experiente scolare si extrascolare

am avut de a lungul vietii cateva experiente personale paranormale. vi le enumar  mai jos. sunt sigura ca va veti regasi si voi in rândurile urmatoare, asa incat va sugerez sa nu le puneti la sher ci sa le dati doar copy.



Expresii referitoare la FOC, AER, APA SI PAMANT

1.       A da apa la moara

2.       A lua foc de suparare

3.       A se da cu fundul de pamant

4.       A –i arde fata ca focul

5.       Pe umeri pletele-i curg rau

6.       Faima i  se duse ca vantul si ca gandul

7.       Avea ochii albastri precum azurul cerului

8.       Fata cu ochii verzi ca marea

9.       Cumintenia pamantului de Brancusi

       Avea un aer vesel

1    Se lasa usor dus de val

1    In sufletul lui ardea o flacara

1   Pamantul este a treia planeta de la Soare, iar din ocean a luat fiinta viata- pe o planeta care nu este foarte mare ( in comparatie cu Saturn sau Jupiter sau Marte etc.)

• Dati exemple de situatii care pot pune persoanele umane in stare de suprasolicitare

1.       Munca excesiva

2.       Boala

3.       Moartea cuiva cunoscut

4.       Calatorii in tari indepartate cu mijloace rudimentare

5.       Neputinta de a –si procura resursele materiale elementare

6.       Imposibilitatea de a comunica cu persoane aflate la o distanta foarte apropiata

7.       Incapacitatea de a se aseza undeva din cauza lipsei competentelor de asezare.

8.       Incapacitatea de a munci mai multe ore decat sunt necesare.

9.       Neputinta de a ramane in stare de veghe mai mult decat majoritatea persoanelor normale.

10.   Galagia pe care o fac surzii stresati

11.   Zbieretele orbilor suprasoicitati

12.   Cartirea ametitilor in mod firesc ascultati.

13.   Amenintarea cu moartea a soferilor suparati.

14.   Supraamenintarea supraveghetorilor supradotati.

15.   Scutirea brusca de taxe postale cand se trimit documente persoanle.

16.   Oprirea apei, curentului, gazului, internetului.

17.   Lipsa cataloagelor cand elevii trebuie notati.

18.   Pierderea unei idei principale fix cand se deschide usa de la intrare.

19.   Intreruperea unui discurs important de catre un elev preocupat de un servetel uscat.

20.   Poblema covrigului plan si a celui tridimensional.

21.   Problema gaurii din stratul de ozon combinata cu problema surplusului de dioxid de amidon.

22.   Certurile din famiie.

23.   Bolile copilariei.

24.   Vecinii galagiosi si nesimtiti.

25.   Accidentele de tren/avioane/parasute aflate in misiuni personale.

26.   Curatenia de Paste sau Craciun.

27.   Renovarea locuintei de catre alti factori de decizie decat locatarii ei.

28.   Mutarea saptamanala a elevilor din banci din motive disciplinare.

29.   Vehicularea unor ipoteze nefondate cu privire la starea generala de sanatate a persoanelor normale.

30.   Sexul in grup in tren sau in avion.

31.   Ginul tonic in loc de apa cu clor.

32.   Chioloti numai cu fir.

33.   Veleitati la care nu vreau sa aspir.

34.   Scoaterea unui butoi cu varza cand toata lumea e treaza.

35.   Calcarea pe un picior a propriului rozator.

36.   Craparea ecranului la telefon inainte sa apuc sa apas pe buton.

37.   Cerceii din inox.

38.   Manusile de box.

39.   Flori mortuare in loc de flori de sezon sau aniversare.

40.   Vigilenta in timp ce ma urmareste Carol al II lea (in somn).

41.   Perpetuarea speciei.

42.   Inmultirea populatiei.

43.   Momentul potrivit pentru actul II cand piesa are doar unul si acela ocupat cu servetelul umed/uscat.

44.   Cercevelele albe sau gri.

45.   Urechele roze sau maronii.

46.   Evenimente care decid soarta lumii si care nu exista decat in fotografii.

47.   Cinci sute sau mii.

48.   Cand se suna se iese sau se vine?

49.   Etc.etc.

primavara

Cuminti stau stelele

Niciuna nu cade

E drept ca eu fiind mioapa, din constelatii nu le vad pe toate.

Sus, pe bolta se vede ziua soarele,

 iar noaptea rasare luna.

E drept ca eu, fiind de fata stiu cand e unul si cand e una.

Primavara e mai senin decat iarna, o stiu si cainii, si frunzele

Cand se adulmeca unii pe altii, unii cautand ceva umed,

celelalte ceva calduros,

De aceea si mie primavara mi se ridica uneori in sus privirea.

Liniste e noaptea la mine pe strada, mai mult decat ziua

Si totusi, si totusi, desi il auzi si iarna,

Cantecul gugustiucului e mai frumos.

despre roamnul stradal. incipitul.

"Festa in figueres". Dali.1914

Am de facut doua chestii importante pentru prima saptamana de scoala. In primul rand sa ma zbat sa scriu ceva despre aporiile lui Zenon, dar nu asa, pe sponci, ci documentat. In al doilea rand sa ma edific asupra diferentei dintre conceptul concret si cel abstract.

Acesta este un motto.

Nu-l pun in ghilimele, ca e al meu.

Conceptul de locatie.

Este un concept elastic.

Bine, pentru mine este si plastic.

Cand ma gandesc la o locatie, imi vine in minte mai ales Sala de Muzica.

Cand ma uit pe telefon, asociaez locatia cu modul avion. Nu stiu de ce, e o chestie defecta in mintea mea.

Cand ma uit pe google earth, vad ceva, albastru, verde, alb, maro, peisaje, continente, oceane, rauri, orase, cladiri, un satuc, o ulita, Venetia, o cafenea, cineva pe strada, nu se stie de cand, poate acum un an, sau 10, cred ca era si pe atunci Google Earth, prin vreo tara americana, in sfarsit, ceva in acelasi timp si abstract si concret." Parerea mea."

Cand ma uit la un film, "ma oftic."

Normal, reclame, add block, no films, no add block, reclame, film...."in sfarsit, vad totusi ceva."

Nu e pe gratis, platesc internet, abonament, consum timp, energie electrica, efort fizic, ma dor muschii, buricele degetelor, imi fug ochii in sus, in jos, caut sa vad sa nu fie deschis de mai multe ori, ca se suprapun sunetele si cred ca am deschis iar o reclama, ma intorc, ma sucesc, imi cade ceva pe jos, un pix, ceasca de ceai, o placinta cu spanac moale, neincapsulat suficient intre foi, asta e, in sfarsit, relax. Cat se poate, 1 minut, 2, trei sferturi de ora, poate juma de film, poate tot filmul. E ceva pentru o zi normala.
Asta este, dupa mine, un anumit sens concret al conceptului de timp. Masurabil, divizibil, interpretabil: scurt, lung, monoton, plictistor, multe vise spulberate, uite ce geaca misto are Jim, imi place sacoul ala de scriitor al lui Robert de Niro, vreau si eu unul, ce sprancene umane aveau actorii in anii 80! reclama aia unde scrie Bond e de la James Bond? Si tot asa. Modul asta de a gandi care are legatura doar cu mintea mea este unul concret. Concepte concrete: geaca, sacou, Taxi Driver, reclama cu Bond, etc.

Si acum despre romanul stradal.

Un roman stradal este o specie literara.

El se refera la modul cum se desfasoara actiunea.

E ca intr-o demonstratie, e axiomatic.

Ai personajul.

La inceput unul, pe urma inca unul, inca unul si tot asa.

Se reia tema, ca in opera.

Revine personajul de unde a plecat.

Sta ce sta, pleaca iar, alt capitol alt act, alta scena.

Mai interactioneaza, mai mediteaza, bineinteles, tot ce este cuprins in uvertura isi are locul sau in opera. Mai pe larg, e adevarat, cu ceva detalii. Sunt si semne de puctuatie. Unul din ele sunt banii. Asta daca actiunea se desfasoara intr-o tara in plin capitalism dezmatat, cum ma bucur ca exista si ca a existat!

Ce mi se pare interesant la romanul stradal este ca atunci cand un om, o persoana, un barbat, in extrema si o femeie, vede ca nu se poate intelege deloc cu partenerul, ca el nu prinde ideea, ca e pe langa, cea mai buna varianta este iubirea. Vorba lui Wittgenstein- "limitele limbajului meu sunt limitele lumii mele". N-am incotro, baby, este prea tampita, trebuie sa te iubesc!

Monologul lui Hamlet, cu google translate

 Am folosit un text de pe net.

Monologul lui Hamlet

Salvador Dali- The Specter of Angelus.

"A fi, sau a nu fi, aceasta este întrebarea: 

caci de e nobil ca în mintea ta sa suferi

durerea si intepatura sortitei mosteniri

sau te inarmezi pentru - ale nedreptatii valuri

Și opunandu-li-te, la tarm sa te sfarsesti. Să mori, să dormi, si nu mai mult; 

și de e somn, să spui că-i e sfarsitul durerilor din suflet, 

iar miile de șocuri naturale sunt numai ale

carnii. Iar de-ti doresti desavarsirea, sa fii evlavios. Să mori, să dormi;

sparand ca daca dormi, cumva o sa visezi.

Dar de e somn de moarte, ce vise poti avea?

Când viata se-desira ca firul pe suveica,

ajungi-cumva la capat. Si nu-s mai demni de slava cei cu o viata lunga,

ba chiar e o povara, zic unii, caci cine poate duce atata vreme jugul

dispretuirii vietii?

si cine nu cunoaste? si nu e om de stiinta. 

Persecutorul greseste, cel mandru se opune,
dragostea mincinoasa ne chinuie, dreptatea intarziie,

stapanii sunt indiferenti, slugile inconstiente,

si care este meritul celui bolnav de viata, care asteapta-n pace, asa precum saracul se bucura cand vede merindele pe masa.

in graba sa le imbuce si inapoi la treaba!?
Dar frica de ceva ce este după moarte,

taramul fara chinuri, insa din care nimeni, atunci cand a plecat aici nu s-a intors,
gandul acesta este acela care face necazul zilei mai lesne sa-l purtam
decat sa ne luam zborul spre locul unde, altii pe care noi nu-i stim, traiesc in fericire
Astfel, conștiința mortii ne face pe toți lași,
Și, astfel desi suntem si noi eroi, e drept, mai mici decat strabunii, aceasta frica-a mortii ne poarta pe aiurea si ratacim prin viata fara prea mare slava

si fara aventura."

traducere cu google translate. 

despre credintele filosofilor antici

salvador dali - invisible sleeping woman

Empedocle a reconsiderat doctrinele filosofilor de dinaintea sa, realizand o sinteza de tipul celor facute ulterior de Platon si mai ales de Aristotel. Astfel, el a "imprumutat" apa de la Thales, focul de la Heraclit, aerul de la Anaximene si pamanatul de la Xenofan si a sustinut o teorie in care toate aceste patru elemente sunt importante, nu doar unul dintre ele, cum credeau predecesorii sai, deoarece din ingemanarea lor iau nastere toate realitatile.
"De la acestea patru, tot ceea ce a fost și este și vreodată va fiCopaci, fiare și ființe umane, bărbații și femeile toate;Păsările ce se ivesc din aer si peștii prasiti in apă strălucitoare,zeii de demult, ce sunt venerati pe piscuri,doar acestea patru sunt totul existentei, iar fiecare cu toate celelalte trei, intretesut si intermixat, creaza varietatea lumii noastre."1.

Empedocle credea in metempsihoza. "Am fost o dată, în trecut, un băiat, odată o fată, odată un copacOdată o pasăre și odată un pește tăcut în mare."2.

( traducere si adaptare cu Google translate). dupa Kenny, p.15 si urm. 

1.From these four sprang what was and is and ever shallTrees, beasts, and human beings, males and females all;Birds of the air, and fishes bred by water bright,The age-old gods as well, long worshipped in the height.These four are all there is, each other interweavingAnd, intermixed, the world’s variety achieving.

2. I was once in the past a boy, once a girl, once a treeOnce too a bird, and once a silent fish in the sea.

Teoria dramei la Aristotel

Antony Kenny, p.67,68. 

Teoria dramei 

     " In domeniul științelor productive, Aristotel a scris două lucrări: "Retorica" și
"Poetica", destinate sa-i ajute pe sofistii( barbari) si pe dramaturgi in elaborarea textelor lor.
"Retorica" a interesat in mod deosebit filosofii moderni, mai ales cartea a doua a ei, datorita studiului empiric amanuntit realizat de Aristotel asupra emotiilor umane si felulului in care oratorul poate sa le influenteze.

"Poetica", de-a lungul istoriei, a interesat pe foarte multi oameni. Dar din ea, numai prima parte a supravietuit acestui interes acerb, si anume partea referitoare la poezia epica si la tragedie.
A doua carte, comedia, s-a pierdut. Umberto Eco, în "Numele Trandafirului", a creat o poveste in care ar fi supravietuit cartea intr-o manastire medievala, dar a fost apoi distrusa in mod dramatic.
Prima carte, cea care a supraviețuit, se ocupă în principal de natura tragicului in teatru. Şase sunt lucrurile, spune Aristotel, necesare- pentru ca o piesa de teatru sa fie o tragedie: 

1. complot, 

2. caracter( personaj), 

3. stil, (maniera), 

4. gândire(idee),

 5. spectacol( sa fie spectaculoasa) și 

6. melodie( sa contina muzica). 

Elementele par a fi enumerate în ordinea importanței.

•  Melodiile cântate de coruri într-o dramă grecească și regia sunt, spune el, doar niste accesorii plăcute: ceea ce este cu adevărat mare în tragedie poate fi apreciat doar prin simpla lecturare a textului si nu neaparat prin vizionarea piesei de pe scenă.
•  Gândirea și stilul sunt mult mai importante: gândurile exprimate de personaje sunt cele care trezesc emoții în ascultător, iar dacă trebuie să facă acest lucru cu succes, ele trebuie prezentate în mod convingător de către actori.
•  Dar caracterul (tipologia personajului) si intriga (complotul) ne arata de fapt adevaratul geniu al unui poet tragic (scriitor de tragedii).
  Personajul principal, sau eroul tragic, nu trebuie să fie nici foarte bun si nici  extrem de rău: ar trebui să fie o persoană de rang (nobila) care este, în principiu, bună, dar care incepe sa sufere dintr-o eroare. Fiecare dintre personajele dramatice ar trebui sa posede unele calitati morale pozitive și ar trebui sa fie capabile sa traiasca in armonie. Dar ceea ce devine acel carcacter, factorul care il transforma dintr-un anumit tip de personaj in altul trebuie sa derive in mod probabil sau necesar din chiar caracterul sau.  
• Cel mai important dintre cele șase elemente, spune Aristotel, este intriga sau complotul: personajele sunt introduse de dragul complotului si nu invers. Intriga trebuie sa fie o poveste de sine statatoare, cu un început, un mijloc și un sfârșit clar marcat; trebuie să fie suficient de scurta și simpla astfel incat spectatorul sa poata retine toate detaliile.

• Tragedia trebuie să aibă o unitate. Nu este bine să se adune laolalta o serie de episoade care sunt unite numai de faptul ca au doar un erou comun, mai degrabă, trebuie să existe o singură acțiune semnificativă si care are rol determinant asupra intregului complot. De obicei, povestea va deveni din ce în ce mai complicată pana la un punct de cotitură, pe care Aristotel îl numește "inversare" (peripeteia). Acesta este momentul în care eroul, aparent norocos la inceput, ajunge intr-o situatie dezastruoasa, poate printr-o "revelație" (anagnorisis), poate prin descoperirea unor informatii cruciale, care pana atunci i-au fost complet tainuite. După "inversare" vine deznodamantul, in care complicațiile introduse mai devreme sunt descoperite treptat.
  
• Aristotel spune că povestea trebuie să trezească milă și teamă: acesta este scopul tragediei. Este cel mai usor să facă acest lucru dacă tragedia arata că oamenii de fapt sunt victime ale urii și crimei si ca aceasta se intampla mai ales cu cei care se asteapta cel mai mult sa fie iubiti și prețuiti.

Din acest motiv, multe tragedii se referă la vrajba din cadrul unei singure familii.
Toate aceste observații sunt ilustrate prin referire constantă eroul antic grec, personaj al tragediilor din timpul lui Aristotel; cel mai adesea citat ca autor este Sofocles, autorul tragediei "Oedip-rege". Oedip, la începutul piesei, se bucură de reputație și prosperitate. Dar are ghinionul ca, din nesabuinta, (aceasta fiind eroarea sau cauza care declanseaza fatalitatea) să omoare un străin într-o încurcătură și să se casatoreasca cu o mireasa careia nu-i cunoaste suficient de bine trecutul(originea). Dezvăluirea ii aduce la cunostinta faptul ca strainul pe care il ucisese era tatăl său și femeia cu care se casatorise - mama lui, fapt care a determinat "inversarea", el pierde bogatia in care traise, este alungat din regat si se izoleaza in umilinta și remușcare.
- De ce ar trebui să căutăm să trezim ( in spectator) milă și teamă, despre care ni se spune că este scopul unei tragedii?

- "Pentru a ne purifica emoțiile" (pentru a obtine catharsisul) este răspunsul lui Aristotel. Nimeni nu este destul de sigur ce a vrut să spună, dar cel mai probabil este ca ne-a sfatuit astfel:  vizionarea unei tragedii ne ajută să ne punem propria tristețe și îngrijorare într-o proporție adecvată.

• "Poetica" si mai ales povestea tragediei-  i-a permis Stagiritului sa răspundă plângerii lui Platon cum că artiștii, poeții, și dramaturgii erau doar imitatori ai vieții de zi cu zi, ca operele lor erau doar o copie a lumii reale, la randul ei o copie a lumii ideilor.
  Tragedia, spune Aristotel, este de fapt mai aproape de ideal decât este istoria. O mare parte din ceea ce se întâmplă oamenilor în viața de zi cu zi este o chestiune de accident pur: doar în ficțiune putem vedea cum un personaj actioneaza si putem intelege de ce, putem sa aflam si consecintele actiunilor sale, si aceasta dorinta de intelegere este in om ceva natural. "Prin urmare, poezia este mai filosofică și mai importantă decât istoria; pentru ca poezia ne spune ceva despre universalul din noi, în timp ce istoria ne vorbeste despre individualul din noi. "

A. Kenny- All Illustrated Brief History of Western Philosophy, 2 ed. Blackwell, 2006.
traducere cu Google translate si o usoara adaptare.

Aristotel despre rolul logicii in stiinta

Salvador Dali probably

Antony Kenny- continuare, pagina 66,67.

"Analitica Secunda"1.  ne prezinta rolul pe care il joaca logica în știința. Cei care
au invatat geometria euclidiană la școală isi pot aminti ca multe adevăruri geometrice sau teoreme au fost derivate prin raționament deductiv dintr-un set inițial mic de adevăruri, numite axiome. Deși Euclid nu a trait in timpul vietii lui Aristotel, această metodă axiomatică era deja familiară geometrilor, iar Aristotel a crezut că este foarte folositoare. Datorita lui Aristotel, logica a furnizat regulile pentru derivarea teoremelor din axiome și a aratat ca fiecare știință are propriul set de axiome. Științele ar putea fi ordonate în ierarhii in care intalnim: științe inferioare, unde axiomele sunt de fapt teoremele unei stiinte aflata pe un nivel superior al ierarhiei si tot asa...

Dacă luăm "știința" într-un sens larg, spune Aristotel, există trei tipuri de științe: productive, practice și teoretice. Științele productive includ ingineria și arhitectura, dar si discipline precum retorica și dramaturgia, in care produsele sunt mai puțin concrete( in sens de materiale, palpabile). Științele practice sunt cele care influenteaza cel mai mult comportamentul oamenilor, în special etica și politica. Științele teoretice sunt cele care nu au un produs și nici un scop practic, ci urmăresc adevărul de dragul adevarului.
Știința teoretică, la rândul său, este triplă. Aristotel numește cele trei diviziuni ale ei: "Fizica, Matematica si Teologia"; dar în această clasificare doar matematica are sensul pe care il atribuim si astazi. "Fizica" înseamnă filosofia naturală sau studiul naturii
(Physis); aceasta include, pe lângă disciplinele pe care le-am gândi astăzi ca delimiteaza domeniul fizicii si ceea ce apartine astazi chimiei și biologiei, la care se adauga ceea ce apartine psihologiei animale și celei umane.
"Teologia" este, pentru Aristotel, studiul entităților superioare in sine si mai ales, superioare fata de om si anume: cerul înstelat impreuna cu toate acele divinități care ar putea locui in cer.

"Metafizica" nu este un nume care apare ca titlu de lucrare la Aristotel; într-adevăr cuvântul înseamnă pur și simplu "după fizică" și a fost inventat pentru a eticheta toate acele lucrări ale sale care au fost catalogate după "Fizica". Dar multe texte din cele scrise de Aristotel si-ar fi primit in zilele noastre in mod foarte firesc numele de metafizica, cu toate ca ele apartin unor carti care poarta un cu totul alt nume."  ( traducere si o oarecare adaptare din limba engleza cu google translate) 

1. Analitica Secunda este o parte a Organonului  (Lucrarii de logica a lui Aristotel) 

La Fête

ZAZ – Qué vendrá (Clip officiel)