partitura simpla de pian

_______________________a___ ___ _S_______________ț_ _p__________n_______ e_____a_________ _r___________

joi, 7 aprilie 2016

cum sa va dau o explicatie fara peroratie?

eram in pantalonii mei de formatie, cand pisica mea a mirosit o abstractie
era ca o urma de labuta pe pijama si a intentionat sa se ia dupa ea
apoi a vazut ca urma nu are miros si ca este cumva intoarsa pe dos
semana cu ceva, nu pot sa va spun ca nu era nimic din ce stia, nu, nu, nu era un sapun
avea un miros altfel nu o gadala pe la nas frumos
era ceva apropiat altfel s-ar fi bagat sub pat
era aproape de mine dar mult mai sus
pisica se uita ca la un apus
dar era de fapt cu privirea spre rasarit ca si cum cineva ii spunea bun venit
ea se uita cu uimire eu ma uitam in nestire.



duminică, 3 aprilie 2016

ieri am avut o viziune

      Ieri am avut o viziune despre lume, pe bune. Eram în parc şi mă plimbam cu gândul la bac, lacul era bineînţeles secat, dar bacul meu avea legătură cu un fier de călcat, aşa că nu mă deranja că-n fundul lacului se oglindea cerul de vinerea. Cum încercam să mă orientez la cine să mai visez, am văzut pe bancă o figură cunoscută dintr-o scriitură care avea cumva legătură cu mine, nu ştiu exact cum să spun, îmi semăna a clăbuc de săpun ceea ce vedeam, ca un ocean pictat de un profesionist pe-un geam. Adică, pe limba de acasă, am văzut un tip şi o tipă care nu era grasă şi care avea părul lung prins într-un coc destul de frumos. Tipul purta ochelari, dar asta în ziua de azi nu mai e ceva rar, iar tipa părea plictisită şi când am apărut m-a urmărit într-un fel care mi-a dat de înţeles că şi-a găsit, în sfârşit, un ţel. M-am gândit dacă sunt eu într-un trecut ceţos sau tot eu într-un viitor luminos, apoi am realizat că totul se petrecea la pătrat, adică era vorba despre o putere care îmi cere să nu judec pripit ceea ce nici bine n-am zărit. Mi-am dat jos ochelarii de soare, deja se făcuse răcoare, am luat de mână copilul şi am urcat în maşină, apoi am plecat la un magazin unde primul lucru la care m-am uitat a fost bineînţeles, cum deja ştiţi, un fier de călcat.

sâmbătă, 2 aprilie 2016

mic dejun cu Tiffany


       Era dis de dimineaţă şi mă străduiam să îmi scot acul din aţă când am auzit ca orice fiinţă limitată, când e cuprinsă de mirare îşi doreşte să zboare.
Prima care mi-a exemplificat a fost o creangă părăsită de  stăncuţa care se  dădea huţa. Am văzut ca-ntr-un desen de Van Gogh cum şi creanga parcă o ia din loc.
Apoi un domn prizonier după o perdea cum se gândea dacă să iasă aşa în papuci de casă în caz că -l strigă o mireasă.
Pisicile mele s-au crezut o clipă rândunele şi una din ele a zburat peste pervaz în iarbă. În tot acest timp pus pe zburat, femeia cu barbă mi-a gesticulat, uite care este diferenţa dintre a fii pisică şi a fii cat.
Credeţi că jocul s-a oprit aici cu cele două pisici jucăuşe? Pe o creangă doi porumbei se sfădesc: uite, dacă eu pornesc, tu vino după mine şi fă-mă de ruşine. Ce să vă mai spun, apoi am auzit o maşina, care chiar a pornit un motor, de tractor, de spălat, de călcat, de tocat, de semănat...după care s-a pus iar în pat la vizionat. Aşa se sfârşesc la mine toate ideile bune cu o maşină care a inventat gemul de prune şi oul de bibilică căzut în cap la pisică.

Figura de stil


     Era o zi de april, ca o floare fără pistil, când m-am întâlnit cu o figură de stil. Căuta ceva de pus pe dedesubt, care să facă interiorul cât mai abrupt. Ce să mă mai mir de mine, oricine a ajuns să ştie că atunci când îmi vine, urmăresc mai ceva ca un canish urma petei după venish.
Dar să revin, cum vă spuneam, totul a început cu un brânci pe tobogan. În spatele meu era o figură cumva cunoscută după uitătură, o văzusem cum venea spre mine şi îi simţisem gândurile anodine. Probabil de aceea m-am trezit la o realitate fără prea multe fapte, dar care avea legătură cu un unchi de departe. Figura de stil a acţionat subtil, nu mi-a spus, trebuie neaparat să ai un aparat de fotografiat, asta am înţeles şi fără să zică, ci mi-a zis, măi fătucă, am pus mâna pe o perucă şi uşor, uşor m-a condus în dormitor unde, să vezi ce chestie, prinsă într-un vârf de trestie, o dantelă de argint se dădea la pipăit. Am rămas puţin confuz, puţin, e adevărat, apoi m-am elucidat. Figura voia să -mi zică, dă-mi un zâmbet, măi fătucă, şi mă duc cum am venit, tot pe o rază de argint.

LinkWithin

Related Posts with Thumbnails