fostele, cât și actualele țoale, adulții din zonele limitrofe sau chiar marginale sunt niste nevrotici/psihotici care stau de dimineața până seara în slipi mai ales în spațiile nonpersonale cum ar fi: la coafor, în supermarket, în fața unui videoproiector, la un examen de simulare, când merg agale pe cărare, lângă un meridian sau glob pământesc fără Ecuator. Din acest motiv, acești adulți se comportă ca niște inculți. I-am încadrat în următoarele categorii:

a.       Adulți fără slipi. Aceasta este situația de maximă tensiune neuronală pe care o poate suporta o persoană normală care pretinde că face educație la școală.



b.      Adultul cu slipul prea mare. Aici hai să zicem că l-ai mai putea îndura, cu condiția să ai la tine o agrafă, un elastic, o bucată de curea. ( nm. să-i prinzi slipul, de-aia!)


c.       Adulți cu slipul prea mic.

Oricît ar părea de hilar, adulții cu slipul prea mic sunt de fapt singurii capabili să învețe ceva. Pe ăștia dacă îi apucă furia, merg și la olimpiadă, și la concursuri și la o paradă de costume pe stradă. Mă refer la adulții de la clasele a 12 a care dau bacul la materia mea. 


d.      Adulții cu slipul pe cap, sub braț sau la ciorap sunt de fapt niște variante legendare, care nu se încadrează în nici un tipar, de fapt din eroare, ei sunt tot adulți cu slipul prea mic sau prea mare sau fără slip ocazional, doar că vor să fie luați drept niște personalități originale cum ar fi Big Food, Ben Ten sau Big Mac. Uite că nu se poate, oricât s-ar strădui; le-a trecut vremea, li s-a schimbat vocea, le-a crescut nasul, li s-a îngroșat glasul. Trebuie să-și accepte soarta.



Sper ca în anul viitor Moș Crăciunîmi aducă și mie o categorie de adulți adaptată unei situații geografice, geodezice și geopolitice cât mai strategice. Și de asemenea, sper să nu fiu implicată în nici un război civil pentru că, deși sunt un adult și, ca orice adult mă cred femeie, pentru războaiele civile nu prea sunt antrenată. Am făcut eu oleacă de sport, oleacă de gimnastică și un pic de yoga, dar foarte foarte puțin în comparație cu populația întregului glob. Și nici nu îmi stă în caracter să fiu o persoană diplomată. Zic asta în caz că ne atacă extratereștrii. Dacă ne atacă, eu mă dau imediat de gol că sunt om și nu pepene- verde sau soldat- îmbrăcat -în- pom. 



Mulțumesc frumos că m-ați mai vizitat din când în cînd în acest mediu personal și vă doresc un an frumos și un Crăciun binecuvântat!






























sâmbătă, 21 decembrie 2019

despre ridicarea la pătrat a conceptului de idolatrie


Cu ocazia împlinirii a 30 de ani de la revoluție scriu un banc de tip culme. Cei care au trăit în comunism știu ce vreau să zic.

banc-culme
personajul x: - care este culmea curajului?
personajul y: - să te urci pe statuia lui Lenin și să strigi: Jos lenin!
personajul x: - și care este culmea culmii curajului?
personajul y: - să te dai jos.

LinkWithin

Related Posts with Thumbnails